Adoptia unui copil mai mare (peste 3 ani)

Sunt o viitoare mamica prin adoptie. Copilasul meu are aproape 5 ani si am multe framantari si intrebari: cum se va apropia de noi, cum accepta trecerea de la AM la noi si mutarea intr-o alta casa, intr-un alt oras, cu o alta familie, alti prieteni, cum e mai bine: sa-l inscriu la o gradinita cu program scurt (asa cum a fost pana acum) sau la una cu program prelungit (nu cred ca ne-am descurca cu timpul) si multe-multe framantari si intrebari. Va astept aici pe mamicile cu experienta, dar si pe toate celelalte viitoare mamici prin adoptie, pt a face un schimb de experienta, de intrabari si framantari, de a invata unele de la altele cum sa devenim mamici mai bune. Va multumesc!

analias spune:

Felicitari, Erato! Se pare ca saptamana incepe cu vesti bune.

Fetita mea avea 4.9 luni cand am cunoscut-o si am adus-o acasa la 4.11 luni. Nu pot sa ma pronunt cat de dificil este cu un copil maricel, stiu doar ca eu am spus de la bun inceput ca as vrea sa imi prezinte copii peste 2.5 ani. In consecinta. la 3 saptamani dupa mutare, ii organizam ziua de nastere :)

Ani era extrem de atasata de maternala, la care statuse 1 an jumate. Tot cam atata timp petrecuse si in in maternitate si, respectiv in centru de plasament. Familia maternalei era complet diferita de a noastra: AM o lasa sa se uite la TV oricat dorea, lua parte activ la toate discutiile adultilor (ceea ce i-a 'imbogatit' vocabularul - si nu in sens pozitiv), era carata la toate nuntile din zona si cunostea la perfectie ritualul nuntilor romanesti, vorbea cu 'fa'/ 'fai' si manca doar vreo 4 alimente (in afara de dulciuri multe-multe, iar interesul pentru studiu de orice fel era ZERO (o plictisea pana si sa coloreze, ce sa mai zic de ascultat povesti, acceptat sfaturi, retinut informatii, poezii etc).

Au trecut mai bine de 3 ani de atunci si invatatoarea ei este intr-o continua perfectionare, pentru a-i face fata. In mai putin de jumatate de an dupa ce am adus-o acasa, Ani a invatat sa citeasca si pana la finalul grupei mari citise cam toata literatura de clasa I. In clasa I s-a dus stiind sa citeasca (si cu un bagaj de lecturi mare deja) si scriind deja de mana, cu respectarea tuturor regulilor: punctuatie, cratima, 2 de i, 3 de i etc. In mare parte a acumulat FARA ajutorul meu. Acum este in clasa a II a si isi consiliaza colegii pe probleme de literatura si citeste Jules Verne si Vlad Musatescu (citeste cate 2-3 carti in acelasi timp). Anul trecut nu se innebunea dupa aritmetica, in schimb de curand a aflat nu stiu de unde de radical si % si calculeaza de zor. Face pian, pictura, canto, dans si engleza si franceza si e printre primii la toate. Acum vreo 2 saptamani ma batea la cap sa ii gasesc si un curs de chineza. Doar ca timpul nu prea permite.

Nu ma laud cu ea, ca nici macar nu pot spune ca am facut-o eu asa desteapta. Voiam doar sa arat cum se schimba copilasii dupa ce isi gasesc familia. Probabil si baietelul tau va duce dorul AM o vreme, apoi ii va trece. Probabil va pastra un timp obiceiurile vechi, apoi isi va insusi modul vostru de viata, obiceiurile voastre etc. Si eu am adus-o pe Ani la Bucuresti dintr-un alt oras, de fapt chiar dintr-un alt judet. La inceput se cunostea ca nu e bucuresteanca, pentru ca avea accent fff puternic. In cateva luni insa a pierdut si accentul si regionalismele. In vara asta am fost in judetul unde s-a nascut: nu a vrut sa o intalneasca pe AM sau pe fetita cu care crescuse la aceasta, nu isi amintea locurile, nu mai tinea minte ca vorbea si ea cu accent si i se parea amuzant sa auda oamenii vorbind putin altfel decat la Bucuresti.

Cred ca fff important in momentul acesta este educatoarea pe mana careia va intra copilul. Noi am mers la inceput la o gradi cu program scurt si am avut o educatoarea careia i-am ridica statuie daca ar fi posibil. Apoi am cotit-o spre program lung si experienta nu a mai fost placuta, asa ca am renuntat cu totul la gradi in grupa pregatitoare. La inceputul clasei I, invatatoarea nu s-a innebunit dupa Ani, pentru ca avea senzatia ca e obraznica si neastamparata. I-a luat ceva timp pana sa se convinga singura ca are un IQ mult peste medie si se baga in vorba din nevoia de a afla.

Nu mi-as face mari griji in ceea ce priveste noii prieteni. Ani a socializat foarte bine tot timpul, insa pe la finalul clasei I si-a format o gasca (5 fetite si 3 baietei din clasa, cu surorile si fratii aferenti) cu care cred ca va ramane mult timp.

