Mama catre fiu 10 ani:Tatal tau a vrut sa avortez!

roxy spune:

Rufus sper ca macar cu ideea asta esti de acord ca un barbat daca nu vrea copii trebuie sa se protejeze (lasam acum ca se rupe prezervativul...si mai bine nu-l pun din start ).Avortul nu e masura contraceptiva.Deci daca lasi doar la latitudinea femeii sa aiba grija risti si stii ce risti.Nu ajunge sa o acuzi dupa ce s-au simtit bine (vezi ca am spus "s-au simtit bine" nu "s-a simtit bine ")ca de ce nu s-a protejat si ii vine acum ca e insarcinata.Bine putea sa aiba el grija si acum nu avea batai de cap.Am auzit la multe persoane de gen masculin, inclusiv la sotul meu (il aud des spunand ca ce bine ca are baieti...adica nu vin insarcinati acasa ,iar replica mea imediata e ca cu mai cu seama ca are baieti trebuie sa-i invate cand va fi cazul regulile de bun simt de protejare).Si asa nimeni nu mai sta cu grija.
Ca sa mai pun putin gaz pe foc, ca vad ca autorul subiectului nu mai vrea sa scrie, cred ca l-am suparat , de unde e asa sigur ca e copilul lui daca nu a avut decat o relatie pasagera cu mama copilului si nici macar nu au locuit impreuna...
Dar nu vreau sa ma bag unde nu e treba mea, probabil de atat timp e sigur de asta.

Mik spune:

Rufus, nu e nici o contradictie.

O luam cu inceputul : pentru facut copii trebuie 2 de sex opus si care sunt sufucient de intimi. (pina aici esti de accord ?)
Sansele ca o singura partida sex sa se termine cu o sarcina e relativ de mica, functie de virsta partenerilor, insa partidele repetate au o prababilitate destu de mare sa se lase "cu ochi". Ma urmaresti, da ?

Ca sa nu se lase "cu ochi" partenerii (in ziua de azi, la informatia care este si la moravurile care sunt) partenerii discuta si se protejeaza sau o pun de mamaliga cu buna stiinta.

Daca se lasa cu ochi, copilul e "la amindoi", insa daca unul nu mai vrea, situatia se complica.
1. daca mama nu mai vrea, atunci se duce la doctor si face ce crede. Nu comentez. povestea se termina scurt.
2. daca tatal nu stie si nu e pus la curent. Copilul e numai al mamei si e destul de greu sa vina tatal sa cera/dovedesca ceva. In cazul asta mama trebuie sa asume dublu. Mai ales ca e alegerea ei.
3. daca tatal stie si nu vrea. Lucrurile sunt cumva mai complicate.
a) daca recunoaste copilul.
b) daca nu recunoaste copilul - e nitel cazul 2.
c) face presiune ca sa se ajunga la operatia citata in 1, daca nu reuseste cade in cazurile 3a) si 3b).

Cazul 3a) e infinit mai complicat pentru copil si parintii ar face bine sa spuna ca puiul de om nnu are nici o vina in "povestile" lor de oameni mari si atunci lucrurile se invenineaza rau.

Rufus spune:

Nu.
Tocmai aici e problema: au fost destule comentarii pe forum de genul: e copilul meu, decizia e la mine, altcineva n-are dreptul. Bine, dar l-ai facut singura? Nu conteaza. Tehnic vorbind, se poate si singura. Ma duc la banca (nu la BRD), stiu aia ce au de facut, dupa 9 luni produsul e livrat.
Eu zic ca-ti aduci aminte, ca mereu apare discutia asta, se schimba doar personajele.

Cu restul postarii sunt de acord, e chiar detaliat...

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

Rufus spune:

Da, sigur, e chiar de bun simt.
Nu demult am deschis un subiect cu intrebarea "cine ar trebui sa fie mai responsabil cu protectia, el sau ea?". Eu ma gandeam la fetele mele, sunt intrigat de numarul mare de femei insarcinate si abandonate. Concluzia a fost ca da, teoretic fetele au mai multe de pierdut/castigat daca-s mai atente ca dansii, insa cel mai bine este sa-si vada fiecare interesul.
Adica asa cum zici.

