M-am hotarat.............adoptie(76)
Raspunsuri - Pagina 13
ditza_ditza spune:
Felicitari Ballaiza,
pe 7 octombrie si noi am implinit 2 ani de cand ne-a intrat baiatul in casa,l-am trimis la gradi cu bomboane si le-am spus ca pentru noi este o sarbatoare speciala,acasa am serbat ziua respectiva cu tort.
Noi nu am primit prea multe vizite la domiciliu in schimb ne chemau la sediu lor sa vada cum evolueaza.
Imi seamana foarte mult si deja ne imita ca gestica.
Bafta fetelor care asteapta minunea din viata lor si felicitari celor care au intrat in rolul de parinti!
Bellaiza spune:
ditza ditza, felicitari!
Coincidenta sau nu, pe 7 octombrie 2009 am finalizat adoptia!
Of, of! Ma intreba marumiha de ce nu am mai scris...Am spus deja un motiv... mai sunt si altele... Ma intreb retoric, sa zicem, ce inseamna ,,ai acceptat si un copil mai maricel"? Nu vreau sa intru in polemica, dar...imi gasesc greu cuvintele pentru ca de felul meu sunt foarte directa si pentru ca trebuie sa fiu diplomata daca vreau sa ma fac inteleasa si daca vreau ca mesajul meu sa ajute oameni care sunt buni, care vor copii, care iubesc copiii, dar carora le e frica, iertati-ma, de necunoscut... Puiul nostru nu stia nimic,nu intuiai in el vreun savant, noi fiind, imi vine si sa rad de ce scriu, cu staif, ca sa zic asa...nu stia nimic, dar stia ce vrea: sa aiba parinti! Pai, puteam noi sa-i refuzam asta? Veti rade: am pornit la drum spunand ca daca va fi sanatos, fericit si familist, ...frizer daca-l facem- ne si gandeam la o mica frizerie, va amuzati, nu-i asa?- vom fi fericiti. Ei bine, acum visam la altceva pentru puiul nostru drag...
Si cum sa nu fim fericiti, cand acum vreo cateva zile ne-a spus: daca voi nu iubeati copiii, eu si acum eram acolo...I-a fost bine acolo, dar nu avea parinti...Copiii maricei inteleg in mare parte ce li se intampla, spun in mare parte pentru ca am inteles ca si pentru ei anumite lucruri raman neclare...Zilele trecute puiul nostru a refuzat sa spuna ce inseamna orfan, iar cand am ingenuncheat langa el si luindu-i manutele in mainile mele, l-am rugat sa imi spuna, m-a intrebat: asa ca mine? I-am spus ca nu este orfan, i-am spus ce inseamna orfan si sa nu credeti ca sunt cruda, dar i-am introdus ideea faptului ca a fost lasat in maternitate special pentru noi...asa si pe dincolo...Consider ca mai tarziu ar fi mai riscant de aflat.
Copiii maricei sunt copii si ei!Deschideti-va inimile pentru ei! Asteptati-va sa munciti infinit mai mult pana ii puneti pe roate, dar cand incep sa vina, satisfactiile sunt coplesitoare.
La cat mai multe mamici fericite!
carmanuia spune:
Buna fetelor,
Felicitarii noilor mamici. In legatura cu asemanarea eu cred ca nmic nu e inpamplator si intr-adevar Doamne Doamne aranjeaza lucrurile destul de bine. Noua ne-a fost prezentata o fetita care era ok din toate punctele de vedere adica era carliontata, satena cu ochii mari si negrii si cel mai important sanatoasa, dar nu a fost sa fie, a fost ceva, nu as putea spune ce anume, care ne-a facut sa spunem nu. Intamplarea a facut ca puiul nostru sa fie dus la aceiasi maternala inainte ca fetita sa plece la casa ei, asa ca am vazut-o si dupa 3-4 luni de la prima intalnire, sentimentul a fost acelasi, nu ne atragea nimic la ea. Maternala ne-a spus ca a doua zi dupa ce noi am spus nu, au trimis alta familie, care acum ii sunt parinti iar fetita seamana leit cu tatal, cum de alt fel si puiul nostru seamana leit cu sotulsi la fizic si la temperament. Chiar ii spunea un fost coleg de serviuciu unei f bune prietene ca el crede ca noi am facut un aranjament, adica puilul nostru este de fapt copilul natural al sotului.
Anca Wish spune:
Bellaiza, frumos si adevarat scrii 
Carmanuia, acolo sus, cineva le aranjeaza pe toate.
Bellaiza spune:
Anca Wish, si eu te apreciez pentru ce simti si cum incerci sa fii de folos fetelor. Ce mai face tiza mea, fetita ta dulce?
Mai stiti ceva, fetelor, de Kora Pop si al ei fecior?
marumiha spune:
Bellaiza- Sa va traiasca copilul ,si sa va faca mereu fericiti.
Eu am apreciat mereu felul tau ,direct ,cum spui tu ,de a scrie,sint convinsa ca multi oameni o sa citeasca si asa cum spui tu daca iubim copii si acesti copii mai maricei trebuie sa aiba o fam.
