Traznaile... noastre.

violetan spune:

Sunteti fenomenale, toate, dar tu, ayleen, de departe...!
Btw, ayleen, si eu am adoptat o pisica de la veterinar, iar sotul meu doua cateluse, de fapt catele , ca acum sunt mari, una din ele a si facut cativa pui, din care a pastrat unul, restul i-a dat la prieteni si tot asa...

Ca sa fiu si on topic: sunt foarte zapacita si uituca, mai ales in ultima vreme m-am intrecut pe mine insami: plec cu telecomanda in loc de mobil, scap diverse lucruri in wc, vorbesc la telefon cu persoane importante si trag apa fara sa realizez, uit chestii in frigider, intreb de cinshpe mii de ori aceleasi lucruri pentru ca uit si imi dau seama in timp ce intreb ca am mai intrebat o data , plec sa cumpar smantana si iau tot hypermarketul mai putin smanatana si multe altele dar nu-mi amintesc acum. Revin cand imi aduc aminte , asta daca nu uit.

ayleen spune:

Mai, nene, ce-mi plac topicurile cu traznai!
O traznaie de asta vara: intr-o dimineata de week-end am facut cafeaua si am constatat ca n-avem tigari.
Draguta cum sunt, m-am oferit sa dau eu o fuga pana la benzinaria de la coltul strazii. Asa ca m-am suit in masina cum ma aflam, in pantaloni scuri, un maiou si papuci, fara telefon, fara acte, doar cu ceva bani la mine.
Am cumparat tigarile si am dat sa ma intorc acasa pe o straduta care mi se parea ca e scurtatura Eh, m-am ratacit atat de tare, de credeam ca am intrat in zona crepusculara!. Nu mai recunosteam nimica, desi locuim in cartier de vreo trei ani. Fiind cartier de case, toate stradutele seamana una cu alta si mi se parea ca gata, recunosc! In fine, am facut ce am facut si am ajuns in soseaua principala, unde am vrut sa fac o alta inginerie si iar m-am ratacit! Am ajuns pe drumul spre Targoviste,m-am speriat si am intors, am mers pe drmulete care se infundau, pe camp, printre santiere parasite, fabrici dezafectate, depozite goale, pe coclauri, printre mormane de moloz si caini prapaditi. Am trecut pe langa un lac (nu stiu nici pana in ziua de azi ce lac era). Inapoi pe poteci gloduroase, printre barbati tuciurii care se uitau suspect la masina mea si adunau caramizi din daramaturi. Totul pe o caldura de 38 de grade, cu indicatorul de benzina rosu, fara bani si fara mobil.
In fine, s-a indurat Doamne Doamne de mine pana la urma si am iesit pe un drum cunoscut, unde mi-am scuipat in san! Ocolisem juma` de Bucuresti, lipsisem doua ore si facusem vreo 60 de km. Toate astea pentru un pachet de tigari. Sotul meu mai avea putin si suna la politie, era fiert de ingrijorare, statea in fata casei si se uita in zare dupa mine. Bineinteles, cand i-am povestit se uita la mine ca la extraterestri, si, sincer, nu stiu si nici nu-mi pasa ce parere si-a facut despre mine...

monica70 spune:

MONI cu DIANA (01.01.2006) si TUDOR (14.08.2009) www.dropshots.com/DIANATUDOR" target="_blank"> POZE
"10% din viata este rezultatul a ceea ce ni se intampla, 90% este decisa de modul in care reactionam la ceea ce ni se intampla"

www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=vara%202011%20amintiri%20de%20vacanta&page=18" target="_blank"> VOTATI POZELE DIN ALBUMUL "VARA 2011 AMINTIRI DE VACANTA"

monica70 spune:

Ayleen mi-am amintit ca am patit si eu o faza de genul asta,mai in miniatura asa,dar tot "de groaza".Era in '90 ,aveam 20 de ani si eram la mare,in statiunea Venus, cu doua prietene,foste colege de liceu.Desi aveam 20 de ani eram "speriate de bombe" cum nici fetele de 12 ani nu cred ca mai sunt in ziua de azi.Intr-o seara cum ne plimbam noi asa,ne-am oprit in fata unui hotel unde era adunata lume,cica se uitau la un TV la ceva film "pe video" - era inca abia dupa revolutie.Prietenele mele voiau sa ramana musai si ele,pe mine nu ma interesa,mai ales ca-s si mioapa si nici cu ochelari nu vedeam scrisul de la distanta aia.Asa ca am hotarat ca ma intorc la camera,nmai bine o sa citesc linistita vreo ora-doua.Numai ca socoteala de-acasa nu s-a potrivit cu cea din targ Era deja bezna si naiba stie pe unde am luat-o si m-am invartit pe-acolo de nu mai stiam pe ce planeta-s ... era mai economie la lumini,nu ca azi. Si pentru cine nu stie statiunea Venus e cumva ovala ca forma si te poti invarti la nesfarsit si sa treci prin aceleasi locuri La un moment dat umbland prin bezna auzeam marea intr-o parte,iar in cealalta era doar un zid gol care nu se mai sfarsea si am mai auzit si niste pasi si zarit niste siluete care se apropiau Deja imi faceam socoata cum sa le dau cu straita in cap si sa fug ... nu va zic cu ce viteza am trecut pe langa ei (erau doi tipi,ca norocul pasnici).Intr-un final am ajuns la vile (aflate cam pe langa lacul ala) doar cu putin inainte de a se intoarce si prietenele.M-am consolat ca nu-s chiar atat de idioata a doua zi cand plimbandu-ne ne-am intersectat pe traseu ... de vreo 3 ori cu o pereche ce carau bagajele si se certau exasperati - evident se invarteau si ei in cerc cautand cine stie ce hotel sau vila si era si ziua

MONI cu DIANA (01.01.2006) si TUDOR (14.08.2009) www.dropshots.com/DIANATUDOR" target="_blank"> POZE
"10% din viata este rezultatul a ceea ce ni se intampla, 90% este decisa de modul in care reactionam la ceea ce ni se intampla"

www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=vara%202011%20amintiri%20de%20vacanta&page=18" target="_blank"> VOTATI POZELE DIN ALBUMUL "VARA 2011 AMINTIRI DE VACANTA"

ayleen spune:

In Venus e simplu sa te ratacesti, si e groaznic de pustiu si parasit pe o mare portiune. Si noi am cautat masina o seara intreaga, cu tocurile mele rasunand pe caldaram, pe niste alei sucite si obositoare, de credeam ca iau sandalele in mana si merg desculta. Si malul marii era hat, departe, ca n-am vrut sa o luam pe plaja la intoarcere, de frica cioburilor.

Victoria_mami spune:

Mai fetelor, sunteti de groaza. Da' una e sa te pierzi in Romania, unde macar poti intreba unde esti (daca ai curaj ) si alta e sa te pierzi ca mine in ... Japonia! Prima data m-am pierdut la o saptamana dupa ce am ajuns in Japonia. Am mers cu o prietena, pe jos, de am iesit din oras si am ajuns in alt oras. Pe jos!!! Apoi am intrat la un salon de coafura, am 'vorbit' cu japonezu' in romaneste , s-a prins ala ca nu stim unde suntem si i-am dat un nr. de tel de-al unui japonez ce-l cunostea prietena mea. L-a sunat stylistul pe japonez, a venit ala, baiat gigel si ne-a dus acasa.

M-am mai pierdut o data singura si o sun pe o (alta) prietena care era acasa cu prietenul ei (japonez) si ii zic "Fata, m-am pierdut!" Ea saraca vroia sa vina sa ma ia... dar de unde??? Ca habar nu aveam unde sunt! I-am explicat eu (culmea eram la vreo 10 minute de casa, dar eram dezorientata) si apoi am oprit-o pe o janonezoiaca (Nici nu vb. japoneza inca, prietena mea vb.) si i-am dat femeii telefonul. Prietena mea i-a zis sa-mi dea telefonul inapoi, ca deja ma vedea. Atunci m-am ambitionat si am invatat si sa vorbesc si sa scriu si mai ales, sa citesc japoneza! Am zis ca daca tot sunt zabauca si ma pierd, macar sa stiu pe ce strada sunt!