Mutarea intr-o casa noua sigur ca nu este foarte facila pentru copil. Ani a acceptat mai greu si faptul ca avea camera ei pe care nu o impartea cu nimeni, haine care erau doar ale ei, jucarii doar ale ei etc. Acum este tare mandra de tot ce are si isi tot invita prietenii in camera ei (universul ei).

Stiu multe cazuri in care parintii au tinut legatura cu AM. Eu nu am facut-o, mai ales la sfatul asistentei sociale care s-a ocupat de ea. Diferenta de stiluri de viata ar fi fost prea mare si pentru Ani ar fi fost prea dificil.

Singura problema care vad ca o framanta oarecum pe Ani este sa nu i se stie numele vechi: noi am schimbat nu doar numele de familie, dar am mai adaugat 2 prenume noi. Prenumele initial nu il foloseste niciodata si se morocaneste daca i se mentioneaza cumva (de exemplu, daca striga invatatoarea catalogul, cu numele complete). In cazul ei cred ca a fost un noroc ca a ajuns la scoala DUPA ce aveam toate actele noi.

Nu stiu ce as putea sa iti mai spun acum. Daca mai ai intrebari poti sa imi trimiti email.

erato spune:

Multumesc Analias. Baietelul meu e foarte atasat de AM si de familia acesteia. Am emotii cum se va adapta in familia noastra, deja e f. debusolat de tot ceea ce se intampla. Eu vreau sa pastrez legatura cu AM, sunt f. multumita de felul cum mi-a crescut baiatul, cum l-a educat si cat de mult il iubeste.

analias spune:

Eu m-am gandit de multe ori cum as fi suportat EU adaptarea intr-o familie noua, casa noua, etc? Si stiu sigur ca mi-ar fi fost greu, mai ales ca am fost un copil timid si cam nesociabil. E normal, cred, sa fie debusolati copilasii. Ani ii spunea AM 'mami'. Cand am aparut eu in peisaj AM a invatat-o sa imi spuna 'mami X'. Si copilul striga dupa una 'mami X' si dupa cealalta 'mami Y'. Dupa cateva zile AM a invatat-o sa nu ii mai spuna ei 'mami', ci doar 'Y'. Foarte complicat pentru copil!

Cu ajutorul AS veti depasi insa toate dificultatile. Eu nu am colaborat prea bine cu AS mea de la Buc, insa am avut si am inca o relatie exceptionala cu AS a fetitei, care a avut rabdare si mi-a raspuns la toate intrebarile. Daca esti sigura ca ti-ai intalnit copilul, atunci nu vor exista probleme de nedepasit

LIANA22 spune:

Felicitari Analias pentru modul in care ti-ai crescut fetita , esti o mamica deosebita , vei avea multe multumiri in urma a ceea ce faci .

dacris77 spune:

doamne, mi se face pielea gaina cand aud "sunt multumita de cum MI-a crescut baiatul". cata apartenenta...sa ma vedeti pe mine cat de posesiva voi fi cand il voi gasi pe al meu.... e al meu, punct. il voi imparti doar cu biologica, pe care, probabil, o voi intalni candva sa ii multumesc ca m-a facut mama. Ma bucur ptr tine.

erato spune:

Si eu sunt posesiva de felul meu, dar in acest caz nu pot nega trecutul baiatului meu, nu-i pot nega sentimentele, nu-l pot indeparta de locul in care a crescut. Daca va dori, il voi mai duce in vizita la AM, asta nu inseamna ca ma va iubi mai putin: sunt mai multe feluri de a iubi, o persoana poate iubi mai multi oameni in acelasi timp in feluri diferite. Simt ca daca l-as indeparta de tot, va veni un moment in care ma va judeca aspru si nu-mi doresc acest lucru, vreau sa fiu cea mai buna mama, sa fie deschis fata de mine, sa nu-si ascunda sentimentele.

marumiha spune:

erato-si noi am decis sa raminem in legatura cu doamna care la crescut pe baietelul nostru ,sintem siguri ca atunci cind exista multe persoane in jurul lui care il iubesc sincer, este f.bine.
Este iubit de toata fam.doamnei maternale pt.ca il stiu de cind avea 3 saptamini si crescind in casa lor este normal sa-l iubeasca si sa le fie dor de el.Despartirea de prima lui fam.a fost traumatica ,dar si pt.ei a fost destul de greu ,au suferit ,au plins dar s-au impacat cu ideea ca o sa-i fie bine acolo unde o sa mearga.
Eu cit pot ,incerc sa-i amintesc ca aceasta fam.a fost prima care l-a crescut ,educat ,ingrijit ,dus la medic si trezit noapte pt.a-i da sa manince , pina in momentul cind am ajuns noi sa-l aducem acasa.Si au facut-o f.bine.Noi le multumim pt.tot ceea ce au facut pt.baietelul nostru.


Mami di Marco

pt.baietelul nostru.

