vreau sa traiesc normal
Raspunsuri - Pagina 7
kariguld spune:
Ingrid, si eu am primit cortizon 
iar efectele au fost groaznice, nu mai vreau in vecii vecilor. sunetul inca il am in urche, cateodata inceteaza dar ptr scurt timp.
daca ai claustrofobie nu intri in tubul ala de buna voie. 
de doua ori am mai facut RMN, ptr alte probleme si atunci m-au adormit total.
Claudia, sa ne spui cum te vei simti dupa operatie. daca merita chinul.
viviana spune:
Claudi@, sunt bine. Chiar foarte bine.
Diagnosticul ala pus numai pe imagistica il tin secret ca e nasol. Brrr, nici nu vreau sa ma gandesc la el. A fost infirmat de vreo 5 neurologi dupa alte un milion de teste. Si de atunci au trecut 8 ani si il tin sub cheie.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
Claudi@ spune:
la mine gata cu gluma. am primit programare pt operatie de deviatie de sept... saptamana viitoare luni. tare curioasa sunt cum va fi dupa, daca se amelioreaza ceva, daca nu iara controale. la neurolog trebuie sa merg neaparat.
la mine au lasat starile naspa, dar am si inceput sa lucrez si nu am timp sa le iau in seama... seara o iau cateodata urechile si vajaie capul, iar la servici cand incepe durerea de cap imi zic ca am baut prea putin si beau ceva si trece cateodata :-D
viviana spune:
Claudi@ tin pumnii. S-ar putea sa se amelioreze durerile de cap odata cu operatia.
Nu e asa o operatie complicata da' e o operatie.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
buflea spune:
Fetelor, nu va imaginati cat de util imi este subiectul asta. Mama mea traieste cu exact, dar exact aceleasi simptome ca si kari / viviana de 40 de ani. A fost si ea banuita de sindrom M dar pana la urma se pare ca ar fi ceva similar cu diagnosticul Vivianei, ceva cu oxigenarea deficitara a creierului ... Una peste alta si mama ia de ani de zile betaserc cate 3-4 luni care ii mai amelioreaza simptomele dar nu face minuni. Am sa ii recomand si medicamentul ala homeopat -bryonia - desi eu nu prea cred in miracolele homeopate ...
Vestea buna este ca nu se moare din asta ... E clar ca se micsoreaza calitatea vietii ... Mama dupa ce are acese ameteli si tzuieli (acum la 70 de ani le are cam de 2-3 ori pe an, asta inseamna cam o data la 4 luni 0, are o stare extrem de proasta, o frica si un nod in stomac care dureaza cate o luna ... Cred ca ea trece mai greu peste perioada de dupa criza decat in timpul crizei ...Daca as putea gasi un remediu la aceasta stare care imi pare ca este mai mult psihica, cred ca ar fi foarte bine ... Pur si simplu se citeste pe fata ei teama, se tot sprijina de diverse obiecte si daca o intrebi, de fapt nu e ametita, doar simte ca trebuie sa se tina ca daca i se intampla iar ... Simultan cu aceasta frica, o apuca o deznadejde, plange fara motiv ... Adica probabil plange penru ca nu se simte sigura pe ea ...etc
Va mai spun ca maica-mea a avut ameteli si in timpul somnului si chiar nu depinde nici un fel de factor de stres sau oboseala ... ametelile mamei mele nu tin mai mult de 15-30 min dar cum am mai spus, perioada de dupa este complet devastatoare si se recupereaza foarte greu dupa ea.
Totusi s-a obisnuit cu starea asta si noi, familia odata cu ea ... o stim pe mama ca e ametita, exact ca si viviana, mereu se intoarce cu grija, nu bea alchool deloc, drumurile cu avionul la mine ne suporta foarte greu, nu ii place zgomotul puternic, agitatia din jur o sperie (de ex mama nu poate casca gura prin magazine unde se foieste lume prin jur si trebuie sa zgarmi dupa un produs) ... dar mama, ca si Mickky, isi foloseste foarte mult autosugestia - incearca sa ignore starea de rau, este enervanta in incercarile de a ignora problema, are niste explicatii de ma scot din sarite "la varsta mea doar nu vrei sa ma simt perfect ". Oricum senzatia mea este ca mama nu a mai avut capul limpede de la 30 de ani si cred ca pur si simplu s-a obisnuit cu starea asta.
