Punct si de la capat - 2

Punct si de la capat 1

Cand credeam ca nu mai are ce sa faca sau sa-mi zica, mi-a demonstrat inca o data ca are probleme cu capul. Ieri m-a sunat si dupa ce a plans la telefon ca ii e dor de mine, ca nu poate sta fara noi, mi-a zis ca viata lui nu mai are rost fara noi si ca el se omoara.
Am ramas perplexa. Jumatate de ora am incercat sa-i explic, cat mai calm posibil, ca orice ar face, cu orice m-ar ameninta, eu nu ma mai intorc. A tinut-o sus si tare ca el se sinucide, ca o sa aiba grija de noi din cer, ca si-a dat seama cat de mult m-a facut sa sufar si ma tot ruga sa-l iert.
Ce n-a inteles el nici acum e ca eu l-am iertat de mult, altfel nu as fi fost impacata cu mine insami.
Dupa ce a inchis am sunat-o pe maica-sa, sa-l linisteasca ea.
Cand am ajuns acasa m-a sunat timp de o ora de vreo 30 de ori. Nu i-am raspuns. A vazut ca nu raspund, a trimis sms-uri, ca vrea sa-si vada copilul pentru ultima oara. Nici asa nu i-am raspuns. Intr-un final a sunat-o pe mama, mama i-a zis ca nu poate sa vorbeasca cu el, era intr-o sedinta de comitet la bloc.
Eu sunt inca siderata de ce s-a intamplat. Nu ma asteptam sa recurga la asa ceva. Pana acum am vazut un astfel de "truc" in filme si tot timpul ma intrebam cum as reactiona. E foarte ciudat cand se intampla si in viata reala, cand esti pus in fata unui asemenea eveniment.
Uitasem sa va spun ca luni dimineata maica-sa a sunat-o pe mama si primul lucru pe care i l-a spus mamei mele a fost asa "Va rog eu frumos, spuneti-i ca nu puteti avea grija de copil ca sa vina inapoi". Mama i-a spus ca nu poate sa faca asa ceva, ca ea nu poate sa-mi spuna asa ceva, ca sunt copilul ei si nu-mi intoarce spatele.

balanta_tm spune:

azzure, pe mine nu m-ar impresiona deloc amenintarile lui.
Eu cred ça minte cand spune asa ceva.
Daca tot insista cu asta, recomanda-i sa ceara ajutor medical, nu sa te deranjeze pe tine.

marius, te rog, ne poti pune pe prima pagina link spre capitolul anterior? Multumesc.

cleo78 spune:

Azzure, inca o data ti-ai aratat cat esti de slaba si de usor de manevrat(sa nu fol. cuvantul m a n i p u l a b i la).
A cata oara face scene din astea alternand apoi cu agresivitate? Si tu inca il crezi?
Ai stat 30min cu el la telefon?
Ai sunat si pe mama lui?

Zilele trecute ce ai cautat acolo/sa ramai sa dormi la el? Scuza-ma, dar cred ca tocmai prezenta ta acolo i-a dat speranta: "o prostesc iar pe asta".

decide-te, ce vrei. Si actiunile pe care le faci, arata ce vrei.
Si mai ales, incepe sa te preocupi de tine si de copil.

Gandeste-te ca peste 3 ani, o sa iti faca copilul la fel, pt ca vede ca mamei ii place agresiunea: "daca nu imi iei masinutzaa aia, iti dau in cap". Si o sa ii iei.

Incerc sa inteleg de ce te cobori in halul asta. Adica pt mine, e un etalon de... autodistrugere. Poti sa imi raspunzi sau nu la unele inrebari, dar macar tie raspunde-ti:
Asa ai vazut tu in copilarie?
asa s-au purtat parintii tai intre ei?
de unde ai ajuns sa te urashti asa de mult?
De ce nu te mai iubesti?
si ce trebuie sa faci ca sa incepi sa te iubesti, iar?
dimineata, in oglinda, ti-ai zambit? ti-ai zis: azi eu te iubesc mult?

Fa-ti seara 15min timp, sa scrii ce te-a deranjat in ziua aia. Si nu te culca, pana nu faci un lucru pt tine. Ai avut 3 suparari peste zi? 3 lucruri pt tine: un dush cu aroma preferata, o cana cu lapte cald si miere (bautura ce o prefer, eu), sau un cantec vesel pt sufletul tau si 100 abdomene, pijamaua haioasa - sunt doar niste sugestii din viata mea.

Azurre, m-a impresionat povestea ta. Mie mi se pare deja ca..nu mai este povestea PUNCT, ci in continuare: "cum sufar...". Mi-e mila de tine. Fie-ti mila si tie de tine, macar cat ne ie noua, cele de departe.

azzure_sun spune:

Eu nu consider ca am fost slaba. Eram slaba daca alergam repede la el. Nu cred ca exista un manual despre cum sa actionezi in astfel de cazuri, eu am incercat sa-i explic cu calm ca orice ar face nu ma intorc. Si am sunat-o pe maica-sa pentru ca chiar am crezut necesar sa o fac. Nu stiu pana unde poate merge si nu vreau sa-l am pe constiinta.
Mie mi-e clar ca are nevoie de ajutor specializat.
Eu nu am mai intalnit situatii de genul asta in viata reala, si am reactionat cum am crezut eu corect.

Si cand am fost la el cu copilul nu am ramas sa dorm acolo.

cleo78 spune:

am avut impresia ca ai spus ca asta era intentia, si ca ai stat acolo pana cand a adormit copilul si nu ai mai vrut sa il trezesti.

Nu trebuie mie sa imi explici. Tie explica-ti.

