Adoptia unui copil mai mare (peste 3 ani)
Raspunsuri - Pagina 7
Sanio spune:
Draga Analias si Manuelita ,
multumesc foarte mult.
Citesc acest forum din septembrie 2011 cand am depus dosarul pt adoptie si m-a ajutat enorm tot ce am gasit aici.
Fetita mea a fost parasita de mama la o varsta foarte mica si a fost crescuta de bunici(mari amatori de alcool)pana la 3 ani, varsta la care a fost adusa de bunica pt a fi lasata in grija statului.
De aici a ajuns la AM care in ce priveste educatia nimic de reprosat.
Fata doarme cu AM si nu merge fara aceasta nicaieri.AM ii spune mama si aceasta sustine ca nu a fost informata ca trebuie sa pregateasca fata.
Si pana aici n-ar fi fost poate nici o problema, dar AM si-a aratat din primele vizite temerile ei in ce priveste plecare fetei(fata e buna si cine stie ce copil primeste).
In ceea ce priveste reaua credinta a AM, nu o afirm numai eu , s-au convins si cei de la Directie .
Ei au inceput sa lucreze cu fata si ne-au spus sa continuam sa mergem la ea.
Manuelita, in ceea ce priveste intrebarea ta : noi am mers la ea in calitate de prieteni de joaca .
Dar chiar m-am gandit ca ar trebui sa insistam si pe latura de parinte (dar aici nu am avut posibilitatea , cand interveneam sa o ajut sa se schimbe de hainute ma refuza si se ducea la AM).
Am tentat-o cu tot ce e posibil si imposibil pt a merge cu noi (loc de joaca,jucarii,haine.....si cate si mai cate), dar nu a avut decat un raspuns : NU . Am intrebat-o ce si-ar dori, cum si-ar dori sa fie, la toate este fixata pe NU.
Am ajuns sa cred ca am intalnit copilul care nu-si doreste nimic.
Dar in rest este foarte incantata de vizitele noastre,de cum petrecem timpul in casa sau curtea AM.
Totul este foarte bine cat stam cu ea la AM, iar cand nu este AM este extrem de comunicativa.
Ar fi o solutie sa o luam fara voia ei pt ai arata ce vrem sa-i oferim?
danaionela spune:
Sanio, imi pare foarte rau ca AM nu vrea sa te ajute. De fapt tot secretul se afla in mainele ei, pentru ca degeaba ii spui tu ca la voi este super dar AM ii baga in capusor diferite prostioare. Eu zic ca incetul cu incetul trebuie sa-i spui adevarul, care este rolul vostru si de ce vreti sa o luati. Intradevar sunt copilasi care se multumesc cu ceea ce au si asta pentru ca nu stiu ca pot avea mai mult. Eu as avea o discutie cu AM si sa o faci pe ea sa inteleaga ca voi nu vreti decat sa-i oferiti un viitor acestui copil. Daca vrei poate mai vorbim pe PM...
Mult succes
Dana
analias spune:
Sanio,
Din ce povestesti e normal ca fetita sa fie atasata de AM.
Eu imi amintesc ca dupa prima intalnire, doamnele de la directie m-au rugat sa dau o declaratie ca voi continua vizitele, iar AM a dat o declaratie ca nu doreste sa o adopte ea si va incepe chiar din acea zi pregatirea fetitei, impreuna cu AS a acesteia. Si, intr-adevar, din acea zi, AS a fost zilnic acasa la AM pentru a 'lucra' cu fetita. Eu am vizitat-o aproximativ saptamanal (pentru ca era in alt judet) si am vorbit la telefon la 2-3 zile. Intalnirile au avut loc doar la directie, de unde luam fetita si petreceam o zi intreaga cu ea, dar nu am avut ocazia sa stau niciodata peste noapte. Fusese chiar sfatul celor de la directie sa evit vizitele acasa la AM.
