Drept de tata

kariguld spune:

stii, dinafara situatia se vede putin diferit. inteleg ca esti doar foarte suparat si asta te impiedica sa vezi obiectiv. supararea si nervii nu te vor ajuta, ba din contra te afunda mai jos.
semneaza una care nu pierde timpul!

Tega spune:

Obiectiv este ca, nici o lege din tara asta nu specifica cui trebuie incredintata custodia unui copil. Si totusi ...

kariguld spune:

sunt intru totul de acord cu tine. incearca sa ajungi la un compromis cu mama copilului, mentioneaza mereu ca binele copilului primeaza. si ramai calm chiar daca situatia e tensionata.

irinabobe spune:

tega nu stiu de unde ai tras tu concluzia ca cei mai multi judecatori sunt inchistati pe ideea de a da copilul mamei. eu te contrazic. am fost la un postuniversitar pe noul cod, unde cam 30% dintre cursanti erau judecatori si crede-ma ca niciunul nu avea aceasta idee fixa...
si sa stii ca de multe ori si tonul face muzica...daca si in viata de zi cu zi esti asa vehement...

Tega spune:

Este doar in teorie. Sa vezi cum este in instanta!

andacos spune:

Tega,incearca sa ai o discutzie calma ,cu mama copilului,ea de ce se opune totusi prezentzei tale in viatza copilului?

Nu incerca sa manipulezi copilul,in niciun caz,si sa nu o vorbesti de rau pe mama in fatza copilului!

Daca rezultatul discutziei nu aduce imbunatatziri in relatzia ta cu copilul(chiar sa-i precizezi ca tu doresti sa implici mai mult in tot ce inseamna viatza copilului),atunci potzi cere custodia comuna!

Dana

www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit

asteryaro spune:

Si totusi, n-ai mentionat nici macar in treacat cat de dor iti este de copilul vostru!

marius spune:

Uite eu nu sunt in situatia ta si de aceea ceea ce voi scrie porneste de la aceasta premiza. Insa eu asa vad lucrurile:

1 Daca as divorta - divortul in sine este o desfacere relationala intre mine si o alta persoana nicidecum intre mine si copiii mei(nostri). Noi putem sa murim, sa divortam, sa disparem, sa fim rapiti, deci fizic putem sa nu mai existam si asta nu ar insemna ca viata celuilalt se va opri din acest motiv. O relatie de casnicie in ultima instanta este o relatie formala, ea poate sa existe sau sa nu mai existe, tine de bunul simt in a nu continua o relatie defectuoasa indiferent de natura relatiei fie ea de casatorie sau o relatie oarecare.
2. Atunci cand insa exista unul sau mai multi copii, acestia nu au avut niciodata dreptul la optiune. De aceea este responsabilitatea 100% a celor care au devenit parinti sa le respecte exact aceasta imposibilitate de optiune. Ei(copiii) nu te-au ales nici pe tine, nici pe mama lor. Dar au o mama si un tata, pentru ca voi doi liberi si neconstransi de nimic, ati decis pentru ei in mod ireversibil. Astfel incat ca sunteti sau nu impreuna, fiecare dintre voi aveti obligatii unilaterale fata de copilul(copii dupa caz) vostru(ii).
3. Sunt extrem de rezervat asupra faptului ca, oricare dintre parintii unui copil, daca ar dori nu ar gasi posibilitatea de a exista in viata acelui copil.
Chiar si la tine, fara a te supara pe mine, vad expresii de genul EU pierd, Eu nu am, Eu nu vad .... observ multi de Eu in exprimarea ta.

Daca 5 secunde am reusit sa fac un copil (chiar si al meu) sa zambeasca, sa fie fericit, sa rada, sa se bucure, deja am reusit totul.
Eu nu contez, sau prea putin, sau doar si numai doar atat cat un copil are nevoie de mine. El copilul decide. Nu eu. Nu am cum sa nu exist in viata unui copil decat doar daca nu doresc aceasta.

