Timpul petrecut cu copilul acasa ...

freedelia spune:

Alex_andra, nu stiu de ce ai tu impresia la fiecare topic ca cineva te acuza de ceva si te erijezi in moderatorul discutiei care tre sa ii puna imediat in linie dreapta pe cei care indraznesc sa scrie mai extins. Tot ce am scris eu in postul anterior se leaga. Toate aceste aspecte, despartirea fara traume, respectul fata de copil, senzitivitatea la nevoile lui (care lipseste complet cand copilul este lasat dintr-o data la niste bunici pe care ii cunoaste prea putin si isi mai vede parintii doar in weekend), toate astea sunt o combinatie de factori care vor produce un copil independent, sigur pe sine si cu o relatie sanatoasa cu mama sa.

Delia, 9+ si mami de John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006), Jane (2 Martie 2010)

POZE

alex_andra spune:

ma faci sa zambesc:)
eu nu am nicio impresie de acest gen, daca iti place sa faci scenarii, te rog, pastreaza-le pentru cei interesati.

alex_andra spune:

nu ai scris mai extins, ai scris pe langa subiect.
nu avea nicio legatura plansul necontrolat, cu cu subiectul de fata.
De parca noi am fi discutat aici cum ne lasam copii sa planga si-i pedepsim.
Ca nuca -n perete.
daca nu sunt de acord cu tine, nu inseamna ca ma erijez in moderator, ci ca pur si simplu nu am fost pe aceeasi lungime de unda, intr-u anumit moment.

oana_lex82 spune:

Roxi, sa sti ca eu te apreciez ff mult, mereu ai dat sfaturi ff bune si de bun simt , dar acum cred ca nu ai citit chiar toate postarile mele..pt ca de atunci am mai vb cu unul cu altul, si la munca si cu mama mea si pana la urma copilul va sta mai mult acasa, doar rar (max 1 zi-2 odata la cateva saptamani va sta la tara, pt ca nici eu nu pot sta fara el..si eu am crescut cu mama si bunica in aceeasi casa si mama era la servici, cand venea era mereu nervoasa si obosita si o iubesc mai mult pe bunica, Dumnezeu o tine inca, are 84 ani, dar crede-ma ca daca as avea o putere i-as mai da 20 de ani de la mine, asa mult o iubesc si ii apreciez rabdarea si dragostea cu care m-a crescut//eu am dormit cu ea in pat pana m-am maritat si am plecat de acasa..sta la 5 min de mine si o vad ff des. Tocmai ca am trait asta n-as vrea ca . copilul meu sa iubeasca mai mult o bunica decat pe mine..si asta nu pt ca as fi egoista, ci pt ca un bunic cat poate trai..mi-e mila sa ma gandesc la suferinta lui..dar sincer m-ar si durea tare sa stiu ca el o iubeste mai mult pe bunica decat pe noi..

LA MULTI ANI TUTUROR!!!

roxy spune:

oana scuza-ma intr-adevar nu am citit chiar toate mesajele tale, de aceea poate am dat raspunsul mai pe langa, dar am scris sincer ce am trait eu crescuta de bunica.Am inteles din ce ai scris ca din cauza muncilor de la tara copilul va sta mai mult acolo si tu il vei vedea in weekend.Daca nu e asa ma bucur .Si iti doresc intoarcere usoara la servici, pentru ca daca nu e acum va fi in cateva luni si tot acolo ajungi.Numai bine.

libelula spune:

si eu am trecut prin situatia aceasta. cand avea copilul 10 luni, am fost la un psiholog (cu competente si in psihologia pediatrica), sa o intreb ce sa fac mai bine pentru copil.
mi-a spus ca ea nu recomanda ca mama sa stea acasa mai mult de 18 luni (vorbind de mamele cu o cariera),intrucat de la 12 luni in sus incepe usor-usor defeminizarea, deprofesionalizarea. mai ales ultima. si ca 18 luni ar cam fi limita, din punctul ei de vedere. m-a sfatuit sa iau cu cateva bune inainte o bona, sa se obisnuiasca unul cu altul. in ultimele luni de stat acasa sa aiba oricum program normal. noi asa am facut.
ca orice mama, imi iubesc copilul enorm. dar mai sunt si alte lucruri care ma reprezinta. munca mea, studiul, statutul social, prietenii. care vin, evident, dupa copil. trebuie gasit un echilibru in toate.
si eu am stat cu el singura, in cea mai mare parte a timpului. dar din cand in cand il plasam la o bunica, doar cateva zile, si ma ocupam doar de mine - citit, dus in vizita la birou, dus pe la vreo conferinta. si era tare bine!
acum suntem cu totii fericiti - copilul se intelege de minune cu bona, eu stau 6 ore pe zi la serviciu. dupa-masa/seara am timp exclusiv pentru el. nu mai stau sa ii gatesc, sa ii calc, cum faceam inainte. acum i le face bona, noi doar ne jucam. de fapt, daca trag o linie, cred ca mai degraba am castigat timp cu el decat sa fi pierdut.

noi asa am facut. evident ca ramane la latitudinea fiecaruia cum sa isi creasca copilul.