Din pacate, mai ales ca la ea este o problema de circulatie periferica care oricum se amplifica cu varsta, cred ca nu exista vindecare, doar ameliorare a simptomelor.
kariguld spune:
aoleu bulfeo, asta da incurajare.
Claudia, bafta cu operatia. chiar nu stiu ce sa-ti spun. sper ca va fi bine, sunt curioasa cum te vei simti dupa. 
viviana spune:
Las' ca si pe mine m-a incurajat...
Sunt sigura ca asa poate sa o inteleaga mai bine pe mama ei. Si nu este deloc usor sa faci asta.
Nici un prieten din anturajul meu nu a inteles asta.
Si eu am/am avut ameteli in somn. Simteam de parca intram intr-un gol de aer. Ma trezeam foarte speriata.
Cu multa, multa vointa am reusit sa trec peste.
Si da e adevarat ca dupa ce se amelioreaza simptomele experimentezi o perioada de frica. Frica de revenire a lor.
Sunt vreo 4 luni de cand nu am nimic si ma simt bine.
Mult, mult autocontrol si multa autosugestie fac minuni.
Sunt foarte multe lucurui pe lumea asta pentru care trebuie sa te simti bine.
Atat de multe si frumoase incat restul nici nu mai conteaza!
Ce o mai fi la batranete o fi la batranete. Nu merita sa ne gandim la asta.
Pana atunci sa ne punem zambetul pe buze si sa fim fericite!
AM ZIS!
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
buflea spune:
Oh ! fetelor, de fapt nu am vrut sa va sperii ... am vrut sa spun ca mama traieste de 40 de ani cu asemenea simptome si nu trec (ceea ce banuiesc ca stiti si voi) dar nici nu se moare din ele ...
Frustrarea mea cu mama este ca ea refuza sa se mai duca la investigatii pe principiul ca la varsta ei ce sa-i mai faca doctorii ...dar asta este alta poveste.
viviana spune:
Eh, Buflea, nu ne-ai speriat.
Facuram si noi haz de necaz.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
glimmer spune:
Incep prin a va ura multa sanatate! 
Nu am vazut subiectul pana cum, dar vreau sa va povestesc din experienta altcuiva care mi-a povestit si mie, poate ajuta pe cineva. In primul rand trebuie sa fiti sigure ca sunteti diagnosticate corect. Persoana la care ma refer avea simptome asemanatoare cu ce descrieti multe dintre voi aici, care o apucau din senin. Ameteli, de cadea din picioare, imi povestea ca ii era frica sa ramana singura acasa, pentru ca de fiecare data avea impresia ca nu o sa-si revina din starile alea. Dupa luni de investigatii, analize, radiografii etc, a ajuns la Bucuresti la Spitalul Militar la un medic orl-ist care i-a spus ca i se trage de la o infectie orl, probabil netratata corespunzator, sau incomplet "curatata". Infectia a ramas acolo si in timp s-a extins catre creier, i-a blocat niste canale, ceva de genul. A facut tratament pentru a elimina infectia si s-a vindecat complet. Sunt, intr-adevar, infectii care pot sta ani de zile nestiute si isi fac de cap cand nici nu ne gandim si pot da astfel de simptome care vin si pleaca.
Alt lucru care s-a mai spus aici si vreau sa il mai spun si eu: nu desconsiderati nici o metoda de tratament. Sunt, intr-adevar, remedii homeopate care merg foarte bine pe fazele acute si pot ajuta foarte mult la eliminarea unor stari sacaitoare.
Sanatate si curaj va doresc!