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

Mik spune:

Asta e cazul 2.

Victoria_mami spune:

Eu nu pot sa inteleg de ce cand o mama vrea sa faca avort sau sa pastreze copilul, e dreptul ei sa aleaga si indiferent ce zice tatal nu conteaza. (Cand o femeie alege sa patreze copilul, indiferent ce zice barbatul, atunci corect ar fi sa-si asume 100% responsabilitatea cresterii copilului si sa nu vina cu pretentii cand copilul e nascut!) DAR cand e vorba de protectie se considera ca e obligatia barbatului! Adica, feminism, ok, inteleg, dar nici sa nu le acordam femeilor doar drepturi si barbatilor doar obligatii!

_
Mami si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

VICTORIA

roxy spune:

Desiree nu nu am pus pe umerii saracilor barbati obligatii ci am spus doar ca daca vor sa nu aiba surprize sa nu lase pe seama femeilor protectia.Sunt destui care se dau loviti , dar atunci la actiune nici nu se gandeste la ce risca (si nu numais arcina, dar aici nu e asta subiectul...).Asa ca daca nu au chef de surprize sa se protejeze singuri.Normal ca femeile trebuie si ele sa se ocupe de protectie dar pentru viata si sanatatea lor, dar unele nu o fac tocmai pentru ca au alte planuri.
In cazul de fata nu am citit printre randuri ca mama copilului l-a obligat cu ceva pe autorul subiectului, ci din contra si-a crescut singura copilul.

Victoria_mami spune:

Roxy, eu nu am citit printre randuri nici ca l-a obligat sa-si asume responsabilitati, nici ca l-a crescut singura. Eu am citit ca el si-a asumat responsabilitatea copilului si a facut atat cat i-a fost permis! Ori mie mi se pare asa un mare egoism sa te folosesti de o alta persoana in felul asta! Adica, l-a folosit ca donor de sperma! In cazul asta, daca stia ca nu vrea ca tatal sa se implice, putea sa apeleze la banca de care pomenea Rufus! Nu sa se joace cu viata a 2 oameni: copilul, care stie ca tatal lui exista, stie cine e, dar nu-i este permis sa petreaca prea mult timp cu tatal lui, si niciodata singuri! Si cu viata (ma refer la sentimente, nu 'viata fizica') tatalui, care vrea sa fie implicat in viata copilului, dar nu i se permite de o mama egoista care vrea copilul numai pentru ea! In cazul asta, cum am mai spus, trebuia sa mearga la o banca si sa faca fertilizarea in vitro si asa nu exista nici un tata sa o 'bata la cap' ca vrea sa petreaca timp cu propriul copil si nici nu era nimeni sa-i ceara avortul ca peste 10 ani ea sa-i poata invenina sufletul lui de copil nevinovat cu cuvinte grele.

_
Mami si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

VICTORIA

BlackCat4evR spune:

Uau!