MYH spune:

Buna dimineata!
Erato, felicitari pentru baietel, Dumnezeu v-a rasplatit! Vei vedea ca se va acomoda foarte bine copilasul in familia voastra. Daca e nascut pentru voi, se va lipi foarte bine in locul ramas liber.
In cazul nostru, nu a fost o perioada de acomodare, noi i-am adus acasa deja acomodati, parca ar fi fost plecati doar in vizita la cineva. Fata, avea 6 ani fara cateva zile cand am luat-o, iar baietelul, 1 an si 2 luni. De baietel nu se pune problema, el nici nu si-a dat seama foarte tare de schimbare si el nu face subiectul discutiei, pentru ca e sub 3 ani. Fata, dupa cum am spus, s-a acomodat instantaneu, nu a simtit nici o clipa ca ar fi straina. Nu am vazut absolut niciodata la ea ca i-ar fi dor de ceea ce a lasat in urma, nu am vazut nici o urma de tristete cu toate ca au fost foarte bine ingrijiti inainte. Din primul moment ne-a spus ca vrea sa stea toata viata cu noi. Aceasta reactie a avut-o, poate, si datorita faptului ca ea a fost transferata din mai, anul acesta, la asistentul maternal unde era fratele ei. La sfarsitul lui august i-am luat acasa si nu a fost perioada prea lunga de atasare de familia maternala. Zilele trecute mi-a zis ca in ziua in care trebuia sa mergem sa-i vedem pentru prima data, ea a avut niste ganduri bune si a simtit ca noi suntem parintii lor. Ea este extrem de lipicioasa si s-a acomodat foarte bine cu toata familia noastra. Ii iubeste pe toti. Ii enumera de multe ori pe toti si spune ca-i iubeste. Noua ne spune foarte des ca ne iubeste mult, mult, chiar daca are o luna si un pic de cand e la noi. A spus ca ne iubeste chiar daca o mai facem sa planga uneori si chiar daca nu-i cumparam tot ce ar vrea. Am invatat-o sa nu-si doreasca prea multe care nu tin de necesitati si chiar am avut succes. Ea era setata pe produsele de infrumusetare, era data cu oja cand am luat-o acasa. Acum ii plac dar nu doreste sa le foloseasca, sa le cumpere, chiar are argumente puternice asupra acestui aspect. Este foarte usor modelabila. Cand a venit acasa, mi-a spus de foarte multe ori ca vede numai fantome si monstri, din aia de care a vazut ea la televizor inainte de a veni la noi. Ii era destul de frica de intuneric, de a sta noaptea singura in camera. Ne punea sa lasam usile deschise. A fost lasata mult timp la televizor. A scapat de aceasta ocupatie, pentru ca noi nu mai avem cablu TV in casa de vreo 2 ani, de cand ne-am saturat sa auzim la televizor numai stiri negative din tara. Parca in tara asta s-ar petrece numai lucruri rele. Eram la pamant cu moralul tocmai din cauza TV-ului si am hotarat ca nu e bun de nimic. Acum, daca vrem sa vedem vreo emisiune anume, ne uitam pe internet, gasesti orice. Nu a spus niciodata ca vrea sa se uite la televizor, i-am gasit alte ocupatii si acum nu mai pomeneste de monstri, aseara chiar mi-a zis ca vede in jurul ei numai sfinti si ingeri, ca-l vede pe Iisus cum vine si-l saruta pe fratiorul ei, ca poate sa puna mana pe orice sfant vrea. Doarme cu icoane in pat (asa vrea ea, nu i le punem noi), aseara m-a pus sa-i citesc acatistul Sfintei Parascheva si dupa ce i l-am citit tot mi-a spus ca-i plac extrem de mult si ca vrea sa-i citesc in fiecare seara cate un acatist (bucuria mea). A dormit cu acatistul in mana (cand ii place ceva foarte mult, vrea sa si doarma cu lucrul ala) si dimineata, primul lucru pe care l-a facut, a fost sa caute acatistul . Eu ma bucur tare mult ca am putut sa-i scot monstrii din cap si gandurile urate, ma gandeam ca-mi va fi mai greu dar totul devine usor cand iti doresti ceva si faci pasul spre indeplinire. Parca ni se rezolva toate problemele care apar.
La gradinita s-a acomodat foarte bine, la program prelungit, cu toate ca a fost la program scurt inainte.
Eu merg pe principiul ca omul se acomodeaza cu orice este necesar si este spre folosul lui.
Mult succes tuturor si acomodare cat mai usoara!

irina_g spune:

Felicitari MYX pentru minunile din viata voastra. Sa fii fericita si sa te bucuri de ei 100 ani de acum incolo. Sanatate multa va doresc si le doresc. Daca e sanatate, restul vine de la sine.
Ma bucur ca totul a luat-o pe un fagas normal.
Bafta si ... tine-ne la curent.
Pupici

erato spune:

Marumihase pare ca nu doar eu gandesc sa pastrez legatura cu AM pt ca mi-a crescut baiatul f. frumos. Uneori, credeam ca fac o greseala simtind acest lucru, pt ca si cei de la DPC si alte pers. mi-au spus ca nu ar fi bine, dar mie imi place sa-mi urmez inima, de cele mai multe ori.
Myhte pup pe tine si pe minunile din viata ta. Povestesti atat de frumos de copiii tai, se vede ca te iubesc si,mai ales, cat de mult ii iubesti tu.