Teroarea unui copil de 11 ani in legatura cu orice

Este vorba de un baiat de 11 ani, foarte inteligent, cu diverse preocupari sportive(fotbal, tenis), cu prieteni de varsta lui dar care traieste in teroare zi de zi. Nu frica ci teroare. Ii e frica sa manance ca nu poate respira si se poate inneca si muri(la scoala nu mananca DELOC nici mancarea de la cantina nici pregatita de mama si data la pachet deci nu e vorba ca nu-i place mancarea). Daca mama sau tatal pleaca pe undeva copilul traieste cu teroarea ca e pentru ultima data cand ii vede( ieri a plans tot drumul spre scoala si toata dimineata la scoala, pana au sunat-o pe mama, ca el e sigur ca ori mama va muri in ziua aceea ori el si stie sigur ca nu o va mai vedea niciodata).
Este un baiat extrem de sensibil, iubeste foarte mult animalele(au un motan daruit de noi si pur si simplu il adora toti), respecta fetele si adultii(e super politicos cu fetele mele si cu copiii prietenilor de familie), se joaca cu prietenii lui asa cum orice baiat normal de 11 ani o face.
Pentru ca nu mananca este extrem de slab si nu prea mai are putere sa practice sporturile de performanta pe care le face de ani de zile.
A avut examen sa treaca de la sa zicem scoala secundara la seniori si nu a luat examenul la Grammar School, a fost extrem extrem de stresat desi parintii sunt amandoi minunati(locuim in aceeasi casa) si nu l-au impuns ci l-au sprijinit total, e la o scoala noua si desi se simte foarte bine acolo si si-a facut numerosi prieteni, e terorizat de gandul ca nu e in stare sa faca fata.
Merge de doua ori pe saptamana la psiholog.
Tatal a fost paralizat total(leguma) cu 8-9 ani in urma(copilul fiind mult prea tanar sa-si aminteasca) dar si-a revenit total in 6 luni.
Parintii sunt persoane calme, niste dulci amandoi, nu se cearta, nu au scandaluri, familia extinsa e super.
Mama e pur si simplu disperata si nu stie ce sa mai faca sa-si ajute copilul. Se trezeste de n ori pe noapte sa-l verifice daca e ok si a doua zi e epuizata. Nu mai stie ce sa gateasca sa-l faca sa manance.
Baiatul ia deja vitamine si minerale.
Daca aveti vre-un sfat sau vreo idee, sunt binevenite.

----------------------------------------------
mama de Alexa,mandria ochilor si sufletului meu, 23mai1997 si Sandra ingeras frumos 4septembrie2004/august2007

O palma sau urlat la copil nu inseamna educatie!Inseamna ABUZ emotional si fizic asupra copilului !ZERO TOLERANTA PENTRU CEI/CELE CARE-SI LOVESC COPILUL FIZIC SAU PSIHIC ! NU EXISTA MOTIVATIE SI NICI SCUZA! Aceeasi intoleranta pentru abuzul de orice fel.

PUTETI AJUTA CU O JUCARIE,O HAINUTA,UN BANUT PE CEI CARE AU ATATA NEVOIE AICI:
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=152788&whichpage=11

Simonna spune:

OMG, Laura, e groaznic ce spui tu acolo! Sint sigura ca toata starea asta a lui are un nume in psihologie si numai tratamentul adecvat poate sa il ajute!

Imi pare rau, tare rau, am intrat in ideea ca poate bazat pe experienta cu Atomix pot sa zic ceva de Doamne-ajuta, dar mi-ai luat piuitul, saracul copil, cum sa nu manince de frica... (Am dat un google scurt, ii zice pseudodysphagia, saracul baietel... cum e tratat pentru asta?

Sa-si continue tratamentul, n-am sfat mai bun... Si sa-i ia un celular din ala cu urmarire, nici eu nu stiu ce vorbesc, dar stiu ca exista, cred ca bazate pe tehnologia GPS, poate daca stie in orice moment unde ii sint parintii ii poate fi mai usor?

Of, sper sa gaseasca o solutie!

