Punct si de la capat

emanouela spune:

asa te vreau

mamy....frumoasa, desteapta si modesta...de nazdravana Darius Mihail

azzure_sun spune:

Daca josnicia are un nume apoi atunci e numele sotului meu….Credeam ca mai jos decat pana acum nu poate ajunge, dar se pare ca da. Azi cand am ajuns la munca am primit pe email-ul de serviciu, cu sefa mea in copie si alti cativa colegi, un mail ca si cum ar fi fost trimis de pe adresa mea personala de yahoo. Nu spun ce era scris acolo (nu are rost sa reproduc), dar finalul a fost apoteotic “Acest mail este scris demine colega voastra …… Pentru cei interesati varog sa ma contactati prin mail sau telefonic ……………… Iar pt colegi necasatoriti si dornici de o aventura frumoasa astept propuneri”.
Am crezut ca-mi pica cerul in cap. Dau sa intru pe mailul de yahoo, parola schimbata. Reusesc intr-un final sa-mi recuperez adresa, schimb intrebarile de securitate, schimb parola (inca o data, ca sa fiu eu sigura).
Bineinteles ca nimeni nu a crezut si cum toti stiau ca sunt in divort cu el, au inteles cine a fost autorul. Din fericire pentru mine, erau doar cativa colegi, ca in total suntem peste 80. Bine ca nu a avut cum sa trimita la toata lumea.
Azi cand a venit sa-l ia pe copil, mama mi-a zis ca a umblat prin bai, cautand ceva. Ce? Dumnezeu cu mila stie. Ca el stie sigur ca am pe cineva. Probabil ca ii cauta papucii acelui cineva.
Primul impuls a fost sa-l sun si sa ma iau de el. Apoi mi-am dat seama ca asa ii dau satisfactie, vede ca m-a afectat. Am decis sa ma prefac ca nu stiu nimic, nu ii spun un cuvant despre subiect…pur si simplu il ignor. Si ca sa vada ca nu sunt presul lui duminica ma duc sa-mi iau ce haine mai am la el si calculatorul (ca eu am dat bani pe el).
Acum imi e clar un lucru, omul a declarat razboi si va incerca sa-si indeplineasca toate amenintarile. Este incredibil cat de “mic” este ca om.

balanta_tm spune:

azzure, am citit de trei ori mesajul tau, ca am crezut ca nu vad bine sau nu inteleg eu cum trebuie. Un om in toata firea sa trimita un asa email...Bleah!
Mi se pare ca sotul tau, cu acel mail, a dovedit de fapt cat de "inteligent" este...
Daca mergi sa iei lucrurile si calculatorul, ia pe cineva cu tine, nu risca sa mergi singura.

CorinaDani spune:

ai putea sa-l reclami la politie, pentru violarea corespondentei electronice, ai putea sa-l dai in judecata pentru calomnie.
i-ai povestit avocatului ?

azzure_sun spune:

Vreau sa ma duc cu fratele meu.

Am vorbit cu it-stii de la munca si nu prea am ce sa fac. Pentru ca eu la momentul asta am domiciliul acolo si nu am cum sa demonstrez ca el a intrat pe adresa mea de yahoo. E doar cuvantul meu contra cuvantului lui. Asa mi s-a facut o lehamie de el. De aia nici nu am mai vrut sa ma cert cu el si sa fac scandal. E un gest atat de mojic si josnic ca imi e clar ca el ca om nu valoreaza cat o ceapa degerata.