_
Mami si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

VICTORIA


http://www.facebook.com/pages/Acute-Lymphoblastic-Leukemia/178051842277685

ayleen spune:

Oau, foarte tare! Si eu m-am pierdut in Budapesta si vorbeam o boaba ungureste. Si nici ei engleza, franceza, germana sau spaniola

eumada spune:

Eu nu nimeresc neam nici o adresa...la nasa mea am fost de zeci de ori si de fiecare data am umblat ca zabauca,nerecunoscand zona.La fel si la doctorita mea cand merg.Si cam peste tot..nu ma pot orienta.Ca pana la urma imi fac socoteala cu busola inclusa in bordul masinii ca gps-ul nu e actualizat ca lumea.....da` sunt de coma cum nu pot ajunge la cineva daca merg prima data.....

iar cu plecatul in papuci de casa la mine e ceva obisnuit.M-am invatat minte si am in masina o pereche de pantofi,tot timpul.Si de multe ori am chemat un taxi,i-am platit cursa si l-am rugat sa ma duca pana la adresa pe care o cautam,el inainte,eu cu masina in urma,inclusiv in Bucuresti.



Madalina si Eva-Maria
https://picasaweb.google.com/lhmadalina/Dezastrul?authkey=Gv1sRgCIKAmOzUz-zXAw#5640047175923810098

TE IUBESC MINUNEA MEA ...ESTI ALFA SI OMEGA PENTRU MINE,RATIUNEA MEA DE A TRAI.....TE IUBESC.....

alexia_21 spune:

asta cu orientatul in spatiu si pentru mine e o problema.
nu ma intreba unde e vreun punct cardinal ca il stiu doar pe harta, nu acolo unde sunt eu.

stau intr-o statie de autobuz si astept sa mai ia sotul: intrebare lui era unde sunt pozitionata, adica ce punct cardinal.
sincera , daca as sti si asta nu as mai avea nevoie de nimeni

robotzica cucului spune:

Doamne, ce m-am distrat!

Asta cu orientatul dupa punctele cardinale imi lipseste si mie total. Iar pe continentul nord-american pare principalul mod de orientare. De ce Doamne iarta-ma n-or putea sa-ti zica s-o iei la dreapta/stanga, ci musai North/South/ etc. Barbatu-meu se ia cu mainile de cap cand ma plang de asta, si imi explica neobosit ca stanga/dreapta sunt relative... Dupa mine si punctele cardinale sunt relative ...la soare. Daca e un nor pe cer, eu nu mai stiu unde e soarele...

Cred ca la capitolul asta o sa mor neadaptata. Imi aduc aminte deruta de la prima mea calatorie "inter-city" cu masina. Prima mea masina, eu incepatoare, ma duc la munca in orasul vecin, la 50 km. Foarte excited ca am ajuns cu bine la destinatie, imi pregatesc traseul de intoarcere in detaliu (Asta se intampla inainte de moda GPS-urilor, pe la anul 2003 toamna). Dar cand sa intru pe autostrada spre casa, ma apuca trepidatiile: pe placutele de semnalizare scria Highway 7/8 West pe una, si East pe cealalta. Nici un nume de oras! Mi-a fost imposibil sa imi dau seama daca orasul meu e la est sau la vest de orasul in care ma aflam (mentionez ca mai facusem naveta vreo doua luni inainte, cu trenul, dar fara sa ma gandesc la traseu). Si in timp ce stateam la semafor inainte de ramificatiile spre autostrada, am revelatia ca in dimineata respectiva venisem cu soarele in ochi (ma chiorase, mai exact). Deci ca sa ajung de unde am plecat trebuie sa merg tot cu soarele in ochi, spre vest. Noroc ca nu se intunecase de tot!

Barbatu-meu a zis "vezi ca esti fata desteapta" ... totusi, adaug eu :)