cum ti se poate schimba viata intr-o clipa...

Acum 4 luni eram o aspiranta optimista, acum 3 luni eram la odisee insarcinata cu un copil pe care ni-l doream atat de mult, aveam alaturi de mine un barbat care credeam ca ma iubeste, DAR ....din pacate urmeaza un "dar"...am pierdut sarcina, a fost traumatizant, urat, trist...La 2 zile dupa ce am iesit din spital, ceva m-a indemnat sa umblu in telefonul sotului, eu care de obicei ma uitam foarte rar si am descoperit un mesaj trimis de el catre o alta femeie...Prima reactie a fost aceea de a-l intreba ce reprezinta acel mesaj. Initial a negat, apoi a recunoscut totul: ca are pe altcineva, ca o iubeste pe ea...ca nu mai simte ca traieste langa mine, ca nu mai are pofta de viata si ca va pleca de acasa...
Am simtit ca pica cerul pe mine, eram vulnerabila dupa sarcina pierduta! Am incercat sa fiu calma, sa aflu ce se intampla, sa vedem daca se poate rezolva. A fost un soc pentru mine. Nu mi-a dat niciodata motive: nu intarzia de acasa, comportamentul lui fata de mine era normal...poate eam mai reci unul cu altul dar eu am pus totul pe seama faptului ca eu imi schimbasem locul de munca si eram foarte stresata, el avea multe proiecte la servici.
Mereu ma gandeam ca daca voi descoperi ca el ma inseala, voi pune punct, eventual ii voi da cu ceva in cap...dar iata-ma pusa in fata faptului implinit si eu reactionez foarte calm, nu plang, nu tip....ci doar ii cer sa vorbim sa vedem ce facem in continuare! Am discutat mult atunci, mi-a spus ca el a acumulat anumite frustrari(pe care nu mi le adusese la cunostinta) si ca ainceput sa caute in alta parte. Am considerat ca dupa o relatie de 10 ani, nu e bine sa fac lucruri necugetate, am considerat ca e usor sa mergi la tribunal sa bagam divort si la-m rugat sa mai dea o sansa relatiei noastre...Au urmat 2 luni in care m-am consumat nervos, am suferit: o saptamana era bine si imi spunea ca va face totul pentru noi doi, urma o alta saptamana in care imi spunea ca ma iubeste ca pe o sora si sa nu-mi fac sperante...va dati seama ce era in sufletul meu! De fiecare data cand ii spuneam ca daca e decis sa plece si sa renunte la cei 10 ani de iubire sa o faca, sa nu ne mai chinuim unul pe altul...el imi raspundea ca il fortez sa ia decizii pripite, nu-l las sa imi spuna clar da sau nu...In vreo 2 week-enduri el pleca cu amanta la mare sau la munte (am aflat ulterior) si eu stateam in casa si plangeam si ma intrebam de ce...Asa au trecut 2 luni, a venit concediul in care am hotarat sa mergem impreuna sa ne regasim, sa ne recladim relatia.... El in perioada asta avut atacuri de panica, imi spunea ca e constient ca greseste, dar ca pe ea o iubeste...A fost frumos in concediu, ne-am apropiat (mentionez ca in perioada de dupa ce am aflat el ma respingea, nu ma lasa sa-l sarut pe buze, de facut dragoste nu mai vorbesc...), simteam ca o sa fie bine si ca vom trece peste aceasta incercare. Chiar imi spunea ca peste ani vom "rade" de aceasta situatie...Ne-am intors in tara si doar un simplu telefon catre ea a fost suficient sa fuga de acasa...si-a schimbat numarul de telefon, a plecat doar cu hainele de pe el...Eram debusolata, bulversata, nu mai intelegeam nimic! De ce? de ce m-a frecat in aceste 2 luni? de ce am mai mers in concediu? De ce? Am reusit sa vorbesc cu el la o saptamana, asta pentru ca l-am cautat la servici, ca el ma evita in continuare...Imi spunea ca s-a terminat, ca asta a fost...Nu intelegeam de ce omul care mi-a jurat iubire vesnica, care ma adora, care mi-a fost alaturi la greu s-a schimbat atat de mult si mai ales cum de nu mi-am dat seama de nimic! A inceput sa-mi aduca injurii, sa se poarte urat cu mine, daca i se intampla lui ceva, eu eram de vina...in toata aceasta perioada el a stat la amanta lui de 41 de ani care e mai mare cu 11 ani decat sotul meu, el avand 30, iar eu 28...m-am intrebat de ce a ales-o pe ea, e si mai urata ca mine si mai in varsta si cu un copil de 12 ani...dar am obosit sa-mi pun intrebari la care nu am raspuns! El acum ma vede ca pe un inamic, crede ca ii vreau raul...L-am iubit pe omul asta mai mult decat orice pe lume, mai mult decat pe mine, i-am oferit tot ce aveam mai bun...ne certam foarte rar si totusi...s-a ajuns aici! Acum nu vreau decat sa meaga de buna voie sa intentam divortul la notar - unde e si mai ieftin si mai rapid, sa nu ma vad nevoita sa mergem la tribunal. Sufar, plang, incerc sa-mi vad cat pot de bine, insa parca ma strang peretii, ma omoara singuratatea, dorul de el. Cu toate lucururile pe care el mi le-a facut, cuvintele urate pe care mi le-a spus eu nu pot sa-l urasc! la acest moment nu stiu cum va fi viitorul meu...Voi cei care ati trecut printr-o despartre/divort cum ati luat-o de la inceput? Viata e atat de complicata...si se pare ca intr-adevar vorba: ca nu cunosti un om nici dupa o viata mare adevar are!

