Aventura Americana - partea a-II-a Washington

Cu scuzele de rigoare pentru ca a durat asa de mult, revin cu urmarea Aventurii Americane, respectiv urmatorul oras vizitat, Washington.

Pentru poze, las din nou linkul:
http://travel.webshots.com/album/580695553kifwVH?vhost=travel

Episodul 1
Am pornit catre Washington pe la ora 10 – am luat micul dejun, am ridicat apoi masina (am facut un upgrade de masina fata de ce rezervasem noi – ne-am dat seama ca intr-o masina sedan nu o sa ne incapa bagajele…) si am iesit relative usor din New York, catre autostrada.
Nu cred ca am apucat sa va spun despre autostrazile pe care am mers - cred ca sunt visul oricarui sofer obisnuit doar cu Europa: nu cred ca am vazut mai putin de 4 benzi pe vreuna din ele, la care oricum se adauga minim o banda de viteza pentru “pull-car” (adica o masina in care calatoresc mai multi oameni – de obicei colegi de serviciu, in ideea de a economisi carburant si de a nu creea aglomerari de masini in trafic). Iar cind se apropia o statie de taxare de exemplu, am numarat si 8 benzi pe sens!! (si cine a fost in weekendul asta catre Constanta stie ce inseamna sa ai multe statii de taxare…). Si inca ceva – unele statii de taxare nu aveau neaparat personal operant la toate booth-urile – cele mai multe iti cereau suma exacta (in monezi) pe care le aruncai intr-o palnie si apoi puteai pleca mai departe…
Drumul pana la Washington e foarte frumos, chiar si numai vazut de pe autostrada; noi ne-am si oprit la un outlet pentru o mica sedinta de shopping si evident si sa luam pranzul. Planul ne-a fost insa putin dat peste cap de o amenintare cu bomba care a facut ca magazinele sa se inchida cit ai clipi din ochi… Dupa ce am fost condusi afara din restaurantul unde mancam (literalmente ni s-a spus sa iesim in acel moment din magazin!), am fost apoi condusi (si inchisi…) in cel mai apropiat magazin si intr-un tirziu sfatuiti sa ne indreptam spre parcare si sa parasim incinta cit de repede putem… Noroc ca noi cam terminasem cumparaturile, asa ca am pornit din nou la drum.
In Washington (de fapt pe centura orasului) am intrat pe seara – GPS-ul fiind de mare ajutor, sau asa credeam atunci…asta pentru ca s-a dovedit ca sistemul de strazi din Washington ne-a dovedit, si pe noi sip e GPS-ul nostru… Noi veneam super-incaintati de sistemul de strazi din NY unde orientarea este simpla si usoara – ei bine, totul devine foarte complicat in Washington sau asta este impresia pe care ne-a lasat-o – aceeasi strada se numeste intr-un fel pina la un punct, apoi se numeste altfel, iar dupa o vreme isi reia numele initial… Teoretic totul ar trebui sa fie simplu – strazile pe diagonala (asta privind pe o harta…) poarta nume de state americane, cele de la est la vest au nume de litere (din alfabet) si cele de la nord la sud poarta “nume” de numere…
Cert este ca ne-am invirtit 2 ore prin oras, pe centura, iar prin oras si intr-un tirziu am nimerit strada si hotelul…déjà eram rupti de oboseala, iar copiii dormitau… Hotelul a fost o surpriza placuta (Carlyle Suites) – camera mare + o chicineta total utilata (cuptor cu microunde, frigider, prajitor de paine, cafetiera, plita de aragaz, chiuveta + tacimuri, tigai si oale) care ne-a prins foarte bine pentru micul dejun. In apropiere am descoperit (a doua zi desigur) un magazin Safeway, asa ca ne-am si “mobilat” frigiderul! O alta surpriza placuta a fost parcarea gratuita a hotelului.
A doua zi de dimineata ne-am trezit fresh si cu planul gata facut – vom vizita National Mall. Contrar parerii romanesti, National Mall nu este un super-magazin… respectiv asa se numeste ansamblul (de fapt este un parc national in aer liber) care incepe cu Lincoln Memorial si se termina la Capitoliu, cuprinzand West Potomac Park si Constitution Gardens. Ni s-a spus ca peste 24 de milioane de turisti viziteaza anual National Mall - mi s-a parut o cifra astronomica (oare dna. Udrea are pe undeva astfel de obiective de atins in programele dumneai turistice???)
Intrucit de la hotel am aflat ca cel mai usor mijloc de locomotie este taxiul (ca pret si ca timp evident), ne-am urcat intr-unul. Era destul de devreme cind am ajuns noi la Lincoln Memorial – ziua era una superba, insorita si inca nu era asa de cald (in fine, problema nu este atit caldura, cit umezeala care o insoteste…) dar déjà era ceva lume pe treptele Memorialului.
Mi s-a parut o constructie monumentala, strivitoare ca dimensiuni, iar statuia presedintelui Lincoln este ceva colosal. Memorialul este construit in stilul templelor grecesti (coloanele dorice…cine isi aminteste de la istoria antica??) si a fost construit in cinstea celui de-al 16-lea presedinte al SUA, Abraham Lincoln. Accesul in Memorial este permis 24 de ore din 24, cladirea fiind printre favoritele Institutului American de Arhitectura.
