Deprima de week-end ?
Raspunsuri - Pagina 3
Victoria_mami spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ungureaa Cred intr-adevar ca e lipsa de ocupatie care e de vina, cu toate ca as avea ce sa fac. Baiatul meu are 8 ani si este hiperactiv, inafara de alte probleme, ma rog, imi ia toata energia. Il ador, insa cind stiu de dimineata ca toata ziua va trebui sa o petrec cu el, sa-i gasesc ocupatii, sa fiu nevoita sa ies, imi vine uneori sa o iau razna. El are un tip de deficit care-l face sa nu fie la fel de imaginativ ca alti copii, insa si mie imi lipseste imaginatia cu desavirsire, nu stiu ce sa fac si nici nu am acel «chef» pentru a cauta idei. Fericite persoanele care nu au asemenea stari, la mine e destul de acut, si totusi nu vreau sa iau medicamente. |
Nu te supara, dar e teribil ce spui tu... sa te apuce depresia ca trebuie sa petreci o zi/saptamana cu propriul copil e oribil! Si trist!
Spui in primul mesaj ca faceti planuri si le amanati ca nu te simti tu ok, apoi in al 2-lea mesaj ca de la lipsa de ocupatie... pai nu mai amana planurile, incearca o sambata, fa un efort si vezi cum e daca nu mai amani planurile.
_
Mami si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella
22.05.2008 VICTORIA
columbiana spune:
Desiree, ungureea explica de ce: `Baiatul meu are 8 ani si este hiperactiv, inafara de alte probleme, ma rog, imi ia toata energia`
din pacate cu un copil special uneori chiar obosesti, oricit de mare e dragostea; daca mai trece si parintele printr-o depresie...pune capac.
unii (de specialitate) au inteles asta pentru ca legal in Canada parintii de copii cu deficiente primesc fonduri de la buget ca sa plateasca gardiana saptaminal, timp pe care parintele sa si-l ia pentru el, fara copil; nu are dreptul sa cheltuie banii pe altceva (se verifica semnatura gardienei)
acum depinde si de copil, si de parinte; e trist intr-adevar, dar nu oribil cum pare din afara, cind nu esti in papucii unui parinte de copil special....
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759
beshter spune:
ungureea, citeste ce-a scris nemora, pe fuga ce-i drept, poate are mai mult timp candva sa-ti explice pe indelete. Are dreptate, nu mai amana, du-te la terapeut si inca repede! E depresie si o sa fie foarte naspa, daca nu e deja.
E rau in weekend pentru ti se pare ca ai timp sa te gandesti si toate trairile reprimate vin peste tine cu tavalugul. Si pentru mine era rau in weekend, in concedii si de sarbatori. Nu mai e, acum abia le astept pe toate. Si nici nu mai sunt dependenta de stres si panica. Ziua lunga nu se mai intinde amenintator in fata mea.
Felicitari ca ai constientizat problema! 
cauta ajutor specializat si succes!
Lucrarile Ioanei si terapia lui Pinkutz
Didididi spune:
Ungureea, cel mai bine ar fi sa consulti un medic si asta urgent. La fel de urgent ar fi sa implici si tatal in cresterea copilului. Baiatul este mare si se pot face atat de multe lucruri cu el.
anya spune:
Aici vad doua cai de actiune.
1. Ungureea, ai nevoie se sfaturi specializate. Incearca un psiholog. Te poate ajuta mult sa intelegi de ce ai starile respective si sa realizezi singura cum sa iesi din ele.
2. In paralel faceti un program si pentru weekend. Un program la care sa participati cu totii, nu doar tu si copilul. Ce va place tuturor? Patinaj, inot, ski? Alege un sport si faceti un abonament, astfel incat sa va simtiti intr-un fel obligati sa mergeti. Pentru seara incercati o iesire de genul - film+pizza (film pe gustul copilului) sau biliard, sau chiar un loc de joaca unde el sa topaie iar voi sa stati la o cafea/suc.
Alizee spune:
Copilul trebuie sa simta ca si tatal se implica in viata lui. Spre exemplu, 2 duminici sau sambete pe luna, isi pot petrece timpul impreuna, restul, toti 3.
Ai nevoie de o vizita la medicul de familie, intai, apoi la endocrinolog si psiholog.
allinta
A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.
ungureaa spune:
Merci mult pentru raspunsuri ! Nici nu stiu cum sa va multumesc, mai ales ca v-ati dat silinta si asta fara a ma cunoaste. Nu prea scriu bine in limba romana, deoarece s-au facut aproape 30 de ani de cind am plecat din Romania, si nu voi schimba titlul sau textele mele, aceasta fiind marca mea de «comert» cum s-ar spune.
Doar cind aud cuvintul «psiholog» deja imi vine sa pling...
viviana spune:
O, Ungureea cum sa plangi?
Este atat de firesc sa apelezi la ajutor atunci cand nu te descurci singura!
Ca ajutorul se cheama prieten, psiholog nu are nicio importanta.
Sunt anumite situatii in care viata te arunca fara voia ta cine stie pe unde si ratacesti drumul. Si atunci firesc este sa intrebi incotro sa o iei.
Daca nu ceri ajutor ratacesti mai mult si s-ar putea sa ajungi la destinatie mult prea tarziu. Pierzi toata distractia.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
columbiana spune:
Ungureea, nu aluneca in prejudecati; la psiholog, pe linga plinsete gasesti si sfaturi (profesionale), tactici de aplicat in interactiunea cu copilul; e un prieten platit sa faca asta, daca vrei; pentru tine ce conteaza mai mult, binele propriu, binele copilului sau gindul ca vezi-doamne mergi la psiholog? ti-ai putea imbunatati mult relatia cu copilul si relatia cu tine, singura nu faci decit sa te afunzi daca nu iei nici o masura sa iesi din depresie....
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759
Didididi spune:
Completez la ce a spus Ana, ca este un prieten care se pricepe sa te ajute, ca poate prieteni ai, dar nu te pot ajuta.. Faptul ca ii dai niste bani nu conteaza.
Ungureaa,a spus foarte frumos Viviana mai sus. E pacat sa pierzi frumusetea drumului stresata ca ai pierdut calea.