Timpul este ceva relativ.
Pot sa stau o viata si sa nu exist sau pot sa stau 15 minute si sa exist de-o viata.

Nu te mai orienta pe cuvantul ea, pe cuvantul eu.

Profita de fiecare clipa oricat ar fi de scurta si orienteaz-o spre copil. El si numai el conteaza indiferent de numarul de minute, ore zile sau ani petrecute de voi impreuna.

Eu asa vad lucrurile.

Cat despre partea juridica sunt multe aspecte discutabile, sunt si erori sunt si decizii lovite cras de subiectivitate dar din nou intreb ce conteaza unde este un copil? Important este sa ii fie bine iar eu sa dau 100% catre el orice este necesar si oricat pot efectiv de mult.
Chiar daca uneori poate doar o imbratisare - stii, este fara pret la o adica.

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

himera spune:

Buna seara
Experientele si exemplele din ultimii ani m-au facut sa ajung la aceeasi concluzie cu TEGA. Desi sunt femeie si in mod normal ar trebui sa sustin mamele, am ajuns la concluzia ca uneori tatii sunt considerati doar ca niste cotizanti..........la atat se reduce din punctul de vedere al unor mame.
Este f adevarat ca ancheta sociala care se face in cadrul autoritatii tutelare este mediocra. De cele mai multe ori sunt femei acolo, recalificate, foste inginere cu cursuri de asisteta sociala facuta la distanta si binenteles "frustrate" si fac ancheta din condei.
Daca mama vine si da 2 lacrimi, d-le incep s ajudece tatal ca la piata........etc etc. Am vazut cu ochii mei acest lucru de asta si scriu la acest topic.
Uneori nici macar nu se deplaseaza acasa sa faca ancheta macar la domiciliu, o fac din birou ca niste cate si scriu cat de echilibrat si armonios este crescut copilul de catre mama.
Asta se intampla acu 2 ani intr-un oras din nordul Moldovei.....acum acel copil ajunge periodic la spital si mai nou chiar nu mai putea merge, medicii spunand ca e subnutrit. Mentionez ca de fiecare data cand copilul are o problema"mama cea blanda si armonioasa" suna tatal sa-l duca la medic.............d-na e prea ocupata ca sa aiba grija de copil.:(
Sunt multe de spus la acest caz, dar ma opresc aici ....va rog sa ma credeti ca si mie mi-a fost greu sa accept ca se poate intampla asa ceva, ca o mama se poate comporta asa cu copilul ei si poate manipula lumea cu 2 lacrimi. Partea cea mai urata in acest caz e ca fetita s-a imbolnavit si sufera f tare, daca o intrebi ea vrea la tata, la bunici...........dar.......nu conteaza........"MAMA E SFANTA" asa declara judecatorii.

marius spune:

Eu sunt barbat si in calitate de barbat, recunosc faptul ca mama a fost si a ramas mama - a fost si a ramas femeia, sufletul si atasamentul inconfundabil al unei mame si femei.
La fel este si Angela (sotia mea) fata de copii nostrii. Asta nu inseamna ca tatal nu are un rol bine definit sau mai putin important. Absolut deloc. Dar daca discutam de duiosenie, de sensibilitate si de ce nu de legaturi maternale nu avem cum sa nu dam Cezarului ce este firesc al Cezarului. Doar daca dorim cu tot inadinsul sa ne punem valul pe ochi... dar ce valoare ar mai avea ce afirmam?
Doar asa sa ne punem in discutii de dragul contradictiei verbale?
Si a separa sau a incerca judecarea comparativa a relatiei mama-copil sau tata-copil este lovit de absurditate pentru ca in esenta nu exista decat un singur tip de relatie parinte-copil si atat.
Restul nu reprezinta decat cel mult tristetea unor legaturi prost concepute sau gestionate de catre cei care au decis sa devina parinti de copii fara a avea maturitatea, intelegerea sau perceperea necesara.

Eu pur si simplu / Pagina legislativa