Viatza In Germania - cap.72

Miriluta spune:

Danke fetelor, m-am calmat. De obicei nu le iau in seama pe Tusi (cum le zice fie-mea) dar uneori ma oftic. La un moment dat Miru era super stresata ca nu avem bani si de aia trebuie sa lucrez . I-am explicat ca putem trai linistit si din salariul lui papi insa daca se intampla ceva cu papi, trebuie sa fim in stare sa ne descurcam.
Simina eu nu reusesc sa le fac pe toate: la curatenie am pe cineva, mancare...gatesc doar in weekend si eventual mai congelez. Noi oricum mancam ''ca de spital'' - cum zice mama, asa ca de obicei perpelesc repede o bucatica de carne sau peste cu niste legume si gata masa.
Incerc sa imi rezerv timpul in weekend pt copii si activitaile lor (sport, jocuri sua mergem la film). Nu am insa timp de Kaffe/Kuchen, de Elternstammtisch, de Gemeindenachmittag si mai stiu eu ce bazaconii. Fac prezenta insa la sedintele cu parintii, la serbarile copiilor si contribui cu cate o prajitura...
In seara asta am fost insa o mama ''buna'' si am fugit de la serviciu sa imi vad fata cantand in cor la biserica din centru. Imi dadusera lacrimile ...m-au felicitat toate madamele si eu am zambit amabil. Pe urma tot mi-am dat in petic, ca am fugit din nou la birou, dar am luat-o si pe Miru.

Acum, trecand la chestii mai serioase , vineri am Weihnachtsfest la firma. Seriful m-a tot batut la cap de vreo 3 saptamani, daca am cu ce sa ma imbrac...azi e marti si eu tot nu am nimic de imbracat...insa mi-am cumparat 2 perechi de pantofi. Maica-mea ma intreba daca am de gand sa ma duc ''doar in pantofi''.

petra spune:

Hello,

Am intrat pe acest subiect cu o rugaminte la voi, fetele ce locuiti in Germania . Am avut o familie de cunostinte , mai in varsta , el roman si ea nemtoaica, ne aveam dragi unii pe altii si azi am primit un plic cu o instiitare ca sotul ei a murit, si este scrisa in lb. germana. Acuma m-am cam prins eu ce poate sa scrie intr-un asa text(care mai degraba este ca o invitatie la inmormantare). Acuma sa plec pana in Germania este exclus, dar as dori sa ma ajutati sa scriu un text in limba germana de condoleante, pentru ca nu cred ca are rost sa scriu in romana sau engleza.
Va multumesc anticipat !

ceska777 spune:

BUna,
sitit de Bibi? Il ajutam si noi? suma e imensa 160.000,-EUR dar poate contribuim cu ceva.
http://viatacudba.blogspot.com/
Multumesc

Ceska, mamica de Benjamin
mic si scump (23.12.2007)


Blogu` nostru

Blog culinar

Am venit pe lume...asa a intrat Benji in viata noastra

aschiutza spune:

Miriluta, cum nu cunosc mamicile in cauza, nu stiu daca ce iti spun asa e. Dar, eu zic ca nu e invidie aici ci e pur si simplu alta mentalitate si e tipica pt Germania de Vest. Multi ani femeile au lucrat aici doar ca hobby, pt ca salariul sotului ajungea pt de toate (eh, vremea DM ). Majoritatea au ramas de la primul copil acasa, au avut grija de sot si copii si au lucart maxim cu jumatate de norma. Asa a ramas si mama sotului meu acasa dupa primul copil si nu a fost invidioasa pe altele care au avut servici, pur si simplu a fost optiunea ei.

Iar comentariile eu nu le-as inscris la invidie ci la categoria "Vai, dar nu ti-ai purtat copilul in sling?", "vai, nu ti-ai alaptat copilul?", "vai, nu ti-ai dat copilul la engleza de la 4 ani?", "vai, copilul tau nu vorbeste romaneste", "vai, copilul tau inca mai are pampers"?

Exemple din care avem suficinete aici pe forum. Mame care cred ca au descoperit adevarul absolut si alternativa nu mai exista. Da din umeri si treci pe linga.