Simonna

Darria spune:

Laura: ce parere au despre homeopatie?
Daca aleg sa mearga si la un homeopat(pe langa psiholog) sa aleaga unul bun.

coracora spune:

Baiatul ia si un tratament medicamentos (prescris de specialist)?
A facut analize complete (inclusiv hormoni tiroidieni), e totul in balans in corpul lui?
Ma gandesc sa nu fie o anxietate generalizata potentata de factori fiziologici, merita investigat.
Sanatate!

ramiris spune:

Cred ca numai specialistii isi pot da cu parerea in cazul asta.
Ce e cert e ca are nevoie de tratament la psiholog in primul rand, nu pare o situatie simpla...
Daca ne poti spune cum evolueaza si ce solutii de tratament i s-au propus, eu una chiar as vrea sa aflu, nu-mi pot imagina ce anume poate declansa asta la un copil.

Nu ne-ai spus cand si cum a aparut comportamentul asta, daca dureaza de mult timp, daca a aparut brusc sau situatia s-a agravat treptat...

My_Lady0091 spune:

trebuie aflata cauza si apoi optat pentru un tratament corespunzator!

Doamne ajuta sa fie bine!

coracora spune:

Inca o idee: poate ca baiatul chiar a fost marcat de suferinta tatalui de-acum 8-9 ani... la 2-3 ani copiii inteleg multe. Se poate sa fi perceput durerea / neputinta mamei intr-un mod acut si-apoi sa-si fi interiorizat aceasta teama, de-a nu-i pierde pe cei dragi.

tinatache spune:

daca intr-adevar isi aduce aminte de accidentul tatalui lui, este bine. Asta inseamna ca poate fi ca un exemplu pozitiv: da, se poate intampla ceva, dar uite, s-a intamplat si tati si-a revenit complet. Nu putem controla 100% ce ni se intampla, dar asta nu inseamna ca ce se intampla este automat si ireversibil.

Are un tel. mobil la el? Ii poate oferi siguranta ca daca intervine ceva va fi sunat imediat. Mami si tati ii arata ca pun in portofel o hartiuta cu nr lui de tel., si el va fi anuntat.

Ceva totusi s-a intamplat, din senin nu apar asemena frici. La scoala cu vreun coleg sau prof, sau a vazut vreun film ca unele sunt chiar idioate de-a dreptul...?

Mai mult nu stiu ce sa zic :(

ladyJ spune:

Am inteles ca baiatul merge deja la psiholog. Ce spune acesta? De cand merge la el? II place copilului de psiholog?

CorinaDani spune:

cred ca ar trebui sa faca niste investigatii medicale amanuntite.

deja copilul are carente de vitamine si minerale, pentru ca nu se alimenteaza corespunzator. chiar daca spui ca acum ia vitamine si minerale, e posibil sa nu le asimileze corespunzator sau sa nu ia cantitatea potrivita.

de exemplu, iata cateva informatii, ce leaga anemia feripriva de lunga durata de disfagie:

http://www.romedic.ro/sindromul-plummer-vinson

e doar o varianta, ce poate fi luata in calcul.

ma mai gandesc si la altceva : spui ca baiatul a practicat sport de performanta ani buni. nu cumva s-a intamplat ceva, la antrenamente/dus/vestiar ? poate fi vorba despre orice, de la bullying pana la molestare/abuz sexual...un astfel de incident ar putea declansa aceste stari de teroare inexplicabila.

exista posibilitatea sa suspende o perioada cursurile (sa inghete anul, cum s-ar zice) si sa mearga undeva (la munte, la mare, la un sanatoriu), impreuna cu unul sau ambii parinti, sa schimbe mediul, sa scape o perioada de presiunile de zi cu zi ? poate ca si folosirea unor terapii holistice ar fi de ajutor. pe unul dintre posturile TV a rulat la un moment dat un serial intitulat "The Spa of Embarrassing Illnesses", e vorba de un spa/centru de detoxifiere, coordonat de Amanda Hamilton, se pare ca este un nutritionist renumit in UK, gasesti multe informatii pe net. stiu ca tu locuiesti acum in UK, presupun ca si familia despre care vorbesti tot acolo locuieste.

nelia spune:

Eu cred ca ar trebui sa se extinda colaborarea cu psihologul, poate un... psihanalist?! Intuitiv cred ca frica lui are legatura cu boala tatalui, nu cred ca era prea mic ca sa-si aduca aminte. Bineinteles ca si niste analize medicale amanuntite sint binevenite, poate e o problema medicala, ceva care il impiedica sa inghita, sa digereze, care ii provoaca dureri... insa nici cealalta latura, a inconstientului si a ceea ce e stocat acolo si care ajunge pina la suprafata nu e de neglijat.

E cumplit prin ce trece copilul si familia lui, le doresc sa afle cit mai repede cauza si sa gaseasca solutii bune!