Ce cai nebanuite a luat discutia asta!
Nu ma pot abtine sa nu ma bag...
In primul rand, despre Radu... Mai e un moment cheie in toata povestea cu "e copilul meu / al nostru". Dupa faza cu "Eu fac copilul!" "Ba nu-l faci!" etc. Sa recunoastem ca multi trec prin asta. Dar lucrurile nu raman asa, vine si o chestie mai de final, care poate fi: "Bine, fa-l, da' te descurci!", caz in care mama e shefa, sau "Bine, hai sa-l facem." E foarte importanta (si vorbesc din proprie experienta) si clarifica lucrurile. Daca la voi a fost prima varianta si apoi te-ai sucit, nu e ok. Daca a fost a doua, nu cred ca ajungeai sa obtii o hotarare judecatoreasca pentru a ramane in viata fiului tau. Deci eu cred, si subliniez, e parerea mea, ca nu ai vrut baiatul, si ca la un moment dat, pe parcurs, te-ai gandit ca poate nu ar fi asa rau un copil de week-and. E foarte important si cum ai procedat in momentul acela, daca ai discutat si sub ce forma ai facut-o, cu mama copilului. Pentru ca daca pur si simplu te-ai bagat peste ei si ti-ai cerut dreptul, s-ar putea sa nu-i fi picat prea bine mamei.
Eu mai stiu un lucru... Ai mei s-au despartit cand aveam eu vreo trei ani. Si muuuuuuulta vreme au incercat sa para ca nu au resentimente, eu sunt apropiata de amandoi, tata s-a implicat in viata mea (cu micile exceptii povestite mai jos), darrrrrr, voi credeti ca nu simteam ca sunt multe altele ascunse in spatele cuvintelor frumoase pe care le aveau unul despre celalalt? Hai, serios! Pana cand nu s-au mai abtinut si au dat lucrurile pe fata (aveam 18-20 de ani). Dar chestia e ca eu STIAM. Simteam, mai bine zis. Ce sa zic, maica-mea era cu mine toata ziua buna-ziua, si-n chiloti, si-n pielea goala, si cu nervi si cu griji si cu oboseli... La tata mergeam in week-end, si-mi facea toate poftele (el e si un tip orgolios) si se falea cu asta. Ei, acum, oare cine era cavalerul meu de pe calul alb? Mama sau tata? De cate ori n-am venit de la tata reprosandu-i maica-mai ca ea nu-mi face aia si nu-mi drege ailalta... Si saraca tacea si inghitea, si se amara... Pe de alta parte, mama mi-a fost alaturi in cele mai grele momente din viata, si au fost cateva... Tata imi spunea ca el nu e de acord cu situatia in care ma bagam si disparea in neant vre-o doi ani de zile. Cand am decis ca cea mai buna prietena a mea care a fost abandonata de maica-sa in clasa a 11-a va veni sa stea cu mine, mama mia zis ca ea nu lasa un copil pe drumuri si ca o sa ne descurcam noi cumva. Tata mi-a spus ca el nu intretine copiii altora, si mi-a si suprimat pensia alimentara. Si-a adus amine de mine in facultate, cand prietena mea s-a mutat cu un coleg (iubit). Cand prietenul meu a avut un accident de tren si si-a pierdut picioarele, (eram in anul 3 de facultate) iar eu am zis ca nu-l parasesc doar pentru ca am dat de greu, mama mi-a zis ca-mi sprijina decizia, oricare ar fi ea. Tata mi-a spus ca lui nu-i aduc handicapati la usa. Am mai vorbit cu el prin anul 5. Si uite-asa, s-a ciobit armura lui alba de cavaler salvator. Eu ii iubesc pe amndoi, ca nici mama nu e usa de biserica (le are pe-ale ei si nu-s putine), doar incerc sa subliniez ca exista tatici de week-and pentru care conteaza doar aparentele si ca pot intelege de ce, dupa cine stie ce gest grandoman al lui Radu, femeia a rabufnit si i-a zis copilului ce i-a zis! Nu zice nimeni ca e ok, doar ca ar putea servi de "circumstanta atenuanta".
In al doilea rand, avortul nu poate fi impus niciunei femei. Nu poti, pur si simplu, sa impui asta nimanui. (din nou, vorbesc din proprie experienta) Deci toata chestia cu "copilul programat sa aiba parinte singur" e fortata.
In al treilea rand, eu personal sunt singura supravietuitoare a celor "vreo 10 frati". Acuma, sincer, eu si-acum ma cred ca la ruleta ruseasca, cum de au decis sa ma lase pe mine? daca alegeau pe altul? plus alte intrebari de genul... Si nu uit sa mentionez ca "tehnica de eliminare" mi-a fost descrisa in detaliu, de maica-mea, prin adolescenta candva...
Nu stiu, m-am lungit mult. Si ar mai fi multe de zis dar m-am mai racorit un pic. Poate am sa revin mai tarziu.

ROXY, chiar esti. Sunt 100% de acord cu tot ce ai spus in postarile tale.