Si pustoaica mea era legata de AM (si normal de altfel, dupa perioadele petrecute abandonata in maternitate, apoi intr-un centru), insa AS a gasit solutia pentru a o 'dezlipi' mai usor: pe AS o placea, pentru ca o vizita des acasa, asa ca AM o lasa de fapt pe fetita cu AS in biroul acesteia, apoi apaream eu si o preluam de acolo. In felul acesta, fetita nu s-a simtit luata de la AM. La a treia intalnire fetita inca ne spunea 'mami X' si 'mami Y' mie si AM si imi amintesc ca psihologul directiei i-a explicat AM cum sa o dezvete pe fetita sa ne mai strige pe amandoua la fel. La urmatoarea intalnire fetita mi-a spus mie 'mami', iar pe AM a strigat-o pe nume. Acum eu nu cred ca aceasta tehnica functioneaza cu toti copiii, ca doar sunt diferiti si au povesti de viata diferite care i-au marcat. Dar ideea de baza este ca AS a fost cea care a coordonat acea perioada de 2 luni si ajutat extrem de mult. Candva intre prima si a treia intalnire (adica intr-un interval de aproximativ 15 zile), fetitei i se explicase ca eu sunt mama, AM este doar cea care a avut grija de ea o perioada si de aici incolo eu sunt cea care va lua decizii pentru ea, de mine va trebui sa asculte etc. Si fetita si-a 'insusit' lectia, desi nu este cel mai maleabil copil din lume. Dar voiam sa explic cum AS si psihologul au pus bazele relatiei noastre.
Si AM a fetitei mele a comentat cu ea la un moment dat ca ii va fi greu la Bucuresti fara tata, eu fiind necasatorita. Pustoaica, vorbareata fiind, i-a spus AS si aceasta a chemat-o de urgenta pe AM la directie.
Nu cred ca ar fi bine sa luati fetita 'pacalind-o' cumva, probabil ca nu se va simti bine, mai ales ca este destul de mare. Cred ca tot AS si psihologul sunt cei ar trebui sa ajute. Ma poti contacta pe PM pentru alte detalii.
erato spune:
Sanio, te inteleg f. bine in ceea ce spui, dar incet-incet trebuie sa discuti si cu AM, dar si cu cei de la Directie, asa incat fetita sa-si doreasca sa vina cu voi acasa. Noi, de prima data ne-am dus in calitate de parinti, dar totusi, timp de 3 luni in care noi ne-am vizitat baietelul saptamanal, noi eram Mami X si Tati Y, iar familia asistentei maternale era Mami Z si Tati Q. Imi venea tare greu, dar si cei de la Directie au incurajat acest lucru. In plus, si baietelul meu la fel reactiona cand il intrebam daca vrea ceva, zicea ca Nu ca are si la...., dar atunci cand mergeam la el cu cadouri se bucura de ele si se juca. TReptat s-a apropiat de noi si si-a dorit mult sa vina cu noi acasa, desi uneori cand il intrebam daca vrea, zicea ca Nu, sa venim noi la....sa-l vizitam, dar era tare trist cand plecam si zicea asa pt ca era incapatanat si vedea ca tot venim si plecam si nu-l luam si pe el. Si baietelul meu era atasat de AM, crescuse acolo de bebelus si totusi de cand l-am adus acasa, la inceput ne-a intrebay o data daca mergem in vizita la...., i-am raspus ca vom merge cand va fi vreme frumoasa, si de atunci nimic, desi povesteste tot timpul diferite intamplari din perioada cand a stat la AM, povesteste de familia AM, dar n-a mai zis sa ii vizitam. Daca vrei mai discutam si pe PM.
dacris77 spune:
ma bucur, erato, ca mai povestesti si tu cum o duci. ma bucur ptr tine, sa fiti binecuvantati!
Sanio spune:
Multumesc tuturor pt mesaje.
Am urmat sfatul lui Danaionela, cu toate ca nu am incredere deloc in AM am discutat cu ea zilele trecute confirmandu-i faptul ca avem intentii serioase (ce comic suna parca i-am cere mana
-eu oricum am zis ca adoptia e ca si in cazul unui cuplu -te vezi , te placi la prima,la a doua sau poate...xxx..vedere...).
Dar m-am convins astazi ca a fost fara folos discutia.
