Nasterea a doua minuni

M-am gandit mult de tot, si intru-un final m-am hotarat sa impartasesc si eu miracolul aducerii pe lume a celor doi copii.

Totul a inceput in iulie 2006 cand, dupa nunta, am hotarat sa renuntam la orice metoda contraceptiva. Am plecat in luna de miere, ne-am intors apoi la indatoririle zilnice. Timpul trecea iar mie trebuia sa-mi vina ciclul menstrual. Aveam usoare dureri de burta, ceea ce ma ducea cu gandul ca nu sunt insarcinata, dar de fiecare data durerile se dovedeau de scurta durata si fara sangerari. Asa ca am cumparat un test de sarcina si minune doua liniute roz. Il anunt pe sot, pe socrii (ca pe atunci locuiam impreuna), si implicit toata familia.
Au urmat lunile de sarcina in care nu am avut nici greturi, nici pofte mari. Prima ecografie am facut-o cand aveam 15 saptamani de sarcina si mi-au spus din prima sexul: fetita. Apoi pe la 20 si ceva de spatamani s-a confirmat sigur ca voi avea fetita. Nu va spun ce era in sufletul meu: mereu imi dorisem o fetita. Surorile mele amandoua aveau baieti de fapt cea mica era insarcinata in 5 luni cand am aflat eu ca voi devein si eu mama.
Trec repede, ca un vis, lunile si ne apropiam cu pasi repezi de luna februarie 2007 cand intru in concediu. Imi placea enorm sa ies la plimbare cu sora mea si cu nepotelul. Vine apoi ziua de 19 martie, o zi calduta , in care ies la plimbare, dar obosesc foarte mult, asa ca stau mai mult pe banca la soare. A doua zi mergeam la control, asa ca nu mi-am facut griji foarte mari. Numai ca micuta noastra avea alte planuri: ma trezesc pe la 4 cu dureri usoare de burta. Stau linistita se face ora 7 plec spre spital acum mai vesela ca nu mai aveam dureri, ma ia in primire domnul doctor si il aud : tu ai colul deschis, cat saptamani ai, ai bagajul cu tine ca nastem azi. Noroc ca era sotul cu mine, eu raman la spital, sotul pleaca sa-mi aduca bagajul si bineinteles pe mama si pe mama soacra.
Intre timp mi se da o pastila, mi se face internarea, ajung in salonul pregatitor nasterii. Vine la mine domnul doctor ii spun ca am contractii, dar nu regulate, si imi zice ca el intra intr-o operatie, dar iese singur pana cam in doua ore.Intre timp pe mine ma duc in sala de nasteri, imi fac un control mi se spune sa ma intorc in salon, imi monitorizez mai atent contractile, stau de vorba cu cele doua fete din salon una tocmai nascuse, cealalta era la fel ca mine. Stand de vorba cu ele, mi se rupe apa , iar ceasul arata ora 14. Din acel moment au inceput contractile din ce in ce mai dese si mai dureroase si bineinteles domnul doctor nu mai aparea. M-a luat moasa, m-a urcat pe masa aveam dilatatia 6 de nu mai stia nimeni daca sa-mi faca epidurala sau nu. In sfarsit apare domnul doctor, imi fac si epidurala si ma urca iar pe pat. Dupa un timp intre doua contractii hai sus pe masa. Avea niste dureri groaznice, recunosc ca, am tipat, dar dupa cateva impingeri si o apasare a moasei pe burta mea a aparut pe lume la ora 15:27, Ramona Cristiana, o fetita de 3.200 kg, 51cm si notata cu 9. Eu nu am vazut-o decat un pic imediat ce au scos-o din burtica cand era plina de sange ca au luat-o la cantarit si toate cele. Aveam niste emotii…era asa ciudat sa o stiu aproape de mine si sa nu o vad. Am vazut-o abia dupa vreo doua ore cand mi-au adus-o sa o pun la san…stiti deja ce semntiment te cuprinde. Stateam si ma uitam la ea si nu-mi venea sa cred ca minunea aceea mica si perfecta era a mea.

