Ranile care nu sangereaza

Asa cum am spus, va invit aici sa continuam discutia despre abuzul psihic/ emotional.

As vrea sa clarific de la bun inceput ca nu sunt psiholog si ca nu imi arog nici un drept in domeniu. Am dat peste aceste situatii incercand sa inteleg unele lucruri din viata mea si incercand sa ma educ sa fiu un parinte bun, care sa faca cat mai putine greseli grave cu copiii (nu prea mi-a reusit inca, mai lucrez). Si apoi fiindca odata ce vezi un lucru incepi sa il recunosti unde nu ai fi facut-o mai inainte, am vazut cu groaza cate dintre cunostintele mele treceau prin asa ceva, unele fara sa stie ca e vorba de un abuz. Si in final m-am regasit pe mine in aceeasi situatie. Insa nu depste asta voi vorbi in acest subiect. Am vrut doar sa clarific ca m-am intlnit cu comportamentele abuzive din mai multe perspecive, ca le-am studiat asa cum poate un "neprofesionist" si am ajuns la concluzia ca numai stiind ce ti se intampla poti sa iei masurile necesare. Si vreau, pe cat se poate, sa ajut prin acest demers la informare.

Nu sunt o persoana fara greselisi pacate, dimpotriva, viata mi-a pus la incercare aproape tote principiile si nu o data am "cazut" la teste. Spun asta ca sa introduc, grabit, una dintre teme: greselile personale nu justifica o reactie abuziva a partenerului. (putem sa ne gandim si la azzure din nou).

Dar, pe rand. Ce este abuzul psihic, ce este abuzul emotional? Dupa Mary Susan Miller ne putem uita la urmatoarele comportamente ale unui partener intr-o relatie:

- izbucniri de furie, manie
-gelozii nejustificat
- izolare sociala impusa celuilalt partener (descurajeaza/ interzice intalnireile celuilat cu prietenii, familia) sub diverse "motive"
- controleaza exclusiv resursele financiare si il il obliga pe partener sa isi justifice cheltuelile
- restrange accesul partenerului la resurse - masina, conturi, carti de credit etc
- insulta si foloseste cuvinte injositoare la adresa partenerului
- isi umileste partenerul
-transforma incidente minore in argumente majore

"daca tu sau cineva pe care cunosti raspunde cu da la intrebarile de mai sus, atunci este victima abuzului psihic - comportament tiranic, care este la fel de daunoator psihicului unei femei ca si cel fizic" - citat aproximativ

Aceasta espte prima tema pe care o propun. cum recunoastem aceasta forma de abuz?

PS: imi cer scuze pentru forma teoretica a introducerii, sper sa trecem peste ea si sa incepem sa ne aducem opiniile personale, eu o voi face cu ocazia imediat urmatoare.

kariguld spune:

sunt alte subiecte de gen aici, numia sus pe prima pagina daca te uiti. poate ar fi bine sa dezbati acolo.

viviana spune:

Da, mai sunt subiecte pe aceste teme, insa, Aqai e nou-venita si doreste si ea sa porneasca o dezbatere pe subiect, in termenii ei.

La subiect:
As incepe punctand cum s-ar putea simti o persona abuzata emotional:
- lipsita de valoare;
- dependenta de agresor;
- confuza;
- trista;
- manioasa;
- izolata;
- lipsita de control asupra propriei sale vieti.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

cleo78 spune:

frumos subiect.