Inspirata spune:

Probabil ca se va intoarce la tine dupa ce o sa-i treaca pasiunea(nu cred ca e vorba de dragoste-parerea mea).
Acum iti doresti sa revina...sunt 10 ani de casnicie impreuna
Gandeste la rece-daca revine la tine o sa poti trece peste ce ti-a facut?Vei mai putea avea vreodata incredere in el?Cat de calma vei putea fi cand iti vei reaminti (uneori fara sa vrei)cat de mult te-a tradat sau cand va intarzia acasa(poate din motive intemeiate) unde te vei gandi ca este?
Asta e viata pe care ti-o doresti de acum inainte?

elenusht spune:

din cate il cunosc eu la cat de orgolios este , chiar daca isi da seama ca a gresit tot nu se va intoarce. M-am gandit si am analizat mult la ce as faca daca s-ar intoarce...(depinde si momentul in care s eva intoarce pentru ca daca se va intoarce peste x luni, atunci nu mai e cazul....). Sunt hotarata sa intentez divort in octombrie...Daca va fi sa se intoarca la mine (cu regrete, plansete, rugaminti, etc...desi pana acum nu a avut nici macar o urma de regret) nu l-as primi inapoi in casa si i-as propune sa avem o relatie ca atunci cand eram prieteni, sa incerce sa-mi recastige increderea, sa ne intalnim, sa iesim, sa vedem ce si cum se intampla...Dar nu cred...Sunt realista si imi dau seama ca e greu sa treci peste asa ceva, desi eu i-as fi iertat lui infidelitatea, dar e al naibi de grea suferinta si dorul asta! Sper ca timpul sa le rezolve pe toate!

Inspirata spune:

Recisteste mesajul scris de tine ca si cum ar fi postat de altcineva(e greu dar macar incearca).
Ce vad eu-un barbat care te-a tradat in timp ce in burtica ta crestea copilul tau si al lui
Un barbat care a continuat sa te tradeze dupa ce ai pierdut sarcina si ti-a dat o veste care te-a socat...de rest aveai de toate
Sa continui?Tu singura ai mentionat durerea, dezamagirea pricinuite de comportamentul lui duplicitar
Pentru cine plangi?Pentru un barbat care ti-a spus ca iubeste alta femeie si te-a parasit pentru ea?Macar daca o facea de la inceput si nu te chinuia atat de mult.
Crezi ca el sufera acum?Poate torn sare pe rana dar stii cum e?Extractiile de dinti sunt dureroase dar necesare.....
Poate e momentul sa incerci sa te iubesti si pretuiesti mai mult....
Tot cred ca se va intoarce la tine si de tine va depinde continuarea relatiei

elenusht spune:

asa e, ai dreptate...si-ti multumesc pentru raspunsurile tale! E adevarat, nu merita! Ratiunea imi spune ca nu merita, insa inima inca mai tresare pentru el! Ma rog sa-mi dea Dumnezeu putere sa trec peste aceasta dezamagire, suferinta si sa fie bine!