In anul 2008, mai pe la sfarsit am hotarat ca ar fi timpul ca Ramona sa primesca un fratior sau o surioara. Am renuntat la anticonceptionale si in luna ianuarie 2009 am ramas gravida. De fapt asa am calculat dupa, ca la inceput nu stiam sigur. Pe la jumatatea lunii februarie am inceput sa simt un fel de aversiune fata de carnea de pui ceea ce mi-a dat de banuit, asa ca am cumparta un test de sarcina. Scria pe el ca se face la orice ora, asa ca, ajunsa acasa l-am incercat. Dupa 5 minute de asteptare o usoara linie roz. Si deja stiam.De data aceasta spre deosebire de prima data am facut mult mai multe analize si ecografii. La 8 saptamani am auzit pentru prima data inimioara lui, si inevitabil mi-au dat lacrimile. La 17 saptamani doctoral m-a anuntat ca voi avea un baietel. Intre timp descoperisem lumea minunata de la despre copii. Asa ca faceam parte din minunata odisee de sept-oct 2009. Am avut parte de usoare greturi pana a miscat puiul. In rest sarcina destul de usoara.
In septembrie am ramas acasa, si ieseam cu Ramona la plimbare, ne culcam impreuna, era o perioada de vis…A trecut timpul si a venit ziua de 12 octombrie, am mers la control, domnul doctor foarte senin Laura nu nastem saptamana asta, asa ca m-a trimis acasa cu recomandarea de a veni peste o saptamana.
Stiti feelingul de a-ti aranja casa, inainte de marele eveniment. In dupa amiaza aceea, Ramona a stat foarte cuminte langa tatal ei, iar eu am profitat de acest lucru si mi-am schimbat hainele de vara cu cele de iarna, urcandu-ma pe scara ca sa ajung pana sus. Poate de aici, poate nu in dimineata urmatoare m-am trezit cu pete de sange…care toata ziua au continuat, dar nu aveam niciun alt simtom. Seara am tinut consiliu de familie si l-am sunat pe domnul doctor. Mi-a spus sa iau un nospa si daca nu se intampla nimic toata noaptea ne vedem la cabinet dimineata.Dar mi-a spus ca daca ma apuca durerile sa ma duc la spital si de acolo o sa-l anunte sa vina daca este cazul. Am culcat-o pe Ramona, m-am culcat si eu dar nu cred ca a durat o ora si m-am trezit cu binecunoscutele dureri de spate si burta.
Am monitorizat contractile si cand au ajuns la 5 minute am plecat spre spital. Era ceasul 3 jumate dimineata. Am ajuns la spital, m-au consultat, m-au internat si iar in salonul deja cunoscut. Ma mai chema moasa la monitorizare si ce-mi placea ca parca nu mai erau asa dureroase contractile. Dupa un timp m-a chemat sa stau in sala de nasteri. Cand mi-a zis sa-mi chem doctorul, i-am adus si cateterul de epidurala, iar ea senina: nu ti-l mai facem ca ai dilatatie buna. Pana a venit doctorul mi s-a rupt apa, si iar durerile acelea groaznice. Cu chiu cu vai ma urc pe masa si mai tipam, mai strangeam barele mesei. Am impins, am tipat si dupa un timp doctoral imi zice sa stau linistita sa nu mai imping…avea cordonul infasurat dupa gat. Apoi iar hai pentru ultima data impinge si la ora 6:37 apare pe lume MIhai Dragos. Spre desosebire de la Ramona, acum mi l-au dat, l-am pupat si l-au luat la cantarit si masurat. Avea 3.400 kg si 50 de cm, nota 9. Eu am ramas pe masa sa ma coasa, dar auzeam cum vorbeau si ziceau ca s-a nascut un baiat tare frumos! Normal ca orice mama zice ca, copii ei sunt frumosi, dar eu chiar asa ii vad.
Poate o coincidenta, sau poate asa a vrut Dumnezeu, Ramona s-a nascut cu 16 zile inainte de ziua sotului, Mihai cu 16 zile inainte de ziua mea. Inutil sa va spun cate momente minunate avem cu cei doi copii ai nostri.



Laura, mamica implinita de Mihai Dragos 14.10.2009 si Ramona Cristiana 20.03.2007
vine

lavi02 spune:

Sa va traiasca si sa creasca sanatosi!
Multumim mult pentru povesti!

laura78nico spune:

Multumim mult.

Laura, mamica implinita de Mihai Dragos 14.10.2009 si Ramona Cristiana 20.03.2007
vine

monikus spune:

Laura abia acum am descoperit povestea nasterii celor doi copii minunati ai tai. Nici nu stiam ca ai scris-o. Oricum, mi-a facut placere sa o citesc. Va pup pe toti.

laura78nico spune:

Monica, m-am hotarat intr-o zi si am si scris. A fost ceva spontan. Va pup