durerile fizice la scolarul mic

Buna.

Fetelor va rog va cer ajutorul fiind intr-o situatie disperata si nu mai stiu cum sa ma comport cu fiica mea. este clasa I si am siz si eu ca fac o fapta buna ajutandu-mi copii (cel mare este clasa VI) si mi-am oprit 2 sapt de concediu pentru ai duce aduce de la scoala etc. Dar spre surprinderea mea dupa prima sapt. de concediu mica mea printesa cand am dus-o la scoala si am intrat pe hol a inceput sa planga pe motiv ca o doare burtica. Am cedat fiind prima data si am luat-o acasa. Dar surpriza a doua zi aceleasi simptome. Am urcat la doamna a vorbit cu ea si s-a linistit a stat la ore si cand am luat-o mi-a spus cqa nu a mai avut nimic. Acum la o sapt. de la inceperea simptomelor continua vaicareala adica cand este vorba sa iesim pe usa incepe durerea de burta. Am sta cu ea de vorba si mi-a marturisit ca nu-i place ca fratele ei stie ca este acasa cand ea sta la scoala (el invata dupa-amiaza) si mai stia ca sunt si eu acasa. Ieri a stat iar acasa deoarece eu am inceput serviul si eu fiind grabita am lasat-o iar acasa. Azi am reusit sa plecam lasand-o cu bunicul in fata scolii si am aflat ca a plans si a urcat cu ea iar la doamna dar a ramas la ore.
Nu stiu cum sa fac sa depaseasca acest moment deoarece nu are probleme cu invatatul temele le facem fara probleme lucram in plus a incepu sa si citeasca la mate se descurca bine, dar avem acest prag psihologic pe care trebuie sa il depasim. Ma gandesc sa merg sa discut cu doamna si cu ea de fata sa-i spuna ea ca trebuie sa mearga la scoala. Eu i-am explicat in fel si chip discutand ca trebuie sa mergem la scoala ca vom lua absente ca este frumos la scoala etc.
Astfel de probleme am avut si la gradi dar acolo stiam care era problema (obligatia de a manca)
Pot spera ca o sa treaca aceasta perioada si sa nu ramanem cu sechele?
Aveti o alta metoda de abordare a problemei?

asteryaro spune:

Buna !
Nu stiu cum sa te ajut, baiatul meu inca este la gradi.
Vreau doar sa va doresc succes in gasirea cauzei. Cred ca este ceva serios, altfel nu as fi simtit imboldul de a-ti scrie, chiar si pt. o incurajare.
Incercati o discutie pe un teren neutru, sau mai bine, acasa, unde ea se simte in siguranta, o discutie la care sa participe si doamna invatatoare.
POate intra sa-ti raspunda mamici mai experimentate.
Succes!

Mickyyy spune:

Vai, cat imi e de cunoscut .
Uite aici ma plangeam si eu cam de acelasi lucru, nu cu mult timp in urma!

Secretul e sa nu acorzi o atentie exagerata acestor dureri, cu cat le vei da o importanta mai marem, cu atat se va folosi de ele mai mult. Pot fi si pe sistem "nervos", clasa I e stresanta pentru copii, dar cu rabdare, muuuulta, in timp se va remedia.

bird70 spune:

Fiica ta sufera de anxietate. Poate fi doar schimbarea, faptul ca acum are responsabilitati mai mari decat la gradinita sau e ceva specific cum ar fi invatatoarea, unii colegi, etc. Eu as incuraja-o sa vorbeasca despre scoala, despre ce ii place si ce nu-i place acolo dar nu as da foarte mare importanta atunci cand se plange de durerile de burta si as incuraja-o ferm sa mearga la ore.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

marius spune:

Ceea ce imi scapa mie este exact titlul acestui topic. Recunosc ca m-a intrigat. Insa citind mi se pare eronat. Pentru ca nu corespunde realitatii sau vreunei realitati. in loc de fizice poate ar fi mai corect sa scrie iluzorii?
Cat despre subiect - vorba cuiva de mai sus - este atat de clasic. Functioneaza doar pentru ca poate functiona. Problema este doar la voi adica la parinti. Nu este nimic real - este doar un joc. E buna sectiunea.
Solutii sunt. Deja au fost propuse. Insa prima cred ca ar trebui sa inceapa exact de la voi de la parinti.

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

Rufus spune:

Sechele? In urma caror suferinte?
Ai rabdare si relaxeaza-te. Fata mea cea mica isi induce si febra cand are (n-are) chef de ceva. Cu mine poate i-ar mai merge, dar cu ma-sa...nu prea.
Sunt foarte draguti asa mici si escroci. Daca nu ai motive sa suspectezi vreo boala, poarta-te cu blandete, e clar ca nu-i convine ceva, insa fii ferma. Va pricepe repede ca incep responsabilitati largite. Din pacate...

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

kariguld spune:

ai mei si acuma au suferinte iluzorii. bineinteles atunci cand n-au chef de un anume lucru. numa ca pe mine nu "ma duc". ii citesc imediat si-mi dau seama daca e lipsa de chef sau durere reala.

la copii mici functioneaza de minune plansul cu lacrimi, e impresionabil. cred insa ca fiecare parinte isi cunoaste deja bine copilul ajuns la varsta scolara, asa fel incat sa faca diferente cand durerea e reala.
rabdare multa si fermitate cu dragoste.

filofteia spune:

Din pacate durerile nu sunt iluzorii. Chiar ii doare.
Mie mi s-a intamplat in clasa a VIII-a, datorita mutarii cu un coleg de banca, ce ma stresa, sa-mi fie rau la scoala. Odata mi-a fost atat de rau incat am fost dusa lesinata la spital.