Eu nu cred ca vreo categorie de femei e superioara alteia , nici cea casnica si nici cea cu cariera. Sa recunoastem, casnica are servici zilnic peste 8 ore . E mai nasol cind o optiune ti-e impusa de societate, fie prin lipsa de bani sau prin lipsa de loc la cresa, iar tu ai vrea ceaalalta optiune...

Eu sincer sper sa imi gasesc de serviciu in curind (am unul da la 350 km de unde locuiesc acum ), si nu caut sa fie de cariera, pur si simplu imi place sa lucrez dar nu sub stress. Si sunt un anti-talent la a fii casnica, sunt haotica si pur si simplu sunt unele treburi casnice care nu ma pasioneaza desi m-am chinuit sa ii fiu pe plac soacrei . Da zau ca admir din tot sufletul pe cele care isi gasesc chemarea in meseria de "home manager".

Si eu m-am revoltat in sinea mea din cauza acestei mentalitati. Dar din alt motiv: angajatorii, mai ales cei din Vest, au tendinta sa nu angajeze femei pe la vreo 30 de ani, casatorite cu sau fara copii .

Pt mine va fii greu al naibii cind ma voi angaja. Eu nu am pe nimeni sa ma ajute, sa stea cu cel mic daca e bolnav de exemplu. Ambele bunici ale lui Florian sunt moarte, soacra "vitrega" nu se intereseaza pt baietel asa cum s-a interesat pt verisoarele lui. Va fii greu sa dau de un angajator asa de intelegator, la ritmul in care imi aduna Florian toti viruseii...

Eh, lasa, ca altii o duc si mai greu si se descurca .

tinatache spune:

neatza la

acu ce sa zic, eu la Elternstammtisch si alte chestii care au loc seara sau dupa-amiaza dupa o anumita ora chiar ma duc. Si azi de ex. merg la gimnaziu ca are fi-mea o chestie unde pot merge si parintii. Pt ei, ca mi-a soptit o vrabiutza ca-s tare mandri cand vad ca e unul dintre noi acolo. La Elternstammtisch merg pt mine pt ca e chiar ff funny. Mergem la rest. bem ceva, mancam ceva, nu e cu pretentii, o atmosfera relaxata si vorbim de toate pana pe la miezu noptii. Mai greu e a doua zi cand tb sa ma dau jos din pat ca am capu mare (de nesomn, ca alcool nu beau). Nu cred ca am lipsit la 2-3 de cand suntem aici, gradi + scoala. Plus ca sunt vecinii mei, la unii am amandoi copiii mei cu amandoi copiii lor in aceeasi clasa, ne cunoastem de cativa ani buni si chiar e fain.
In rest Basteln nu-mi place nici de-o culoare, nici acasa nu ma bag asa ca evit, dar in comitetul de parinti am mai fost, ca tot seara era planificat. Si asta a fost interesant ca tocmai se construia cladirea noua pt gradi, cresa samd si am vazut cam cum se pune probl. cu arhitectul, Bauamt, etc.
Miri, tu chiar ca esti workoholic. La mine serv e departe, dar nici nu mi-am pus probl. vreodata sa ma intorc dupa o chestie din asta. De regula imi iau 1/2 zi din conced. si salutare. Pt linistea mea ma mai uit uneori seara la emailuri.

aschiutza, faci naveta? sau faceai, ca acu stai cu Flori acasa, nu? Cu copil mic e greu, intr-adevar, dar vb aia, cum au reusit altii, ai sa reusesti si tu. Si cand incepi sa cauti poti sa ma intrebi sa-ti spun niste chestii de care m-am lovit eu cand erau copiii mici si cautam de lucru. 350 km?? wow, ai avut curaj! si rabdare!
De la o anumita varsta copiii nu se mai imbolnavesc asa tare, cam dupa primul an de cresa/gradi. Daca nu cad in cap sau nu se spanzura de perdele e ok. Chiar si asa, noi am facut cu randul, ori 1/2 zi fiecare ori 1 zi eu una el. Sa bat in lemn, febra nici nu mai stiu de cand n-au mai facut. Am observat ca de cand merg/se intorc pe jos de la gradi/scoala sunt mult mai rezistenti si mai sanatosi. Ierni intregi nu au avut decat raceli usoare, fara febra. Si pt asta nu ramane nimeni acasa. Propolis si alte chestii nu le-am dat niciodata deci nu poate fi decat asta.