Fania spune:

Experientele sunt diverse, sfaturile diferite. Eu am trecut printr-o experienta relativ similara, insa copilul meu avea 1 an, am considerat ca partial era si vina mea neglijandu-mi sotul si concentrandu-ma doar pe copil, noi am trecut peste acest episod pentru ca amandoi am dorit asta, insa niciodata, dar absolut niciodata nu as fi mers mai departe daca el m-ar fi jignit chiar si fara intentie. Inteleg ca a gresit, inteleg ca l-a luat valul, inteleg ca este posibil sa va fi iubit la un moment dat pe amandoua, insa nu inteleg sa te jigneasca, nu inteleg cuvintele urate, toate astea apar doar atunci cand nu mai exista iubire si implicit dispare si respectul.
Daca atitudinea lui ar fi fost alta, da, ar fi meritat sa lupti, insa eu zic sa mergi mai departe fara sa privesti inapoi.
El a ales, nici nu mai conteaza ce este iubire, pasiune, atractie fizica, pentru tine este trecut.
Vei reusi sa te ridici fara doar si poate, e greu acum la inceput insa fericirea te asteapta undeva si pentru asta merita sa te scuturi de trecut. Nimeni nu spune ca va fi usor insa din pacate nu merita sa privesti inapoi.
Iti doresc numai bine.

BalMascat spune:

nu am niciun sfat, vroiam doar sa-ti spun ca imi pare tare rau pt toata durerea din sufletul tau. nu exista reteta miraculoasa sa treaca aceasta durere, doar timpul mai rezolva.
am pierdut si eu o sarcina si stiu cata durere si deznadejde. dar macar am avut partenerul aproape.
sper ca intr-o buna zi sa intri pe forum si sa ne povestesti cum ai un bebe cu un om mult iubit, si ca toata durerea a ramas in urma, si nici tie nu-ti vine sa crezi sa ti s-a intamplat tocmai tie.

eumada spune:

Bal Mascat,subscriu si eu.

Madalina si Eva-Maria
https://picasaweb.google.com/lhmadalina/Dezastrul?authkey=Gv1sRgCIKAmOzUz-zXAw#5640047175923810098

elenusht spune:

sa dea Doamne,Doamne ca momentul ala sa vina...si durerea si suferinta pe care le simt acum sa treaca cat mai repede!

A_Iulia spune:

Elenusht grele incercari pentru tine!

Va trebui sa-l lasi sa-si "consume" pasiunea. Nue xista garantii cum se va sfarsi asta, pot fi foarte multe scenarii. Insa cel mai adesea, ei se reintorc la relatia ce i-a implinit anii aia multi de care amintesti tu (10).

Din pacate este posibil ca intoarcerea asta sa se intample mult prea tarziu, atunci cand tu nu vei mai fi dispusa sa-l accepti inapoi. Dar e timpuriu pentru scenarii, o sa vezi tu ce o sa faci la timpul potrivit.

Va trebui sa inveti sa traiesti fara el. Daca poti sa-l urasti, uraste-l, se pare ca ajuta in procesul tau de vindecare. Umple-ti timpul cu orice, aduna-ti prietenele in jurul tau, familia, orice...inceaca sa eviti sa te mai gandesti la el si la viata lui de acum.

E foarte adevarat ca timpul vindeca! Ai grija de tine!

aadina spune:

Cel mai groaznic este ca te-a parasit dupa ce ai pierdut o sarcina. E un las, si nu a putut face fata situatiei. A mers repede sa fie consolat. Poate ca nici nu te merita, si deci, nu ai pierdut nimic prin plecarea lui. Eu nu stiu cum este, dar imi inchipui ca trebuie sa fie groaznic. Dar cu timpul iti vei reveni si vei gasi pe cineva care sa te merite cu adevarat si sa fii fericita