Matzaila_81 spune:

Azzure, iarta-ma dar am ras cand ti-am citit postarea. Sotul tau a facut ceva incredibil de copilaresc. Nu ai cum sa te superi pe el. E un om fara minte, un barbat caruia i s-a luat jucaria si care nu stie cum sa se manifeste. Este un inapoiat emotional.
Pastreaza mailul si povesteste avocatului. Cred ca te va ajuta sa demonstrezi ca te sicaneaza, ca incearca sa te faca sa pierzi locul de munca. Poti sa-l reclami la politie.
Nu te du sa iei calculatorul fara sa vorbesti cu avocata inainte. Nu ati facut partaj, nu ai dreptul sa pleci cu un bun considerat comun. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca se joaca non-stop la el, va fi ca si cum l-ai castra. Pai de pe ce sa le mai scrie el duduilor?????
Daca tot te hotarasti sa faci asta bine macar ca nu te duci singura.
Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca nu mi se pare ok sa-i dai copilul in fiecare week-end. Si tu ai dreptul sa-ti petreci sfarsitul de saptamana cu copilul tau.

Foarte bine faci ca nu te cobori sa-i raspunzi. Separat de asta nu are de ce sa urce in casa la mama ta sa ia copilul. Poate suna iar mama ta poate cobori frumos cu copilul. Nu are dreptul sa intre in casa ei mai putin sa scotoceasca. Asta e culmea.
Oricum, ai spus ca ai intrat si ai mai citit niste mailuri d-ale lui. Salveaza-le pentru ca acum, conform noului cod civil sotul din a carui vina se produce destramarea casniciei poate cere daune.
Salveaza tot ce e de salvat, schimba-ti toate parolele si inregistreaza convorbirile pe care le ai cu el, cel putin alea telefonice si pastreaza sms-urile.



+28

mianna spune:

sper ca totusi vinovatului i se pot cere daune, nu ca le poate cere tot el

Matzaila_81 spune:

M-am exprimat gresit Mianna, ai dreptate.

+28

Victoria_mami spune:

Azzure, tu pari o fata desteapta, nu stiu ce ai facut langa asemenea barbat atatia ani. Bine ca te-ai scapat de el.

_
Mami si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

VICTORIA

www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=vara%202011%20amintiri%20de%20vacanta&page=15" target="_blank">[Va rugam, Votati tati urias, LR1]

azzure_sun spune:

Asta ma intreb si eu cateodata. Ma rog, eu cam stiu ce rationamente am facut de am stat langa el...am constatat pe pielea mea, traind alaturi de el, ca mai bine singura decat intr-o companie proasta, ca poti trai foarte bine si linistita fara un barbat, mai ales daca e mitocan, prost crescut si nesimtit cum a fost al meu.
Eram si eu tanara si naiva, credeam ca tot ce zboara se mananca. Cam asa se intampla cand iti petreci timpul cu nasul in carti cum am facut eu...primul care se uita la tine ai impresia ca e un zeu.
Ma bucur si eu ca m-am desteptat, mi-a trebuit cam mult si din pacate exista si "victime colaterale", cum spun americanii. Nu pot sa nu ma gandesc ca copilul meu nu merita sa vina pe lume intr-o astfel de "familie".
Cand am ramas insarcinata nu eram pregatita pentru un copil. Am decis sa-l pastrez pentru ca in anul respectiv se intamplasera foarte multe lucruri urate care m-au facut sa gandesc/cred ca familia e lucrul cel mai important pe care-l poate avea cineva. Ca poti sa lupti o viata intreaga si degeaba ai orice iti doresti daca n-ai la cine sa vii acasa, daca nu ai pe cineva care sa-ti zambeasca atunci cand te vede ca intri pe usa, cineva pentru care sa stii ca faci tot ce faci zi de zi. Credeam sincer ca un copil ne va maturiza si pe el si pe mine.
Am avut o colega de serviciu, de varsta cu mine, in anul ala s-a imbonavit de cancer la oase. Am vazut-o cum se stinge, cum se topeste pe picioare si am inteles atunci cat de fragila e viata. Mi-a rupt sufletul fata aia, n-am sa o uit cate zile o sa am. Ultima oara cand a putut veni la munca sa ne vada singurul lucru care o preocupa era ca nu-i mai venise menstruatia din cauza citostaticelor si risca sa ramana sterila, Nici macar nu a stiut ce fel de boala are, a aflat intr-un tarziu intamplator (noi la munca stiam toti), parintii au decis ca ea nu trebuie sa stie. Doamne, si ce om chinuit a mai fost... nu merita asa o soarta. A suferit ingrozitor si pe mine m-a marcat enorm de mult suferinta ei...si m-a facut sa cred ca problemele mele cu el erau insignificante fata de suferinta ei.
Era in acelasi an in care el imi tocase nervii cu cealalta.
M-a zdruncinat teribil totul si pur si simplu am decis sa ma las purtata de val, sa fac ce zice el. Mi-a incantat auzul cu "pe tine te iubesc, pe tine te-as alege dintre toate" si alte bla bla-uri din astea. Asa ca am acceptat sa ma marit cu el, in noiembrie 2008, exact cand colega mea se opera pentru o tumoare la sold. In decembrie noi am dat avansul pentru restaurant, iar ea era acasa in convalescenta, asteptand rezultatul la biopsie. In ianuarie 2009 ea a inceput citostaticele, in martie 2009 eu aflam ca sunt insarcinata, stiam deja ce boala are ea.
Primul impuls a fost sa ma gandesc la avort. Apoi m-am tot gandit ca poate asa a vrut Dumnezeu. Incet incet m-am obisnuit cu ideea, el era incantat. Si in timp ce mie imi crestea copilul in burta, colega mea se topea pe picioare. Am vizitat-o de cateva ori acasa. Iar ultima oara cand am vazut-o parea un schelet. Era asa de slaba si parul incepuse sa-i creasca. Era optimista, incerca un tratament naturist. Cand am iesit de la ea, tatal ei ne-a zis ca deja ii dadeau cele mai tari medicamente pentru durere. Cred ca era in septembrie. Apoi eu am nascut pe 2 noiembrie. O luna mai tarziu mergeam la inmormantarea ei. N-am sa uit niciodata ce mi-a zis tatal ei, "Nu intra, mai bine sa ti-o aduci aminte cum era". N-am ascultat, am vrut sa o vad pentru ultima oara. Am fost colega de birou cu ea 2 ani de zile inainte sa se imbolnaveasca, statea in fata mea, mergeam impreuna acasa, ca stateam cam in aceiasi zona, m-a ajutat cand am avut nevoie, m-am imprietenit cu ea...mai bine nu intram sa o vad. Am simtit ca-mi fuge pamanatul de sub picioare...cum o stiam eu si cum arata. M-a impresionat teribil si m-a facut sa ma gandesc ca eu sunt o norocoasa: eram sanatoasa, aveam un copil sanatos, un sot care ma iubea. In clipele alea cine se mai gandeste la propriile probleme?
Mi-e dor de ea, era un om extraordinar, uneori asa naiva...nu merita toata suferinta de care a avut parte.
Multa vreme asta a fost motivatia care m-a facut sa nu renunt la lupta, sa continui sa ma incapatanez sa sper ca va fi bine...dar de fapt eu ma indepartam tot mai mult de el. Ajunsesem sa fac totul din inertie, sa nu-mi mai pese de mine cum arat, cu ce ma imbrac. Si asa am tinut-o pana anul asta, cand dupa o serie de prostii de ale lui care au culminat cu masina lovita si iesirea in oras cu o femeie, am zis gata, pana aici.
Si dintr-o data m-am trezit. Si langa mine a gasit un strain, un strain care de o luna imi demonstreaza ce greseala enorma am facut ca l-am ajutat de fiecare data cand a avut nevoie, un strain care nu tine cont ca eu sunt mama copilului lui si face orice ca sa ma raneasca, sa-mi faca rau.
I-am spus o data demult ca fiecare lacrima a mea, fiecare rau pe care mi-l face se vor intoarce impotriva lui si va veni un moment cand va suferi si el.