Statuia lui Abraham Lincoln (sculptor Henry Bacon) are aproape 6m inaltime – daca Lincoln ar sta in picioare, statuia ar avea peste 8.5m inaltime! In spatele statuii, pe perete, este gravat un epitaf in memoria presedintelui compus de Royal Cortissoz: “IN THIS TEMPLE AS IN THE HEARTS OF THE PEOPLE FOR WHOM HE SAVED THE UNION THE MEMORY OF ABRAHAM LINCOLN
IS ENSHRINED FOREVER” (In traducere libera: in acest templu, ca si in inimile oamenilor pentru care el a salvat uniunea, memoria lui Abraham Lincoln este pastrata cu sfintenie, pentru totdeauna).
De pe treptele Memorialului privelistea este superba – in mod normal privelistea este subliniata (si intregita as spune eu) de “reflecting pool” – o piscina decorativa (cea mai mare din Washington, unde exista mai multe astfel de monumente) care din pacate in iunie 2011 a intrat in renovare – acum apa era inexistenta si intreaga piscine era un mare santier…
Memorialul Lincoln este in principal un simbol (si un loc sacru in acelasi timp) al luptei pentru drepturile civile – este locul unde, in 28 august 1963, peste 250,000 de oameni au ascultat faimosul speech “I have a dream” al doctorului Martin Luther King Jr.
De la Lincoln Memorial am pornit la pas prin parc. Am trecut pe linga Monumentul Eroilor din Vietnam. Langa Monument, un grup de voluntari lustruia marmura pe care stau inscrise numele tuturor eroilor cazuti la datorie si cu mare solicitudine raspundeau la orice intrebare pusa de turisti.
Copiii mei, in schimb, erau mult mai interesati de numeroasele veverite semi-imblanzite care impanzeau parcul. Tudor, cel putin, era fascinat – era prima oara cand vedea veverite asa de aproape si isi imagina ca ele vor sta chiar pe loc sa le mangaie…
In curand am ajuns la monumentul ridicat in partea diametral opusa Memorialului Lincoln, asa-numitul west-end, Memorialul Eroilor cazuti in Al Doilea Razboi Mondial. Monumentul este de fapt un ansamblu de 56 de stalpi (inscriptionati cu numele statelor americane) dispusi semi-circular si in mijloc o fantana arteziana. Catre sud si catre nord mai exista doua arcuri care leaga stalpii – reprezentand cele doua oceane, Atlantic si Pacific (numie Atlantic Arch si Pacific Arch).
Pentru noi (si nu numai…) acest monument a reprezentat o oaza de racoare – asa ca am stat sa ne reculegem citeva minute bune…
Plimbarea din prima zi am incheiat-o la Casa Alba, resedinta presedintelui SUA. Spre deosebire de resedintele ambasadorilor americani din strainatate – eu am vazut citeva din ele, in marile capitale europene si ma gindesc ca mai toate arata cam la fel – care sunt super-pazite, la multe din ele nu ai acces in imediata vecinatate – aceasta pare sa fie total deschisa curiozitatii turistilor. Ne-am facut poze inclusiv asezati pe gardul resedintei si nu am fost singurii, ca sa nu mai spun ca pe strada din fata (inchisa totusi circulatiei auto) – era o ampla manifestare pro-Siria. Evident nu sunt atat de naiva incat sa-mi imaginez ca obiectivul nu este supra-supravegheat insa eu vorbesc de aparenta pe care o lasa – si anume ca resedinta si prin extensie desigur si institutia prezidentiala – este foarte tangibila, foarte aproape si deschisa catre public.
Pentru ca déjà picioarele copiilor cedasera, ne-am luat un bilet valabil 2 zile pe orice linie (din cele trei disponibile – rosu, galben, albastru) a autobuzului supraetajat Washington Sightseeing (Hop-on Hop-off). O paranteza – la Washington, toate muzeele au intrarea libera, fara plata, insa aceste tururi cu busurile turistice mi s-au parut foarte scumpe – biletul valabil 48 de ore, per familie, a fost aproximativ 100 de dolari…
Cele trei linii acopera cam tot ce este de vazut in Washington – linia rosie (grand) este cea mai lunga si cuprinde cam toate monumentele din National Mall (incepe si se termina la Union Station), linia galbena acopera partea veche a orasului Georgetown si multe hoteluri , iar ultima, linia albastra acopera Cimitirul Arlington si Pentagonul. In ziua aceea am luat linia galbena pentru ca ne-a lasat in Dupont Circle, foarte aproape de hotel. In respective seara urma sa facem o vizita unei prietene care locuieste intr-o suburbie a Washingtonului asa ca ne-am intors la hotel, am luat masina si am plecat. De ajuns am ajuns foarte usor (gps-ul sa traiasca!!) insa seara, la intoarcere, am patit fix la fel ca in prima seara, adica iar nu am nimerit strada si tot vreo 2 ore ne-am invirtit pina am nimerit hotelul…