Pina la urma ce poate sa fie mai important pt.un copil decit fam.,care sa-i dea siguranta si stabilitatea de care are nevoie.
Din pacate nu toti au sansa de a avea o fam.
Mami di Marco
Poze
MaraAnisia spune:
Bellaiza, mi-au dat lacrimile citind ce ai scris. f adevarat si foarte frumos. si eu sunt de aceeasi parere, ca acesti copilasi care au peste 3-4 ani sunt altfel decat cei micuti, dar altfel intr-un mod pozitiv. noi de la inceput nu am vrut copil mic si,dupa cum spunea si dacris, asta este sigur un avantaj in gasirea puiului. dupa ce am cunoscut-o pe Irina am fost o si mai convinsa de succesul adoptiei de copilasi mai maricei - eu am observat ca este mai usor pt toti - ei stiu adevarul de la inceput, pornim parca de pe pozitii egale cu totii, si primesc mai cu bucurie noua familie, realizand ca li s- a indeplinit dorinta de a avea o familie, si ofera enorm de multa iubire si ascultare fata de noi cei care le suntem parinti.
a nu se intelege ca puisorii micuti nu sunt dragalasi sau iubitori, doar ca stiti si voi ca fiecare cioara isi lauda puiul.
Mara, mami de fluturas Irina
Cu Dumnezeu in gand
"Unde este Dumnezeu, acolo este tot binele. Unde nu este Dumnezeu, acolo toate sunt rele."
Sfantul Dimitrie al Rostovului
analias spune:
Bellaiza, m-a impresionat postarea ta. E tare adevarat ca exista sanse mari la un copil peste 2-3 ani sa vina fara un bagaj elementar de cunostinte si cei din jur sa fie de-a dreptul speriati de nivelul la care se afla, facand comparatie cu copiii de aceeasi varsta, ai vecinilor, cunoscutilor etc. Si ai mare dreptate si cand spui ca 'satisfactiile sunt coplesitoare'. Nu regret ca am completat formularul la DPC mentionand varsta MINIMA a copilului si nu cea maxima.
Am dat astazi peste un articol. Vi-l propun spre lectura si vizionare (sunt si 2 filmulete). In cel de-al doilea filmulet apare o domnisoara, Alina, care vorbeste cu atata delicatete, incat mi-au dat lacrimile. Mi se pare ca este un om atat de frumos, desi are amintiri atat de neplacute ...
www.evz.ro/detalii/stiri/sa-inchidem-orfelinatele-copiii-nimanui-acasa-953422.html" target="_blank">http://www.evz.ro/detalii/stiri/sa-inchidem-orfelinatele-copiii-nimanui-acasa-953422.html
Anca Wish spune:
Bellaiza, puiutza mea este bine. Isi doreste o surioara, dar din nefericire nu avem un apartament mare, ceea ce ingreuneaza acest lucru. Mi-a zis ca daca o sa aiba un fratior, o sa-i dau sa suga singura
(asta in ideea in care isi doreste sa se ocupe ea de surioara ei).
Eu i-am facut un jurnal, in care ii scriu cam o data/luna, in ideea ca-i va placea peste ani sa citeasca ce nazbatii face. Sunt atatea lucruri pe care imi doresc sa nu le uit si sa i le povestesc candva.
A inceput cu tot felul de intrebari despre cum a aparut ea in familia noastra. Nu se mai multumeste cu ”burtica mea a fost bolnava si te-a tinut alta femeie in burta”. E un pic dificil, dar incerc sa fac fatza si sa-i povestesc totul pe intelesul ei si cat mai natural posibil.
Chiar, voi cum va descurcati cu asta?
analias spune:
Anca Wish, e tare ideea ta cu jurnalul. Dar cred ca eu nu as face fata, adica m-ar depasi numarul nazbatiilor ei :) Noroc ca s-a apucat ea asta vara sa isi faca un jurnal - asa, ca fetele 
- si isi noteaza TOTUL acolo. Inclusiv nazbatiile.
Noi nu am trecut niciodata prin faza cu 'burtica bolnava'. Am vrut sa incep si eu asa si am descoperit ca intelege de fapt exact cum stau treburile. Mai mult, la ultima intalnire cu AS care s-a ocupat de ea - am vizitat-o in vacanta de vara - a demarat o discutie referitoare la numarul mare de copii abandonati si cat de trist e ca lor rar li se intampla sa aiba sansa sa isi dezvolte creativitatea, talentul etc. AS nu se astepta la o asa abordare la un copil de 8 ani si s-a socat nitel. De curand a vizionat un reportaj despre un orfelinat de prin anii '90 din Romania. La final mi-a zis ca isi aminteste ca si ea a stat candva intr-un asemenea loc si nu i-a placut. Nu isi amintea detalii: cum arata camera, patul, numele copiilor etc, dar m-a mirat ca si-a adus aminte, pentru ca pana in acel moment ea nu isi amintea decat despre perioada petrecuta la maternala. Inainte ... nu fusese nimic. Si era nitel trista ca 'povestea' ei incepe dupa varsta de 3 ani. Scrie povesti si scenarii si probabil mintea ei are nevoie de povesti clare, cu radacini.