Care e scopul gradinitei?

Buna tuturor! Am observat ca exista diferente mari intre felul cum e privita gradinita in Romania si cum e ea vazuta in Suedia.

Aici copiii merg la gradinita strict ca sa se joace si sa socializeze. In Romania, am vazut pe lista de activitati de la grupa mica o multime de ´optionale´de genul engleza, pian, dans, karate.

Nu vreau sa comparam sistemele, vreau doar sa inteleg de ce exista tendinta asta de suprastimulare a copiilor relativ mici si daca efectele pe termen lung sunt evident pozitive.

Mi se pare mult pentru un copil de 3-4 ani sa inceapa ore de limbi straine sau studiul unui instrument muzical. Excludem cazurile in care copilul are inclinatii incontestabile (desi la varsta asta, am putea vorbi de geniu, nu doar de talent).

Voi ce asteptati de la gradinita? Sunteti de acord cu modalitatea de ´predare´a matematicii la varste mici, in sensul de a aseza copiii la masuta si educatoare sa le explice cum se pun multimile in corespondenta?

szivarvany spune:

noi doar de bine putem spune despre gradi
primii 2 ani categoric sunt pt socializare; urmatorii 2 i-au pregatit insa pt scoala. si asta se vede acum in clasa I.

despre extrauri: eu mereu spun ca merita incercate; daca ii plac copilului, go for it, daca nu, nu chinuim pe nimeni.

dupa 4 ani de "dans" se vede clar ca fi`mea de exemplu se pricepe si ca a facut acea ora-doua / saptamana si-i place.
idem desenul: se vede acum pe caietele ei, pe desenele ei ca a mai lucrat, are o alta manuire a obiectelor de scris, dar la fel, i-a placut si ii place, altfel nu ar fi mers la nicio ora de pictura.
despre engleza...ma abtin pt ca inafara de cuvinte n-au invatat mare lucru, decat cantecele invatate mecanic si oricum, exista timp pt aprofundare
sahul a fost iar bine-venit, a mers cu mare, mare drag.

ce nu as rata eu, ca mama, pt copil, e un sport.
spor inainte de ngleza, mate, orice, vb de GRADINITA.
la scoala se schimba un pic balanta.

eu recomand sa fie dusi copiii la sport in anii de gradi, cand inca nu exista stres, nu exista regulile stricte.

si inca ceva: in cei 4 ani de gradi a contat educatoarea, dedicatia cu care isi facea munca si mai ales iubirea fata de copii

_
Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela

www.desprecopii.com/pozeconcurs/folderview.asp?folder=Vara 2011 amintiri de vacanta&page=8" target="_blank">Concurs-Vara2011-mag1

Sabina spune:

pentru mine, personal, pana pe la o varsta de 4-5 ani, gradinita este un loc unde parintii isi duc copiii pentru ca trebuie sa mearga la serviciu ca sa castige bani.

Asadar, am pretentia ca in acel loc copiii sa se simta bine, sa se joace, sa fie totul cat mai placut, deoarece nu este un mediu natural , in mod natural, copiii de aceasta varsta au nevoie de mama si de tata. Lor nu le foloseste nimic asa zisa socializare, in opinia si din experienta mea cu doia copii, sunt niste fraze sforaitoare inventate de catreunii ca sa linisteasca constiinta parintilor.
In sprijinul acestei idei stau si toate marturiile psihologilor cu eu-ul interior care se construieste incet incet toata copilaria, iar un atasament sanatos implica legatura ma stransa cu parintii pana pe la 4 ani.

Insa noi nu traim intr-o lume ideala, parintii trebuie sa puna paine pe masa. Asa ca isi duc copiii la cresa/gradinita samd. De aia acolo vreau un loc cat mai sigur pt copil, cat mai prietenos, cat mai cald. E sg lucru care conteaza.

Dupa 4 ani, 4 ani si ceva, multi copii simt nevoia sa stea mai degraba cu alti copii decat cu parintii. De-abia atunci vad utila gradinita pentru copil. E un loc unde are viata lui interioara, constient separata de a parintilor. Nu sunt de acord cu multimi predate la masuta, dar la invatarea unor notiuni prin joaca, da, ader :)



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Tanti Zavaidoc spune:

Asa se intampla si aici. Invata sa numere cu legumele pe care le au in farfurie la pranz, cu pietricele la locul de joaca, culeg mere din copaci si le numara, plus invata despre forma si culoare in felul asta.

