experiente mistice - (4)

Raspunsuri - Pagina 25

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns ladyJ spune:

Citat:
citat din mesajul lui capcaunul

Citat:
citat din mesajul lui ladyJ
Soferul a fost atat de socat.

Lady, lasa copacul (soferul), priveste padurea!

Anual, zeci de miliarde de soferi (la o populatie de 7 miliarde, sa zicem ca doar un miliard merg cu masina, si fiecare in medie o data pe saptamana: tot se strang 50 de miliarde de iesiri pe strada) merg cu masina. Celor mai multi li se intampla la un moment dat sa tempereze condusul, din instinct. Pentru un procent infim, sa zicem 1 la un miliard, este plauzibil ca instinctul care i-a facut sa tempereze viteza, sau sa treaca pe alta banda, sau sa se opreasca la benzinarie samd, sa fie urmat de un accident groaznic peste numai cateva clipe pentru masinile care au luat-o inaintea lui. La cate accidente se intampla anual pe glob (1 milion morti si 50 milioane raniti) este absolut sigur ca sute sau mii de persoane au avut acelasi sentiment ca si tine.

Nu este premonitie, este simpla coincidenta. Pentru alte cateva sute de milioane de oameni, intuitia care i-a facut sa tempereze viteza nu a precedat NICIUN accident in zona.



Mai,Capca, n-ai inteles.
Soferu n-a simtit nimic, el mergea, asa cum ii placea, cu viteza mare, 200 kmh. Insotitorul lui, adica cel de pe scaunul din dreapta, alt vitezoman iubitor de masini cu multi cai, i-a spus clar si raspicat: las-o mai moale, deci acum, las-o mai moale. Citat aproximativ.

Soferul a inceput sa faca misto, dar s-a conformat.
Cand a vazut accidentul, s-a socat nu de accident, ci de faptul ca insotitorul a simtit o primejdie care avea sa aiba loc. Sunt explicatiile lui, nu ale mele. L-a socat pana peste poate.

EDIT- ai dreaptate, in rest. Doar ca in cazul povestit de mine lucrurile au stat altfel .


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mihaela_s spune:

Mie mi se pare ciudat cum unii simt si altii nu. Aia de s-au accidentat de ce nu au simtit?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ladyJ spune:

Citat:
citat din mesajul lui mihaela_s

Mie mi se pare ciudat cum unii simt si altii nu. Aia de s-au accidentat de ce nu au simtit?


pur si simplu...

Hobby

calator de profesie




Habar n-am care ar fi explicatia, daca exista vreuna.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns capcaunul spune:

Citat:
citat din mesajul lui ladyJ
Cand a vazut accidentul, s-a socat nu de accident, ci de faptul ca insotitorul a simtit o primejdie care avea sa aiba loc.

Asta nu schimba cu nicio virgula explicatia mea de mai sus. Include in lista celor 50 de miliarde de soferi inca vreo 200 de miliarde de calatori (din masini, din tiruri, din autocare, samd).

Acelasi lucru este valabil pentru accidentele aeronautice. Majoritatii ne este usor teama de zborul cu avionul. Cati dintre noi nu am visat ca avionul pica in bot in noaptea sau noptile de dinaintea unei calatorii? Un procent foarte mic (1 la un milion, ca sa nu zic mai mare) renunta din cauza visului la calatorie. Din miile care renunta anual la calatorie din acest motiv se mai intampla ca pentru unul din ei avionul la care a renuntat sa se prabuseasca. Simpla coicidenta. Fiind foarte rara, ajunge celebra - vezi cazul femeii care a renuntat la biletul tragicului Air France ce-a plonjat in Atlantic.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns en_kvinna spune:

Capcaune pt explicatie. Se vede ca te simti ca pestele-n apa.

In legatura cu alte posibile explicatii eu nu stiu. Accept si ideea de coincidenta.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns capcaunul spune:

Citat:
citat din mesajul lui mihaela_s
Mie mi se pare ciudat cum unii simt si altii nu. Aia de s-au accidentat de ce nu au simtit?

Nu e clar?
Aia de-au simtit sunt alesii. Probabil ca accidentatii au pacate prea multe pe constiinta. Cand nu e asa se aplica teorema "incurcate sunt caile Domnului".

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns en_kvinna spune:

Eu pe langa acel incident am mai avut doua accidente. pe niciunul nu l-am prevazut sau simtit, dar le-am supravietuit.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ladyJ spune:

Inteleg perfect ce spui, chiar sunt de acord cu ce spui, doar ca in cazul asta eu vad o mica diferenta. Mi-e greu sa o explic.
E ca-n cazul povestit de en_kwinna.

Crede-ma ca cei doi numai visatori si naivi nu sunt. Nu-s genul care cauta si vad semne, mesaje trimise de univers sau altele de genul asta.

Nu i-as zice premonitie, pentru ca omul din poveste nu stia ce avea sa se intample. A simtit intens ca trebuie sa opreasca, sa incetineasca. Dar nu stia de ce si e chiar greu de explicat in cuvinte niste emotii despre care nici nu stii ce le-a declansat.





Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ladyJ spune:

Citat:
citat din mesajul lui capcaunul

Citat:
citat din mesajul lui mihaela_s
Mie mi se pare ciudat cum unii simt si altii nu. Aia de s-au accidentat de ce nu au simtit?

Nu e clar?
Aia de-au simtit sunt alesii. Probabil ca accidentatii au pacate prea multe pe constiinta. Cand nu e asa se aplica teorema "incurcate sunt caile Domnului".


Aici semenei cu 3X3, nu imi palce. Mai bine mai spune de matematica si frecvente, ca e super interesant.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns capcaunul spune:

Citat:
citat din mesajul lui en_kvinna
Se vede ca te simti ca pestele-n apa.

Am relatat pe larg, acum vreo doi ani, experimentele paranormale pe care le-am incercat sau la care am participat. La un moment dat am utilizat in masuratorile noastre senzori tensiometrici ultraprecisi (pe baza de interferenta laser, singura capabila sa masoare devieri de ordinul angstromilor), ca sa subliniez seriozitatea demersurilor noastre. Rezultate zero, adica sub nivelul zgomotului de fond.

A fost o perioada interesanta a vietii, acum peste 20 de ani, cu piramida in casa, pendul pentru intrebari, fotografii kirlianice sau cristalizari in solutii saturate, intepat plante cu senzori, montat tensiometre pe bare de metal, generatoare de numere aleatoare, intr-unul din cele mai entuziaste colective (erau foarte putine) ce activa in zona interdisciplinara. Rezultatele nu au fost multumitoare, doar cateva demersuri aveau ceva ceva rezultate care dadeau vagi sperante, cele mai de bun simt (cum ar fi "empatia" dintre plante si oameni). Majoritatea insa picau la teste sau analize mai amanuntite. Grupul s-a cristalizat in studentie, fiind toti atrasi de paranormal (credeam in el!). In timp, majoritatea am devenit sceptici sau rezervati. Dupa '91 am lasat-o balta.

Au urmat 20 de ani in care acumulat multa experienta si cunostinte in varii domenii, ceea ce imi permite sa gasesc mai usor explicatii, asta insa a accentuat scepticismul meu vizavi de paranormal. Multe din necunoscutele sau misterele de atunci si-au gasit explicatii.

Mergi la inceput