Daca scriam de la inceput pe forum, cu siguranta aveam o situatie mai buna in acest moment, dar m-am bazat ca cei de la directie stiu foarte bine situatia copil-AM si stiu ce au de facut.
Chiar am intrebat la directie daca nu sunt dificultati cu copiii mai mari de 5 ani si m-au asigurat in permanenta ca totul va fi foarte bine 
Erato felicitari pentru baietelul tau, iti stiu toata povestea si mereu m-am intrebat in aceasta perioada de cand vizitam copilul cat a durat la tine.
Mesajul tau parca m-a mai linistit.
In ce priveste discutiile pe PM nu stiu cum sa le accesez
Sarbatori fericite!
"Nu te schimba ca oamenii s#259; te plac#259;.Fii tu insuti, si oamenii potriviti se vor indragosti de adev#259;ratul TU".
analias spune:
Sanio,
Pe coloana din stanga paginii ai Mesaje Private. Verifica acolo, ti-am trimis mesaj.
Sarbatori fericite tuturor!
Manuelita spune:
Sanio, si eu cred ca nu e bine sa o "pacalesti" sau "mitueiesti" sa vina la voi, inteleg ca te-ai gandit ca o data ce va vedea ce inseamna asta o vei castiga, insa cred cu putere ca e f important ca venirea catre voi sa fie alegerea ei. Pe asta cred (asa am simtit in cazul nostru, si asta ne-a spus si AS cand am intrebat-o cum de copilul nu a plans, nu a dorit sa mearga inapoi la AS dupa ce a ajuns acasa, a spus ca reactioneaza asa pentru ca dandu-i mult timp de acomodare treptata ptr a veni la noi, copilul simte ca este alegerea lui) ca se cladeste relatia dintre voi, pe libera alegere a copilului. Noi am avut ceva probvleme cu mersul la gradinita si am fost tentata ca pe langa celelalte tactici sa folosim si "mituirea" dar AS (pe care desi au trecut 3 ani, inca o sun cand am dileme mai profunde :) ne-a spus in nici un caz sa nu o mituim.
Si AM a noastra a ajutat ptr ca povestea copilului ca va merge la noi si noi vom fi parintii ei.
E normal sa fie atasata de AM si asta e un lucru bun, ptr ca arata ca psihicul ei (abilitatea de a se atasa care e de importanta cruciala in dezvoltarea atat cognitiva cat si emotionala) functioneaza normal in ciuda mutarilor prin care a trecut. Si mie imi era greu cand vedeam ca tine la AM dar ma auto-linisteam spunandu-mi: bine ca a avut cine sa tina la ea inainte sa apar eu, bine ca stie ce inseamna atasamentul, iar in plus am citit de nenumarate ori ca e mult mai simplu sa transferi atasamentul copilului fata de AM catre parintii adoptivi decat sa faci un copil neatasat sa se ataseze de parintii adoptivi.
Concret, ca si fetele si eu zic sa vorbesti cu AS, cu tact, ptr ca daca AM se "simte parata" s-ar putea mai rau sa faca. In plus, nu se stie cat mai e nevoie sa stea fata la ea, si atunci e important sa poti colabora si avea un cuvant de spus in cresterea fetei (la noi vizitele au durat aproape 6 luni ptr ca dupa ce am cunoscut fata i-a expirat atestatul).
Cred ca e bine ca mergeti la AM acasa ptr ca intr-un mediu in care se simte in siguranta si care ii este cunoscut copilul e mai deschis sa va exploreze si sa se exprime. Doar ca ar fi cred foarte util sa "va jucati de-a mama si copilul". Copiii (ca toti puii dealtfel) se ataseaza de cei care ii ingrijesc, daca AM ramane singura persoana care raspunde nevoilor ei, voi ramaneti prieteni de joaca.
Probabil ca si de bunici (asa alcoolici cum erau ei, ptr copil nu prea conteaza asta) era atasata, si uite ca a transferat cu succes atasamentul catre AM.
Am nu poate pleca de acasa cand mergeti voi acolo?