Ilinca_M. spune:

Vaaai, dar ce desteapta era psiholoaga aia, extraordinar...auzi, defeminizarea...daca stai acasa cu copilul iti creste par pe piept sau cum? Nu stiu cum poate fi considerat statul in CIC asa o tragedie, de parca ai sta chiar strict cu copilul si n-ai mai sti nimic altceva, involuezi, te prostesti daca nu mergi 18-24 luni la serviciu (care in multe cazuri nu reprezinta nicio mare cariera/provocare/mare branza ca sa zic asa dar vaaai, mama se plafoneaza daca nu ponteaza 8 ore!).
Primele 2-3 luni pana-ti revii si te obisnuiesti 100% cu noua postura, mai zic (pana-ti trece lauzia, apoi pana se regleaza lactatia etc) dar apoi cine te opreste sa citesti carti, sa lipsesti 2 ore de-acasa pentru o piesa dee teatru, sa mentii legaturile cu colegii si prietenii?!
De parca daca-ti intrerupi cariera profesionala pentru 2 ani inseamna ca stai intr-un turn de fildes si pierzi contactu' cu realitatea. Timp pentru profesie ai pana la pensie (ca sa nu zic ca ai avut si cativa ani buni inainte), dar cei 2 ani cu copilul, in care se formeaza cele mai profunde legaturi, cand se pune baza relatiei intre mama si copil...vorba aia: priceless.
Eu in timpul CIC-ului am citit la literatura cat n-am citit in cativa ani de serviciu (ca n-aveam timp), pur si simplu fata avea 3-4-6 luni si nu-i trebuia decat sa stea langa mine in pat, cu cateva jucarii, eu in timpul asta citeam pe rupte, din cand in cand ne zambeam reciproc...
Cand avea fata 1 an si cateva luni am dat admitere la doctorat, ce mare branza sa inveti/citesti 2-3 ore/zi, cateva saptamani? Ma rog,poti face multe pentru tine chiar daca ai copil mic, un bebe de cateva luni nu te poate impiedica sa te ingrijesti si fizic si spiritual...
Asta e parerea mea, inteleg ca unele nu-s croite pe acelasi calapod, dar prea se spun multe aiureli legate de perioada asta de stat cu copilul...asa mult e sa stai langa sufletelul lui 1 an-2? Apoi va merge la gradinita, la scoala...ce sa spun, mult acumulezi intr-un an de serviciu pe care-l preferi unu an de CIC, o da, feminitatea ta are mult de castigat, altfel viata ar fi o ruina...

I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.

alex_andra spune:

Daca nu ai un copil care te solicita in permanenta, da, ai timp de foarte multe lucruri in timpul CIC-ului.

Fi-mea a fost zglobie, inca din primele zile de viata. Exclus sa stea treaza fara sa fie bagata in seama, pupata, dragalita samd.
In parc, doar daca dormea puteam sa citesc.
Acasa, la fel.

Nu toti copii stau si se uita cuminti pe tavan in timp ce parintii isi vad de ale lor.

Ilinca_M. spune:

Asculta, muraturo, nu sari calu' si nu veni cu expresii de-astea, auzi, ca "sta si se uita in tavan", nu stiu cum iti permiti sa sugerezi o asemenea imagine in legatura cu fata mea, eu nu cred ca am folosit vreodata vreo exprimare nerespectuoasa in legatura cu copilul tau! Cum adica "se uita in tavan" in timp ce eu imi vedeam de-ale mele? Eu povestesc un moment de afectiune si tandrete intre mine si fata mea si tu vii cu tabloul ca statea ca o leguma si io-mi vedeam "de-ale" mele...si mai vii si zici ca eu fac interpretari dupa cum vreau eu...
Asa pot spune si eu ca copiii preiau atitudinea si emotiile mamei, daca mama sta si viseaza la cariera si tocuri, se simte depasita de situatie, "n-are lapte", se agita si se enerveaza pe un bebelus nevinovat (tu cu guritza tastaturii tale ai povestit minunatii de cand era copila ta bebe!), normal ca asa va fi si copilul.
Si cu asta am incheiat adresarea catre tine, ca deja esti prea mult bagata in seama pe la diferite topice (chiar daca in sens negativ) si te-ntreci cu gluma.

I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.

freedelia spune:

Ce e aia copil care te solicita non stop? Te solicita la ce? Eu am avut 3 pana acum si iata ca il fac si pe al patru-lea, asa ca n-a fi chiar asa rau. Cu copilul de gat (in port bebe mai exact) am mers si la manichiura/pedichiura, si la teatru (am luat loc chiar lanaga usa sa ies daca incepea sa planga, o puneam la san si reveneam, ea sugea, eu urmaream piesa), si la cumparaturi, si la petreceri, m-am jucat si cu ceilalti copii jocuri de carti sau mai stiu eu de care, am mers si in parc. Asa ca nu pricep ce e ala copil care te solicita non stop, nu pricep la ce te solicita...

Si cu defeminizarea... pai ce poate fi mai feminin decat sa fii mama??? Ca ramai in urma profesional, mai ales in anumite domenii, sunt de acord, dar tot nu mi se pare ca merita sa pierzi momente importante din copilaria copilului tau pentru ca fi la nivel in cariera.

Delia, 9+ si mami de John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006), Jane (2 Martie 2010)

POZE