Punct si de la capat

azzure_sun spune:

Sunt chestii pe care le-a facut intentionat, stiind ca ma raneste. Doar ca sa-mi arate ca daca vrea el asa face. Cand am aflat ca m-a inselat mi-a spus ca principalul motiv pentru care a facut-o a fost pentru ca eu ma purtam ca detectivul si il urmaream si il banuiam, si atunci si-a zis ca daca tot il banui de ceva, macar sa si faca lucrul respectiv. Mi s-a parut o explicatie atat de egoista. Si toate astea le-am aflat la o saptamana dupa ce ma imprumutasem la banca sa dau avansul de nunta. Asta dupa ce el incercase la 3 banci si fusese refuzat. Trebuia sa-mi dau seama ca e un semn. Ce ironic!

La un an dupa ce ne-am cunoscut a zis ca vrea sa incerce sa munceasca pe cont propriu, sa isi faca propria firma de constructii. Nu avea bani, l-am imprumutat eu. Asta dupa ce in anul anterior (2007) statuse acasa, sa se odihneasca. Intr-un an de zile a avut 3 contracte finalizate. Restul numai tepe. Nu mai spun ca datoriile catre stat le-am platit eu, o singura data mi-a dat bani si asta pentru ca am avut eu grija sa opresc dintr-o factura incasata. Ma stresa la munca cu telefoane sa-i fac devize, da dau anunturi pe net, in conditiile in care el era acasa si dormea pana la 12. Bineinteles ca nu a facut mare branza cu firma, nu faci cand dormi pana la pranz in loc sa alergi. De atunci am grija de depun declaratiile la timp si sper sa am bani sa o inchid intr-o zi.

In acelasi an (2008) m-a dat peste cap cu sms-urile si mesajele cu cealalta. A fost un an ingrozitor pentru mine, anul in care m-am dereglat total, nu mai gaseam un punct de sprijin in nimic. Mi-a cerut in primavara lui 2008 sa ma mut la el sau se desparte de mine. Eu, in prostia mea (ca iubire nu mai cred ca era), am acceptat. Tot in 2008, in toamna i-am platit scoala de soferi si o restanta de 2000 de lei l-a intretinere, tot cu imprumut la banca. Plus inca 3000 de lei salariile neplatite ale celor care ii muncisera la un apartament, si care, pentru ca el nu se ducea, au lalait-o 2 luni. Scoala de soferi a terminat-o, a dat sala de 3 ori, n-a luat-o niciodata. A trecut anul si a pierdut scoala.

In martie 2009 am aflat ca sunt insarcinata. Abia atunci a decis sa-si caute de lucru. S-a angajat in mai 2009 si in decembrie 2010 i s-a pus in vedere sa nu mai vina. Am decis atunci sa ma intorc eu la munca si sa stea el cu cel mic.
Cand am nascut am primit de la munca un salariu mediu, aproape 3000 ce lei. Jumatate i-am pus deoparte pentru momentul cand stiam ca o sa raman fara bani, in asteptarea indemnizatiei. La o luna ni s-a stricat calculatorul, am folosit acei bani sa luam altul, iar el mi-a promis ca mi da inapoi pentru cand voi avea nevoie sa platesc ratele.
Nu mai zic ca pentru spital banii ni i-a dat mama. M-am rugat de el toata vara sa puna bani deoparte. Si-a luat scule de pescuit de 1400 de lei, foarte mandru de altfel. Tot mama a cumparat atunci si hainute, si pemparsi, creme, prosoape.

In 2010 am stat cu cel mic acasa, cand ajungea acasa imi spunea din usa ca el e obosit, ca nu poate sa stea cu cel mic. In conditiile in care copilul chiar era mic. In vara lui 2010 am plecat 2 saptamani in Franta, la unchiul meu, impreuna cu mama. Bani am avut tot eu pentru ca imi venise indemnizatia pe 2 luni. Nu vreti sa stiti ce circ mi-a facut intr-o zi ca isi uitase tigarile acasa. Se uita toata lumea la noi. Apoi, la intoarcere am venit cu masina, cu unchiul meu, scuteam niste bani. Alt circ la Valcea ca el e obosit si ca nu ramane noaptea acolo (unde am niste rude). Eram in autogara incercand sa gasim locuri. Soferul mi-a zis ca nu mai avea, iar el urla pe peron si injura, cu mama in spatele lui. Imi venea sa intru in pamant de rusine. Mai ales fata de mama. M-a enervat atat de tare ca am plecat cu mama si cu unchiul meu la rude si l-am lasat in autogara. Bineinteles ca nu m-a rabdat inima si m-am intors. Alt scandal, am plecat cu el spre gara. Ploua, eram uda la picioare. Trenul pleca pe la 3 sau 4 dimineata. Am ramas cu el in gara pana la ora aia si am plecat spre Bucuresti impreuna. Acasa alta morala ca de ce l-am lasat singur intr-un oras strain. Nu ii interzisese nimeni sa vina cu noi, doar ca el se incapatanase sa nu vina.