In plus, nu e prima data cand te toaca psihologic cu "lipsa lui de scop in viata". Si o sa iti mai faca.

azzure_sun spune:

Incerc sa-ti raspund la intrebari.
Parintii mei nu s-au purtat nici o data asa, din contra. Eu nu-mi aduc aminte sa fi existat certuri. Singura parte urata din copilaria mea ar fi ca tata a murit cand aveam 10 ani. Poate daca l-as fi avut alaturi acum eram mult mai puternica si nu as fi lasat un asemenea om sa ma manipuleze cum vrea el.
Asta cu iubirea de sine e o intrebare pe care mi-o tot pune si mama. Nu stiu daca pot sa zic ca ma urasc sau ma iubesc, uneori am impresia ca imi sunt indiferenta mie. Am fost extrem de dezamagita de el ca barbat si de indiferenta lui fata de mine astfel incat am considerat ca nu contez. Adica daca el nu ma vede, eu de ce sa ma vad? Am avut discutia asta cu mine insami de multe ori si incep sa ma trezesc. Doar ca e un proces lent si uneori mai sunt momente cand reuseste sa ma intoarca pe dos. L-am iubit foarte mult, am avut vise alaturi de el si sa accept ca s-au dus toate pe apa sambetei imi este foarte greu. Poate de asta inca reuseste sa mai ajunga la mine.
Incerc sa ma autoeduc si sa nu mai fiu asa slaba. Incerc sa ma mentin ferma pe pozitii. Poate ca nu pare, dar eu chiar am facut progrese. Altadata as fi alergat repede la el sa-l consolez. Ieri am fost ferma pe pozitii. Si dupa discutia care am avut-o l-am ignorat complet tocmai pentru ca mi-am dat seama ca a-i raspunde inseamna ai da sperante. I-am spus clar cand am vorbit: eu nu ma intorc, nu te mai iubesc.
Cred ca undeva in mine am apreciat iubirea de sine prin iubirea pe care am primit-o de la ceilalti. Daca m-am simtit iubita, m-am iubit si eu, iar cand n-am mai simtit iubirea lui (pentru ca a lui o vroiam cel mai mult) nu mi-a mai pasat de mine. Si poate aici a fost greseala mea.
Si imi e mila de mine si de copilul meu. De asta am luat decizia de a pleca de langa el.
Si am sa caut sa fac lucruri care imi fac placere.

dana vio spune:

In primul rand, nimeni nu este perfect. Pentru noi, cele din spatele tastaturii este usor sa decretam cum ar trebui sa te comporti tu, dar tu este cea care chiar trebuie sa faca ceva. E bine sa asculti si parerile/sfaturile nostre pentru ca sunt date la "rece". Desi noi cunoastem doar punctul tau de vedere, noi nu va cunoastem si nu putem fi subiectivi.
In al doilea rand, sa stii ca ai dreptul si sa gresesti. Nu exista o reteta despre despartirea perfecta si nici o limita de timp in care sa te incadrezi, totul este inca proaspat, asa ca mai ai scuza asta. Dar nu prea abuza de ea!
In al treilea rand, totul este un razboi de uzura a nervilor amandorura. Sunteti amandoi slabi: tu cauti varii motive sa-l scuzi si el iti plange la telefon. Asta este firea voastra. Daca eu si sotul meu am divorta (ptiu drace!) cred ca am vorbi doar prin intermediul avocatilor. Pentru ca asta este firea noastra!
Tu acum trebuie sa te aduni: sa nu-l mai lasi sa intre in casa cand vine dupa copil si sa nu-l mai tina peste programul cu care ati cazut de acord. Si in general , vizitele peste week-end se acorda parintilor divortati doar de 2ori/luna. In celelalte 2 week-enduri ar trebui sa stai si tu cu copilul pentru ca la custodie totul conteaza.
Nu mai apela la fostul tau sot pentru nimic, iar convorbirile voastre trebuie sa se limiteze strict la nevoile copilului. Pentru orice alte subiecte sa vorbeasca cu altii (mama lui, avocat, psiholog, etc).
Ai grija de tine si de copilul tau. Fii ferma.

Alexandra Maria
14.12.2007

Matzaila_81 spune:

Eu l-as inregistra si as anunta autoritatile sau pe cineva ca vrea sa se sinucida dupa care la custodie as spune ca nu pot sa-mi las copilul cu un instabil psihic care ameninta ca se omoara.
Foloseste asta in avantajul tau.
Stai linistita ca nu-si face nimic. Ai vazut tu drac mort?

+29

balanta_tm spune:

azzure, cand ai prima infatisare?
Cu ordonanta prezidentiala ce ai decis in final? O introduci?

azzure_sun spune:

Prima infatisare pentru procesul de divort e pe 27.01.2012.
Cat despre ordonanta abia luni vorbesc cu avocata.
Deocamdata nu au mai sunat nici el, nici maica-sa.
Ultima oara cand maica-sa a vorbit cu mama, soacra-mea i-a reprosat mamei mele ca nu a sunat sa intrebe de copil. La care mama i-a replicat sec ca iubirea pentru un copil nu se masoara un numarul de apeluri. De atunci n-a mai sunat nici unul.

babyblue spune:

reciteste ce ti-a spus cleo.
are dreptate si te a sfatuit de bine.
de cate ori iti citesc postarile, ma intristez. e ca si cum ai fi prinsa intr-o capcana, intr o plasa de paianjen. chiar si departe de el, tot are influenta asupra ta si va continua sa aiba, atata vreme cat nu vei invata sa te iubesti atat de mult, incat sa devii egoista in sensul bun.

_

Mami de Iustin-Andrei (18.07.2011)
Doamne Doamne, te rugam ai grija de noi....