Referitor la socializare, nu pot spune ca sunt pe deplin de acord cu tine, Sabina. Evident ca nu e socializare propriu-zisa, nu comunica prea mult intre ei pana spre 4 ani, dar invata fara efort niste reguli sociale, de bun-simt: sa spuna stop daca cineva le incalca spatiul personal, sa accepte ca exista si alti copii pe lume, care au reactii la faptele sau cuvintele lor. E si asta o forma de socializare.

Ce mi s-a parut cu adevarat ciudat e ca aici copiii incep sa invete limbi straine la scoala, dar deja la 10 ani vorbesc fluent engleza, de exemplu. In Romania, incep lectiile la gradinita si multi dintre ei nu se descurca onorabil nici in liceu sau chiar mai tarziu. E o problema de metoda de predare?

Sabina spune:

sunt foarte multi copii care nu vor sa plece de-acasa de la mama si tata pana spre 4 ani. la asta ma refer. Sigur ca ei invata sa se adapteze la plecatul de acasa, dar nu concorda cu dorinta lor si nici cu mersul firesc al naturii.

cu limbile straine nu stiu ce sa zic, fiemea nu se prea descurca, desi are 9 ani , ma gandesc ca nu are inclinatii? intelege structurile, dar nu deschide gura. Eu mai asteopt :D



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Tanti Zavaidoc spune:

Acum am inteles, Sabina. Si da, inca au sentimente contradictorii despre mersul la gradinita pana spre 4 ani, asa e. Ar vrea si nu ar vrea sa mearga. De fapt, sa mearga dar sa fie si parintii acolo.

Cu limbile straine, nici eu nu stiu, dar mi-e greu sa cred ca suedezii sunt toti niste talente la limbi straine. Poate e doar o chestiune de cum e predata si exersata limba straina.

Sabina spune:

eu cred ca daca e predata prin conversatie, normal ca sunt fluenti :)



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Tanti Zavaidoc spune:

Si mi-am mai amintit un lucru pe care as fi vrut sa il discutam. De ce se prefera asimilarea de cunostinte (asta e meteahna a intregului sistem de invatamant, se pare) in detrimentul unor deprinderi utile pe termen lung.

De pilda, in gradinitele din Romania, chiar si la cele private, copiii sunt invatati poezii si cantecele. Parintii se mandresc cu asta. Ok, foarte bine. Doar ca acesti copii de 3-5 ani care stiu cantece si spun poezii frumoase la serbare nu stiu sa ceara ajutor in caz de nevoie.

Sa exemplific: cati copii de 4 ani stiu ca numarul de urgenta e 112? Si cati stiu ce fac pompierii, de exemplu?

Mi-a placut enorm felul in care li s-a explicat aici copiilor mici ca numarul e 112: un nas, o gura, doi ochi. E deja semn international. Poate fi folosit si de copiii hipoacuzici sau de cei care inca nu vorbesc.

Daca vine un copil pe strada la un adult, in Suedia, si ii arata gura, nasul si ochii, adultul stie ca e cazul sa sune la 112. Mi s-a parut ingenios si util.

Aici o data pe semestru vin pompierii la gradinita si aduc cu ei planse in care arata ce inseamna un incendiu, cum se produc incendiile si ce au copiii de facut in caz ca simt fum sau vad flacari. Apoi ii urca pe toti in masina de pompieri

Credeti ca parintii ar putea cere ceva de genul asta si in Romania, mai ales la gradinitele particulare? Vi se pare util?

cleo78 spune:

eu zic ca rolul este doar de socializare. Copiii invata f. multe lucruri de la ceilalti copii, mult mai repede decat de la parinti, prin imitare.
Altfel, varianta bona acasa-acolo unde se simt ei confortabil - ar deveni cea mai buna.

Depinde de copil, fiica mea prefera compania copiilor -si asta a remarcat de la varsta de 1 an si ceva (si chiar mai devreme, tin minte ca la 3 luni, primul ras in hohote a fost nu la mami/tati ci la ciripeala unei fetite de 5-6 ani).

Cat despre teme/ore/lectii, daca ei fac pictura - si asta ca o activitate de sine statatoare, atunci cu mare drag.

In bucuresti, la gradinita, a facut putin sport. De fapt, nu stiu deloc sa fi facut. Aici, au 2 ore pe sapt. cu 2 profesori diferiti (a zis ca au dansat cum mingile, si ne-a aratat un fel de pirueta), plus se poate opta si pt inot, contra pretului 1 euro pe sedinta. In plus, aici ii lasa f. mult afara, si cand e vant/inorat/rece (bine, si gradinita are un parc imens, de cateva mii de mp2, copaci batrani, nisip, topogan, chioscuri de lemn etc).