Apropo de vreme, a iesit soareleeee!!! ieri ne-a plouat pe toti, am ajuns ciuciulete si inghetati de frig acasa, acu sa vad cine scapa de raceala si cine nu.

apropo de lucrat, sunt multe mamici care au stat atatia ani acasa ca acuma nici nu mai pot reincepe, sau de la un nivel muuult sub asteptari si o lasa balta. Sunt si mamici frustrate, unele pe care sotii nu le ajuta deloc si tb sa stea ca altfel agata copiii cu tot cu scoala de gard. Nu-s toate happy cu situatia asta, dar nu au multe de ales. Mentalitatea asta dispare incet incet, dar dureaza. Vecina mea a fost data afara din servici cand s-a maritat, acu 40 ani asa era. Dureaza...

aschiutza, eu cand ajung acasa incepe tura a 2-a, cea "casnica". Nu am Putzfrau sau pe altcineva, facem noi totul, in echipa. Asa ca e ziua mea de lucru are mult peste 8h :). Si nu e tot timpul ca acu, ca am timp de mesaje pe forum ;)

panselutza, supa SI ghiveci? Asta-i lux, nici in weekend nu fac asa ceva decat rar. In timpul sapt. fiecare primeste mancare calda la pranz pe unde e si nu gatesc decat putin, iar in weekend mai mergem undeva, mai facem ceva, dar nu cu orele ca mai fac si o praji, acu Plätzchen si trece juma de zi in buc. Na, cam asta-i cu Haushalt si Vollzeit, pe masura ce cresc copiii mai primesc si ei diferite sarcini si merge.

petra, eu as zice sa scrii in engleza, se gaseste cineva sa-i traduca si e clar ca e sincer, din partea voastra si nu prin altii.

numai bine!

tinatache spune:

atunci sa-ti dau o veste buna: primul meu job aici l-am avut la 32 ani, cu 1 copil la cresa si 1 la gradi. Prost platit, vollzeit ca n-am gasit altceva, dar am inceput si asta a fost la vremea resp. prio no 1. Ca de atunci s-au intamplat multe... asta e, mergem mai departe.

aschiutza spune:

Hehe, Cristina, multzam de incurajare.

Naveta nu am facut-o eu, sau nu numai eu (eu mai rar, sotul cel mai des). Dar am avut casatorie de weekend, pt ca 350 de km ii faci in 3-4 ore intre BS si Dresden. Stiu ca sunt multe familii care fac asta, dar eu parca nu mi-as dorii, mai ales pt Florian. Numai ca zona in care suntem acum e excelenta pt meseria sotului si proasta pt meseria mea.

Sper sa ai dreptate ca dupa un an se obisnuiesc si nu se mai imbolnavesc asa de des. Asta a fost unul dintre motive sa il dau asa devreme la cresa. Deocamdata nu am apucat sa ii facem vaccinul de un an, pt ca a tot fost bolnav, hiriit, tusit, mucisori, uneori si temperatura. Numai vineri ce imi facu 39,5 grade! Asa tam-nesam ... Mai nasol e ca ne imbolnavim si noi pe linga .

tinatache spune:

aschiutza, se vede ca stai in est, aici nu gasesti loc la cresa fara sa incepi serv. nici sa dai cu pusca. Cu naveta e greu, eu m-am gandit sa fac naveta 2 zile pe sapt. ca 200 km la noua firma si asa o perioada ... poate, dar nu cu anii. E greu sa lipsesti seara de acasa, sa nu poti reactiona daca e nevoie, practic in zilele alea nici nu-ti vezi familia ca pleci devreme si vii tarziu.