In 2011 a ramas el cu cel mic acasa. Credeam sincer ca o sa fie mai bine, pentru ca asa o sa se creeze o relatie mai apropiata intre ei. Totul a fost cat de cat ok pana a inceput vara, si dl se plictisea in casa, iesea afara cu copilul, dar nu statea in parc, unde era si ceilalti copii. Statea pe la banci sau la scara, unde erau cei de varsta lui. Asta pentru ca cu parintii din parc se plictisea. Si pentru ca nu era de ajuns, a inceput sa se si joace counter strike pe calculator. Cred ca stiti jocul si cat e de violent. Se enerveaza, injura, urla, da cu pumnul in birou, in tastatura. Iar copilul se uita la el, deja il ignora. Considera normal un astfel de comportament. De fapt, el injura la orice, daca nu gaseste o bricheta, telecomanda, sapca, orice...injura.
Copilul meu scoate tigara din pachetul de tigari si ia bricheta sa-si aprinda tigara pentru ca asa l-a vazut pe el. Eu nu am fumat in viata mea. Iar el rade ca un tembel si se amuza cand il vede facand asa ceva. Soacra-mea ii ia iaurt Danonino cand stie ca e alergic la proteina laptelui de vaca si ar trebui sa manance pe baza de soia.
M-am saturat de ei amandoi, cu aerele lor de atoatestiutori, cand de fapt nu stiu nimic.

Mikaela_a spune:

Esti desteapta, harnica si hotarata.
Nu te mai uita in spate, uita-te numai inainte. Multa bafta, sa n-ai regrete, nu pierzi nimic.In schimb vei castiga multe.
Multa putere iti doresc.

ingrid2907 spune:

Totusi ...de ce mai stai in casa lor? Nu-ti poti lua copilul si sa pleci? Iti iei liber luni de la servici..iti iei actele, copilul si pleci. Si eu nu inteleg atitudinea umila a femeilor ...daca te jignesc ..de ce accepti? Oricum casatoria e de fatada ..respectul e inexistent.
Bani nu ai ..si in curand nici indemnizatia nu o sa mai fie ...deci o sa suporti toate cheltuielile.

Ori incerci sa te detasezi de toate mizeriile care ti se fac ..ori ripostezi :). Stiu ..e usor de zis ...dar aia nu e viata la tine.

Sorry daca pe langa problemele pe care le ai.. te supara ce scriu.

balanta_tm spune:

Copilul isi aprinde tigara ca asa vede la tata...
El urla in prezenta copilului...
El nu are rabdare sa stea cu copilul in parc, si sta cu el la scara...
ORIBIL! Asa are el grija de copil?
Despre comportamentul lui fata de tine si despre cat e de "responsabil", nu are sens sa mai discut...

ingrid2907 spune:

eu zic ca ceea ce a fost a fost. Cand vei avea timp ..te vei gandi de ce ai facut asa...daca a fost bine sau nu. Momentan trebuie sa te concentrezi la prezent ..si la viitorul tau si al copilului. Daca nu-l mai iubesti ..nu mai vezi nici un viitor cu el ..e pierdere de timp ..si ai doar o viata. Copilul ar putea sa mearga la gradinita ...iar tu trebuie sa te gandesti unde vei locui.

Deci ..lasa trecutul ..acum chiar nu te ajuta cu nimic si te consuma de energie. Nu-l mai vrei si pace. Ce atatea motive si motivatii! Ati avut multe sanse impreuna ..nu merge si gata. E suficient.

azzure_sun spune:

Nu ma supara ce scrii, stai linistita. Eu stiu ca aici sunteti toti bineintentionati.

Mickyyy spune:

Off...sincer, nu inteleg de ce inca mai stai cu el. Nu iti stiu intreaga poveste, doar ce am citit aici, dar ce povestesti pare desprins dintr-o telenuvela de prost gust. Iti reprosau ei tie ca nu ai grija de copil si nu faci mancare, cand domnu urla si injura ca la usa cortului in preajma copilului?! Cand il negglija pentru cine stie ce jocuri pe calculator sau barfe la scara blocului?!

Pai citind ce scrii tu, desi si noi ne confruntam in familie cu probleme foarte vag asemanatoare, ale mele chiar mi se par copilarii. Nu zic nu, si al meu isi pierde cumpatul si mai striga la copii, dar nu e unul, sunt 3! Iar cand ii scoate la plimbare in parc, eu fac crize ca nu sta locului si daca ii insotesc, ajung acasa mai obosita ca niciodata, ii plimba prin tot parcul si se opresc la toate locurile de joaca posibile. Nici el nu are job acum, si el carcoteste cand vine vorba de joburi naspa (acum de exemplu a primit o oferta pe un salariu cu mult mai mic de jumatate decat avea inainte, si nu cred ca o va accepta), dar si cand are job, pai munceste de dimineata pana seara, sta si peste program doar sa-si termine treaba. Iar de inselat, nici vorba!