As mai adauga o forma de abuz, una mai finutza:

- nu te descurci sa faci asta! lasa ca fac eu. Ce, ai facut vreodata? Nu esti in stare nici de, nici de, nici de. Nu stiu ce te faci cand eu nu oi fi. CUm sa pui mana acolo? Ce sa cauti tu in piata/autobuz etc?

edit aici: agresorul va face tot ce ii sta in fire pt a distruge relatiile victimei cu persoanele normale, care ii pot da un etalon, un exemplu, un umar sau un shut in fund in directia sanatoasa. De cele mai multe ori, reuseste.

cleo78 spune:

si aici as mai adauga ceva:
-pers. nefericita - oricate ar face pt asta, ceva tot lipseste acolo
-persoana nu mai are prieteni

Aqai spune:

Ce as accentua ar fi lipsa de valoare si pierderea simtului identitatii. Ajunse in acest stadiu multe persoane renunta la a mi face alegeri corecte, la a mai face alegeri punct. De aceea sunt expuse emotional si de multe ori vor merge pe cai cu totul contrare principiilor lor.

alina_satena spune:

Aqai iti multumesc pentru ca ai deschis acest subiect.
Pot spune ca am si eu o asemenea relatie.
Si sa exemplific pe scurt:
-nu stii sa educi copilul
-nu esti buna de nimic,esti o proasta,
-dar de ce vb cu persoana X ca nu este bine
-daca pleci in locul X ia si copilul cu tine(el stand acasa in week-end)
-de ce mergi acolo poti sa stai acasa
-de ce te aranjezi
-esti urata
-fara mjine ai murii de foame
-stai pe banii mei.
si exemplele pot continua si stiu EU sunt singura vinovata pentru ca am acceptat asa ceva(toate aceste lucruri au pornit de cand am nascut fetita deci dureaza de app 4 ani)

Aqai spune:

Eram pe fuga la mesajul anterior si nu am reusit sa dezvolt ideea pe care o doream.

Cleo, multumesc, mi-ai adus aminte de un lucru important: nevoia de control a celui care abuzeaza. majoritatea actiunilor unei astfel de persone sunt pornite din aceasta nevoie: de a sti totul, de a contola totul. La un moment dat faceam o paralela, haz de necaz. Ei stabilesc un "patratel", un tipar care le e familiar, il controleaza, se simt bine si neamenintati. Si orice comportament al celuilat care nu se inscrie in patratel e pedepsit, intr-o forma sau alta, deoarece jocul trebuie readus in terenul cunoscut.

De multe ori m-am intrebat daca intr-o relatie, intr-o casatorie e justificata aceasta nevoie si manifestare a controlului. In ce masura avem dreptul, ca fiinte umane, sa restrangem actiunile celuilalt. Si adevarul e ca in afara actiunilor care pun in pericol integritatea fizica, psihica sau morala a unei persoane, cred ca nimeni nu are dreptul sa intervina in actiunile altei persoane. Faptul ca un el ipotetic deseneaza patrateul relatiei nu inseamna ca si are acest drept. Nu exista nici o justificare logica a faptului ca el, datorita nesigurantei lui, imi interzice sa fiu pe deplin fiinta care sunt.

Cateodata radem prea mult. cateodata vorbim prea mult. Suntem in culmea fericirii si atragem privirile trecatorilor. Sau plangem. Sau simtim nevoia de a arata mai bine sa mascam o tristete...

Asta nu inseamna ca trebuie sa fim puse la locul nostru.

Fapul ca ma simt bine si ma manifest (in limitele bunului simt) nu inseamna ca fac circ sau ca sunt stridenta. Poate nici nu am observat ca atrag priviri sau ca lumea s-a oprit timp de o secunda sa imi acorde atentie. Nu sunt responsabila pentru trecatorul care imi arunca o privire si nici n-o sa port o burqa pentru a nu se mai intampla...Si mai ales nu inseamna ca am o aventura cu el si nu inseamna ca e normala criza gratuita de gelozie. E doar meschinarie, rautate, dorinta de a rani pe celalat, nu e iubire aici.

De fapt, toate reactiile repetitive din categoria pusului la punct, a replicilor de prost gust, incercarile de a strica bucuria celuilalt, gelozia, tipetele, vorbele grele, amenintarile, umilintele, interdictiile, demonstratiile de forta sunt doar atentate la integritatea mea morala. Iar cel care le pune in practica nu e cu nimic altceva decat un calau meschin al fiintei mele, al bucuriei si viselor mele.