Si eu am patit-o cu al meu si am aprofundat problema.

Al meu era tot in clasa I,semestrul II, foarte presat la scoala de invatatoare. Am incercat initial sa rezolv singura situatia, discutand cu el, incercand sa-l eliberez de presiunea pusa la scoala.
Durerile au devenit atat de intense incat am fost chemata la scoala sa-l iau. Stiind cat de rau se poate ajunge am fost la invatatoare si i-am explicat ca ii este rau datorita presiunii puse in clasa pe el.
Am rugat-o sa-l ia mai usor, sa-si schimbe tonul cand vorbeste cu el, sa incerce oarecum sa-l protejeze, ca nu ma intereseaza FB pe linie ci un copil fericit cand vine la scoala. Invatatoarea a inteles si lucrurile s-au rezolvat, iar de atunci nu am mai avut probleme.
La tine situatia a fost amplificata de faptul ca ai stat acasa cu cel mare.
Incearca sa vorbesti cu invatatoarea sa incerce sa schimbe "ceva" in clasa, in atitudinea ei, sa o laude pentru lucruri marunte, poate s-o mute din banca.
Poate nu ar fi rau sfatul unui psiholog, dar nu lasa lucrurile asa, caci se pot inrautatii.

mgabi spune:

Fetelor sa va spun varianta copilului meu cand a venit de la scoala. Vorbesc cu ea la telefon si stiind de la bunic intamplarea iata relatarile ei: ai plans? nu (foarte hotarat)....doar putin. te-a durut burtica ? nu, adica putin. Ai urcat singura in clasa? da. Sigur? adica nu, m-a dus bunicul. Deci a incercat sa minta
Pe parcursul orelor nu a durut-o burtica si chiar era tare bucuroasa si-a facut temele singura urmand cand vin eu sa repetam si sa dam dictare+mate.
Sa vedem cum va fi si maine.

dulce

michelle-usa spune:

si al meu anul trecut in clasa 1 trim 1, a avut dureri de cap si de burtica. lui chiar ii place la scoala si i-a placut din prima zi.
l-am dus la doctor si mi-a spus ca e doar o perioada noua pt el, mai tensionata, mai stresanta si se va obisnui in timp. mi-a recomandat somnul de dupa amiaza.
din trim 2-3 nu a mai avut astfel de dureri dar continuam cu somnul de dupa amiaza cam 3-4 zile/sapt ca ii face f. bine

in situatia ta, numai tu poti sa-ti dai seama daca sunt iluzorii, daca incearca sa te manipuleze sau daca chiar sunt reale.

michelle

mina spune:

Durerile sunt cat se poate de reale. Si asa trebuie sa le consideri si tu, pentru ca daca vede ca le desconsideri, nu faci decat sa sporesti anxietatea.
Eu am lucrat mult la a=i da de inteles ca trebuie sa gasim impreuna problema. I-am repetat de mi s-a intors gura la spate ca poate discuta orice cu noi, ca trebuie sa stim fie si cea mai mica problema, ca nu-l putem ajuta daca nu stim, daca nu ne spune.

La gradinita, cand a avut un episod din asta, a fost din cauza unui coleg care-l sicana, am mai povestit pe undeva, nimic grav sau serios da sensibilosul meu se resimtea.

Povestea se repeta acum la scoala insa deja sunt antrenata, m-am convins ca nu e o problema anume ci doar stresul schimbarii, stresul ca nu va face fata, desi nu se pune presiune pe el nicaieri, si la scoala si la after este laudat, se simte confortabil, ca vad eu cum il iau de acolo dar....stresul tot exista.
Se accentueaza in zilele de luni, incepe de duminica seara sa se vaite ca e emotionat/trist dar nu stie de ce, ca simte ca a uitat ceva....mai mult decat sa-i induc o stare de bine si sa-l asigur, de sute de mii de ori, sigura pe mine, ca totul va fi ok, nu am ce sa-i fac. Va trece, se va obisnui...vor veni altele...

Pe scurt, daca nu ai motive sa suspectezi o boala concreta si serioasa (eventual fa-i niste analize de rutina in acest sens), incearca sa nu tratezi cu indiferenta durerile, insa lucreaza la cauza lor,eventual cu ajutorul unui psiholog sau al unui homeopat.
Vezi cum ar primi si niste discutii cu invatatoarea. Vezi cat de confortabila se simte cu dansa, poate inca n-a reusit sa o puna in rolul pe care-l avea altadata educatoarea si se simte pierduta din momentul in care ajunge in clasa, fara protectie.

Incearca sa discuti permanent cu ea despre scoala, despre fiecare disciplina in parte, fiindca starile astea de rau s-ar putea corela cu o anumita activitate care nu ii place (fara a fi neaparat cea la care are notele sau rezultatele cele mai mici). Al meu avea dureri de burta de la desen, ca el nu e bun la desen....na....

Cu sechele nu ramane doar ca...daca e genul sensibil care-si somatizeaza astfel stresul...cam asa va fi mereu, in timp va invata sa-si disciplineze starile astea insa nu va scapa de ele.

Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
www.tocanadecuvinte.blogspot.com" target="_blank">TocanaDeCuvinte
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it