Ia-ti liber de la munca vreo cateva zile, ia copilul si du-te la mama ta daca poti. divortul nu se pronunta peste noapte, si nu cred ca mai rezisti mult in asemenea tensiune.

balanta_tm spune:

azzure, cum a fost in weekend? A venit mama ta? A discutat cu ei?

azzure_sun spune:

Off, a venit. S-a discutat. Cu soacrele pe post de arbitru, ca sa zic asa. Intr-un final mama lui mi-a propus sa ii mai dau termen o luna. Si daca intr-o luna el greseste cu ceva, ea ma ajuta sa strang si ma duce cu copilul la mama. Am intrebat-o atunci “Si daca dupa o luna in care el se poarta exemplar, eu tot nu mai vreau sa mai continui? Atunci ce?” Culmea e ca o parte din mine chiar il crede ca vrea sa se schimbe. Dar mintea mea si acum si inima nu mai sunt interesate de acest lucru. Pur si simplu nu imi mai pasa ca se va schimba. M-am gandit foarte mult saptamana asta la ce s-a intamplat, la ce simt eu, la momentul cand mi-am dat seama ca nu-l mai vreau. Si am descoperit cand a disparut vraja, ca sa zic asa. A fost cu o seara inainte de a cere banii pt masina stricata la mine la munca. In seara aia a facut un scandal monstru, cu tanguieli, plansete, istericale (ca el pleaca in lume, ca si-a distrus familia, ca e un ratat, ca nu e in stare de nimic, ca nimeni nu-l ajuta, ca ala cu masina e din nu stiu ce clan de smecheri care daca-l prind in baga in spital, ca o sa-l caute acasa, ca ii e frica si ca ar putea sa ne faca noua rau etc). In clipele alea am realizat ca eu nu vreau un astfel de barbat langa mine. Un barbat inconstient. Un barbat cu pretentia de a fi tratat ca barbat dar care nu stie sa se comporte ca un barbat. Un tata care atunci cand l-am intrebat “Si cu copilul ce facem?” a ridicat din umeri, lasand inca o data pe umerii mei tot greul.
Asa ca si dupa discutia de sambata, eu raman in continuare ferma pe pozitie. Vreau sa-mi vad de viata mea singura. Dupa ce a plecat mama, am discutat cu el, doar noi doi. Am crezut ca discutia cu mama l-a facut sa se mai calmeze si sa accepte ca nu mai vreau sa continui cu el. Dar nu a fost asa. Este foarte pornit impotriva mea si a celor care imi baga in cap asemenea idei, a celor care-i distrug lui familia. Este ferm convins ca eu am pe cineva. Si asta pentu ca de vreo 2 saptamani ma machez si imi intind parul, la sfatul unei persoane care mi-a sugerat sa o fac pentru ca o sa ma simt mai bine...si a avut dreptate, chiar ma simt mai bine. Si pentru ca ideea de a divorta nu imi putea veni decat daca aveam pe cineva, cel putin asa sustine el. Am incercat inutil sa-i explic ca nu e asa. Deja am inteles ca nu are rost. Probabil ca lui ii e mai usor sa accepte asa ceva, decat sa inteleaga ca uneori iubirea se termina.
Din pacate aseara am avut parte de un moment extrem de neplacut. M-a intrebat inca o data ce am de gand sa fac. I-am spus ca in continuare doresc sa divortez. A plecat foarte suparat la culcare, iar eu am ramas in bucatarie ca sa mai citesc, nu vroiam sa ma bag in pat langa el treaz. Cand in sfarsit m-am bagat in pat si eram aproape adormita, nu stiu daca dormea si visa urat sau era treaz, m-a injurat. Pur si simplu, din senin. Inclin sa cred ca visa si ca a fost o manifestare involuntara. Dar mi s-a facut teribil de frica, pentru ca au fost niste injuraturi urate, cu amenintari de bataie/omor (“iti crap capul!”). Din clipa aceea nu am mai avut curajul sa ma misc. Pur si simplu am fost paralizata si ma gandeam cu teama ca in orice clipa o sa dea in mine. Cred ca am stat treaza cel putin o ora. Simteam cum mi se inchid ochii de somn, dar nu puteam sa adorm. Verbal a mai fost agresiv cu mine, dar niciodata nu am simtit teama asta si a fost pentru prima oara cand chiar mi-a fost teama ca o sa dea in mine. A fost traumatizant. Si mai rau e ca nu stiu cum as fi reactionat daca chiar ar fi dat.
Astazi la 17 trebuie sa fiu la avocata. O sa revin maine cu detalii despre intalnire.

dana vio spune:

Of, Azzure! Imi pare foarte rau.
Intreaba avocata ce se intampla daca tu pleci cu copilul la mama ta. Este apartamentul soacrei - nu te poate acuza de parasire de domiciliu, iar copilul este al tau - nu te poate acuza de rapire. Daca acum face asa iti dai seama cum se vor purta cu tine dupa ce incep infatisarile la tribunal? Povesteste-i de episodul de asta noapte. Si crede-ma, eu una ma culcam pe jos, nu in pat cu el!! Trebuie neaparat sa plecati de-acolo. Iar faza cu "inca o luna" le da lor timp sa-si adune fortele. Nu le mai da idei, detalii ce faci. II previi! Trebuie neaparat sa plecati de-acolo! Neaparat!


Alexandra Maria
14.12.2007