Cu ce e vinovata o persoana ale carei aripi nu incp intr-un patrat, tringhi, dreptunghi?....

Nu e nimic normal in asa ceva. Nu asa sunt toate relatiile. Nu acestea sunt suisurile si coborasurile dintr-o casatorie. Multe femei isi spun ca asa e viata. Ca asa sunt barbatii. Le gasesc scuze. Isi inventeaza vini. treptat devin vinovate pentru tot ce se intampla in lumea partenerului. Nu mai e cazul sa spuna el: tu esti de vina, uite cum m-ai facut sa vorbesc. Ea a ajuns sa simta. Da, eu sunt de vina ca l-am adus in halul asta. Am uitat sa nu vorbesc, sa nu rad, sa nu privesc in ochii celorlalti oameni, sa nu raspund la un salut, sa nu intru intr-o converstaie, ba mai rau m-am imbracat total nepotrivit si in final cel mai rau e faptul ca exist.

Asa apar non-persoanele. Si sunt prea multe cazurile in care nici nu stiu ce li se intampla. Nu stiu ca sunt victime, ca agresiunea asupra lor este reala, grava si neoprita are efecte ireversibile.

azzure_sun spune:

Asa incepusem sa ma simt eu. Asa incepusem sa ma comport. Nu-mi mai pasa de nimic, traiam din inertie.
Am sa revin cu detalii.

alina_satena spune:

Azzure as dori si eu detalii pe privat cum ai iesit din aceea situatie.

azzure_sun spune:

Asadar, revenind.
Eu nu vedeam relatia dintre mine si el ca fiind una abuziva, de fapt nici acum nu o vad asa. Pur si simplu amandoi am gresit. Si daca e sa vorbim de abuz, si eu am fost in rolul abuzatorului cu el...din lipsa de incredere am avut o perioada in care-i controlam telefonul, mailul in fiecare zi, zile cand ne certam urat de tot pentru ca atunci cand cauti e imposibil sa nu gasesti ceva.
Incet incet increderea mea in mine a scazut, interesul meu fata de propria persoana s-a diminuat treptat pana cand am ajuns doar sa ma traiesc momentul. Conta doar azi, acum. O mentalitate preluata de la el. M-am delasat, prietenele (si asa putine) s-au indepartat.
El niciodata nu mi-a impus: nu mai iesi cu x sau y, nu te machezi, nu mi-a controlat banii (doar ca au fost perioade cand el nu avea si atunci dadeam eu si pentru el), nu a fost gelos.
Dar a avut izbucnirile de furie, amenintari, are un mare talent la manipulare (cei din zodia fecioare in general au acest talent).
Si daca stau sa ma gandesc, probabil ca in momentul cand eu am spus gata si nu am mai dat inapoi (pentru ca mai spusesem si in alte dati ca ne despartim, ca plec la mama, dar niciodata nu o facusem) am iesit din acel patratel in care el se simtea in siguranta. Si de aici comportamentul lui din ultima perioada extrem de agresiv. Poate de asta am tot incercat sa-l inteleg, sa fiu cat mai calma si sa astept sa se linisteasca si el. Pentru ca inteleg ca pentru el a fost un soc. Dintr-o data viata lui, asa cum o stia el, nu mai exista. Si a reactionat cum a putut, cum a considerat, cum a crezut ca poate aduce inapoi ce a pierdut, nerealizand ca asa m-a indepartat definitiv.
Mie una personal imi pare rau de el, dar eu nu mai am cum sa-l ajut. Am spus-o si la subiectul deschis de mine. A-l ajuta pe el inseamna a-mi face rau mie. Am sperat si am lasat de la mine 5 ani de zile. Si am ajuns in punctul in care a ceda mai departe ar insemna sfarsitul pentru mine. Nu vreau sa-mi traiesc viata asa. Nu este exemplul pe care vreau sa-l dau copilului meu.