Mai e un lucru: vine vremea rea. Chiar daca ar fi acasa cu unul din parinti, aici nu vad multi copii afara in orice conditii (si in Bucuresti eram deseori singure pe strada...). Deci au nevoie de miscare, socializare.

anya spune:

Pana in 5 ani, pe langa ce ati mai scris voi, la gradinita invata sa se descurce singuri. Sa manance, sa se imbrace/dezbrace, ce sa faca cu hartia igenica sau cu servetelul...acasa ar sta mama/bunica sa salveze puisorul.
In Romania intre 5 si 7 ani momentan e tot gradinita. In alte tari la 5 ani incepe scoala. Practic de la varsta asta sunt primiti la diverse sporturi, la cursuri de limbi straine. Ce se face inainte de 5 ani la gradinita e mai mult acomodare cu ideea de sport sau limba straina. La 5 ani si jumatate fiul meu a inceput karate la un club. Dupa jumatate de an, cand el deja luase si o medalie la un concurs, au inceput cursuri de karate si la el in gradinita. M-a rugat sa-l duc la o ora ca sa vada ce fac colegii lui. Am vorbit cu educatoarea si s-a dus. L-am intrebat ce a facut acolo si mi-a zis ca nu fac decat "incalzire". Asta insemna ca nu fac kata-uri ci doar miscare. In lipsa de altceva, buna si asta. Pentru parintii care nu pot/nu vor sa-si duca copiii pe la diverse sali de sport, e o varianta. Acelasi lucru si cu dansul. La gradinita la care am eu copilul muzica insemna ca vine un domn in varsta si acompaniaza la pian cantecelele facute cu educatoarea.
In scoala (pt ca am un baiat si la scoala) nu se face serios sport sau limba straina, asa ca pentru o oarecare performanta trebuie plusat in particular (alti bani dar mai ales timp al copilului alocat acestor activitati). Imagineaza-ti ca in clasa a 3-a la o scoala bine cotata in capitala la sport, din doua ore/saptamana fac una singura, pentru ca e sala mica si fac sportul prin roatie. In ora in care nu au facut sport au stat in clasa cu profesorul si au jucat X si 0 . Intamplator al meu face doua alte sporturi, dar altfel, de pe partea scolii, ar iesi niste cocosati si impiedicati.
La engleza, desi oficial sunt la al 3-lea an de studiu am vazut ca faceau niste poezele cu 1,2,3...cam de gradinita zic eu. Din nou am compensat cu ore de engleza in alta parte.
Acum intelegi de ce, doar pe baza scolii, nu stiu ei engleza la 10 ani.

Lali spune:

Exista si in Romania gradinite si gradinite, generalizarea nu este una fericita.

In cazul nostru, orice optional s-a prezentat la gradinita s-a facut ca o joaca. Si achizitiile din programul normal au fost tot in joaca sau prin experimente dragute si fara nici un fel de presiune. Au invatat despre nori si ploaie in curte, uitandu-se in sus, despre vant "plantand" moristi colorate in curte langa flori de exemplu. Nu li s-a cerut sa stea la masuta musai, sa stie toti poezia "x" etc.
Exista insa si gradinite cu multe fise si activitati solicitante si cu parinti multumiti.

In schimb incerc eu un rapuns privind limbile straine si preferinta
parintilor pentru inceperea acestora din gradinita.
In scoala prima limba straina se face incepand cu clasa a III-a (adica la 9, 10 ani), iar urmatoarea in clasa a V-a(11, 12 ani). Modul de predare se bazeaza mult pe elemente de gramatica si mai putin pe conversatie. Invatarea la gradinita este altfel, mai usoara, mai naturala fara a fi suprapusa peste notiuni deja existente de gramatica. Copii ajung mai usor la performanta de a vorbi corect si de a recunoaste formele corecte de exprimare fara a se raporta la reguli gramaticale.

Daca invatarea in gradinita este facuta sub forma de joaca, fara presiune eu nu sunt deloc impotriva ei.

Edit: Si la gradinita la care a fost baiatul meu au venit pompieri in fiecare an sau au mers ei la pompieri, au facut notiuni despre dezastre si cat de cat ce trebuie facut.