Gabriela mami de Stefan David (8 Iulie 2004) si Tudor Andrei (21 Mai 2008)
Poze
Povestea nasterii lui Tudorel
Gradina mea

Giving is the secret of a healthy life. Not necessarily money, but whatever a person has of encouragement and sympathy and understanding
John D. Rockefeller, Jr.

valentinag spune:

Foarte foarte frumos!Sunteti niste norocosi ca ati putut sa va duceti si mai norocosi ca ati luat viza toti 4.
Astept continuarea!

De mancare
Dulciuri
Din gradina mea

Anda08 spune:

Puteti citi aici www.supereva.ro/INFO.ASP?id=3586" target="_blank">Jurnal de calatorie - Washington(1)

---

Va doresc o zi buna !

Cea mai mare avere a omului e saracia deoarece nimeni nu va incerca vreodata sa ti-o ia , nimeni nu te invidiaza pentru ea si creste pe masura trecerii timpului ... Socrates

leeloo2004 spune:

Multumesc frumos, promit sa-mi fac timp saptamina viitoare sa termin inca un episod!
Anda - sa-mi spui daca mai vrei sa-ti trimit pozele!

Gabriela mami de Stefan David (8 Iulie 2004) si Tudor Andrei (21 Mai 2008)
Poze
Povestea nasterii lui Tudorel
Gradina mea

Giving is the secret of a healthy life. Not necessarily money, but whatever a person has of encouragement and sympathy and understanding
John D. Rockefeller, Jr.

cleo78 spune:

pt ce frumos ne povestesti.

leeloo2004 spune:

Episodul 2

Ziua a doua am dedicat-o in intregime Muzeului Aerului si Spatiului (Smithsonian National Air and Space Museum, site-ul muzeului il gasiti la adresa http://www.nasm.si.edu/). Intrarea la muzeu este gratuita (bine, poti face o donatie daca doresti, insa nu am vazut pe nimeni sa o faca…) si la intrare treci printr-un control de securitate similar celor din aeroporturi.
Nu am exagerat deloc alocand o zi intreaga muzeului – ai ce vedea pentru ca muzeul este imens – de altfel contine cea mai mare colectie de aeronave si nave spatiale din lume si in acelasi timp este si un centru de cercetare a istoriei si stiinta a aviatiei si calatoriei spatiale.
In cadrul muzeului exista cinematograf (imax) si exista un food court – deci in mod clar aici poti sa-ti petreci o zi intreaga, cu familia.
Cele mai multe exponate sunt primite de catre muzeu de la armata Americana si de la fortele navale si aeriene (multe din ele colectii de aparate de zbor domestic si chiar si din cele capturate in razboi), dar si piese sau exemple de material folosite in zboruruile spatiale.
Copiii au fost foarte incantati pentru ca intreg muzeul are extrem de multe parti interactive – de exemplu o sectiune intreaga, care demonstreaza diferite principia ale fizicii – este formata numai din exponate interactive pentru copii – cu manete de care sa traga, chestii in care sa sufle, roti pe care sa le invarteasca, ba chiar si o cabina de avion in care se pot urca, pot trage de manete, imaginandu-si asfel cum ar fi daca ar pilota un avion. Plus ca, la ore fixe, personalul muzeului avea diferite prestatii live tot pentru copii. La una din aceste prestatii am asistat – se discuta despre statiile spatiale, care a fost prima, in ce consta programul spatial international (asta a fost momentul in care sotul meu a creat rumoare – cel care facea prezentarea a scos un sir de steaguri, reprezentand toate tarile care fac parte din programul international spatial – intentia lui a fost sa intrebe copii si parintii prezenti carei tari ii apartine fiecare steag… la primul nu a obtinut niciun raspuns – altul decit de la sotul meu… la urmatorul la fel, si la urmatorul, si la urmatorul… deja devenea competitiv, mai aveam putin si copiii il aplaudau pe sotul meu… pina la urma s-a oprit asistentul…), ce face o statie spatiala, etc.
E mult de povestit despre muzeu – cel mai bine este evident sa fie vazut – un singur lucru m-a frapat pe mine – Romania este mentionata o singura data (sau cel putin doar aceasta mentiune am gasit-o eu, nu am pretentia ca am vazut muzeul prin toate cotloanele…) – ca facind parte din programul diplomatic spatial…in rest nimic despre Aurel Vlaicu sau macar Traian Vuia…
Ce poti gasi? O intreaga sectiune despre fratii Wright – creditati ca fiind primii din lume care au inventat si construit un avion si de asemenea primii care au si zburat cu el pe 17 decembrie 1903. O alta sectiune este dedicate Ameliei Earhart – prima aviatoare care a zburat solo peste Oceanul Atlantic.
Alte parti ale muzeului care noua ne-au placut au fost cele referitoare la zborul spatial – in muzeu se poate vizita interiorul unei rachete – poti vedea cum dorm pilotii, cum si ce maninca, cum isi petrec timpul liber – sau cum fac exercitii pentru a se mentine in forma.
Mie personal mi-a ramas in minte un fel de istorie ilustrata a zborului cu avionul – cum aratau stewardessele si uniformele lor la inceput si cum au evoluat sau la fel, evolutia bagajelor (valizelor)!
La fel de interesante sunt sectiunile dedicate celui de-al doilea razboi mondial – exista diorame foarte bine realizate, o mare colectie de arme si avioane, dar si diferite decoratii aviatice; sau sectiunile dedicate aviatiei comerciale, civile si de business, rachetelor si misilelor sau stiintei spatiului.
Pe dupa-amiaza am hotarit ca nu ne mai tin picioarele – evident nu am putut vizita tot muzeul, dar zic eu ca am vazut partile cele mai interesante – spre sfarsit copiii deja trageau de noi sa iesim…
Planuisem sa mai mergem la plimbare prin oras, nu ne-am putut tine de plan – am luat din nou busul turistic si ne-am intors spre hotel.

Ultima zi in Washington am dedicat-o vizitarii (cu autobuzul) rutei Pentagon – Cimitirul Arlington, dar si a Union Station plus citeva cladiri care adapostesc institutii faimoase.


Gabriela mami de Stefan David (8 Iulie 2004) si Tudor Andrei (21 Mai 2008)
Poze
Povestea nasterii lui Tudorel
Gradina mea

Giving is the secret of a healthy life. Not necessarily money, but whatever a person has of encouragement and sympathy and understanding
John D. Rockefeller, Jr.

Anda08 spune:

Puteti citi aici www.supereva.ro/info.asp?id=7718" target="_blank">Jurnal de calatorile - Washington (2)

---

Va doresc o zi buna !

Cea mai mare avere a omului e saracia deoarece nimeni nu va incerca vreodata sa ti-o ia , nimeni nu te invidiaza pentru ea si creste pe masura trecerii timpului ... Socrates