Cu mancarea: m-am tinut si eu tare o vreme si mi-a trecut ca nu mananca. Uneori facem pt noi babacii o mamaliga cu ficatei sau altceva si nici nu se ating. Si cu calcatul maieurilor am renuntat, vreme si timp pierdute fara rost... am zis atunci si raman la ideea asta. Acum avem lucruri mai importante: lucrari, teze, sedinte cu profii, vine pubertatea... heheee, treburi importante, tb sa am mintea limpede si odihnita.
Prost platit insemna pt mine la vremea aia, cu clasa 5, nici 900€/luna netto cu vollzeit. Lucram la o banca in backoffice.

Alina spune:

Ziua buna,fetele!

Nu am apucat sa mai intru deloc pe forum,vreau sa aiba ziua 48 de ore,se poate...macar in decembrie .

Inca nu i-am gasit feteie mele cerc literar sau ceva de genul in apropierea casei dar ma stradui sa-i gasesc ceva in München.
Acum ne preocupam de gimnaziu,aseara am avut una din prezentari la gimnaziul unde va merge fata,a fost ok dar sotul meu nu pare f multumit sau nu 100%...ei,mai sunt citeva luni pina cind vom decide.
Ea vrea un gimnaziu unde merg majoritatea colegilor,destul de bun dar inca nu stim precis,oare e greu sa muti copilul la alt gimnaziu pe parcurs?

Vreau sa va intreb daca nu stiti o cizmarie care schimba fermoare la cizme?Am fost la cizmaria din Rosenheimerplatz(München)si pt un fermoar mi-a cerut 50 de euro.Mi se pare cam mult pt un fermoar,ma gindesc ca mai pun 50 euro si ii iau o pereche noua,astea lungi si negre sunt oricum de anul trecut.

zi usoara tuturor!

Anduc spune:

Salutare fetelor!
Eu nu scriu aici foarte des, dar va citesc cand pot si imi face mare placere.

A mea pitica face pe 15 decembrie 7 luni. Parca mai ieri o nasteam:) Timpul trece repede, dar cu el si noi:) In aprilie fac 36 de ani si in februarie o sa fac un an de Germania. 2011 (cat mai e din el) a fost un an frumos (s-a nascut Sophia), dar si greu - mutarea in alta tara, lasat serviciu (oricum l-as fi parasit temporar ca sa stau cu pici), adaptarea la alta mentalitate, alt tip de popor.

Tot vorbeati de serviciu...eu sunt cam speriata de ce ma asteapta...poate e doar o pasa proasta. Trebuie sa invat limba...am inceput, dar a trebuit sa intrerup cand a plecat mama in RO...o sa reiau in ianuarie. E greu cu copilas mic, nu ma indur sa o iau cu mine la cursuri ca e prea mica (de aceea am preferat momentan sa profit de o ocazie de la serviciul sotului meu si sa fac acolo cu o grupa mica de incepatori), iar la cresa deocamdata nu se pune problema pana la 1 an - 1 an si ceva si atunci nu garanteaza nimeni ca primim loc. Cel mai probabil nu pentru ca nu lucrez. Nu stiu cam la ce nivel trebuie sa fii ca sa poti lucra undeva. Eu am lucrat in contabilitate o perioada in RO si ma gandeam sa reiau aici. Sa fac un ausbildung ca fara asta nu cred ca am vreo sansa. Si uite asa anii se duc: cursuri de limba, de scolarizare pe o profesie...si nu mai am 20 de ani. Nu o sa ma las batuta...o sa fac tot ce pot...dar cateodata asa imi vine sa ma intorc! Probabil ca multe ati trecut prin starile astea...e normal, mai ales la inceput. Salariul sotului ne ajunge, dar eu nu sunt facuta sa fiu Hausfrau 100% o viata intreaga. Nu pentru ca ar fi ceva rau in asta...dimpotriva...a fi casnica e poate mai greu decat un job obisnuit de 8 ore/zi. Am fost obisnuita sa fiu pe picioarele mele, sa ma descurc, sa ma fac si sa ma simt utila si in afara casei.
Partea buna acum (Andreia, ai dreptate!) este ca pot sta cu Sophia, o vad cum creste, prind momentele cele mai frumoase.

Sa fim sanatosi si o sa vedem pe parcurs