Mama catre fiu 10 ani:Tatal tau a vrut sa avortez!

Rufus spune:

Desigur, cu totii ne dam cu parerea plecand de la premiza ca omul care posteaza aici o face spunand adevarul.
Sunt nelamurit, plecand de la citatul de mai sus, de unde poate trage cineva concluzia ca autorul subiectului n-a stiut pana la 10 ani de copil, ca nu s-a implicat, ca nu l-a vrut, ca...in fine, intelegeti voi?
Ca mie imi scapa...

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

ela_04 spune:

Cred ca tu Rufus poti sa raspunzi cel mai bine la intrebarea asta...
-din cate am citit pe aici ai trecut si tu prin destul de multe.
dupa cati ani ti-ai dat seama de "prostiile" pe care fosta sotie i le insira ficei tale?!

LauraNicole spune:

Si samantarul cu ajutorul caruia a fost creata fica-mea m-a batut la cap sa avortez chiar in a8a luna de sarcina dar niciodata, absolut niciodata nu i-am vorbit copilului cu ura de el sau sa-mi vars frustrarile in fata copilului. Asa ceva nu se face. Acum 3 ani si-a adus aminte individul ca Alexa mea exista si a avut o tentativa de a se apropia de ea, fica-mea i-a acordat o singura sansa, individul a pierdut-o si copilul meu destept a decis ca "Mami, ca prieten e super, haios, fermecator, placut si din punct de vedere fizic, dar ca tata e zero. Nu-mi place." Si atat. Lui i-am spus inainte doar atat: "Asa cum eu nu te-am vorbit de rau in fata ei, asa cum nu m-am injosit sa te acuz de multe desi uneori simteam s-o fac, te rog ca nici tu sa nu ruinezi ce am investit in copila asta."
Radu(presupunand ca asta e numele tau), nu te pot sfatui nimic indiferent daca este adevarat sau nu ca ai vrut avortul sau ca te-ai implicat sau nu in viata fiului tau pana acum. Ce iti pot spune e sa nu il minti, sa stai de vorba cu el calm, sa-i demonstrezi ca il iubesti nu numai din vorbe ci si din fapte, mergi la sedintele de la scoala, la meciurile lui de fotbal sau la ce sport face daca face, invita-l tu la un fimn care crezi ca ii va place, invita-i pe amandoi. Cu mama baiatului stai de vorba calm, separat, roag-o sa-ti acorde sansa de a fi tata baiatului, sa ai o relatie cu el. Roag-o sa-si imagineze ce ar insemna pentru ea sa nu poata avea sansa asta. Roag-o sa nu te accepte ca pe un prieten sau partener de viata ci pur si simplu ca pe tata baiatului ei.
Si in primul rand, fi alaturi fiului tau ori de cate ori are nevoie. Daca mama nu raspunde la telefonul ei de ce nu-i cumperi baiatului un telefon prin care sa fi in legatura cu el?

----------------------------------------------
mama de Alexa,minune vie, 23mai1997 si Sandra ingeras 4septembrie2004/august2007

O palma sau urlat la copil nu inseamna educatie!O palma inseamna ABUZ emotional si fizic asupra copilului !ZERO TOLERANTA PENTRU CEI/CELE CARE-SI LOVESC COPILUL FIZIC SAU PSIHIC ! NU EXISTA MOTIVATIE SI NICI SCUZA!

PUTETI AJUTA CU O JUCARIE,O HAINUTA,UN BANUT PE CEI CARE AU ATATA NEVOIE AICI:
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=152788&whichpage=11

Danutza26 spune:

parerea mea e ca nu ai fost implicat indeajuns in viata copilului tau de 10 ani,ca nu il cunosti si nu sti cum sa faci fata situatiei.si pt ca eviti sa raspunzi cea ce unele mamici te-au intrebat eu deduc (parerea mea),ca ai fost doar un tata natural.incearca sa vorbesti cu mama copilului tau intre patru ochi poate ajungeti la o intelegere si poate asa o sa-ti cunosti mai bine copilul

ancoradu spune:

O sa va raspund o singura data:
In cei zece ani , de mai multe ori saptamanal, am incercat sa am o relatie "normala"cu mama,pentru a fi alaturi de copilul meu.
De cate ori mi-a fost permis l-am vizitat la domiciliu,l-am luat la plimbare,i-am facut cadouri,ne-am plimbat cu bicicletele,etc,etc.
Am un program de vizita stabilit de instanta(niciodata respectat de mama)am o decizie judecatoreasca definitiva , inclusiv cu Executor judecatoresc prin care sunt stabilite niste reguli.
Acele reguli NU sunt respectate de mama fiului meu,NU au fost respectate nici o singura zi,Nu vrea sa-l lase in vacante cu mine,nu vrea sa-i permita copilului libertatea de-a fi doar cu tatal sau,chiar si pentru o zi intreaga.
Am mentionat mai sus,l-am vizitat ,dar in prezenta mamei,am iesit la plimbare,in prezent mamei....etc.
Viata merge inainte pentru toti, inclusiv pentru fiul meu.
Voi ce a-ti face daca veti fi despartite de actualul sot,caci in mod sigur unele dintre voi veti avea parte de aceasta experienta?
Probabil ca varsta ,educatie si bunul simt dicteaza...iar acolo unde ele lipsesc NU mai este nevoie de nici o explicatie.
Din aceasta cauza n-am stat cu acea femeie,si sincer regret ca am un copil cu ea,NU merita sa primeasca un asemenea dar.
Din pacate sunt unul dintre cei de moda veche...nu prea uit,nu iert.
Si nu voi ierta nici copilaria distrusa a fiului meu.
Voi face tot ceea ce-mi sta in putinta sa am o relatie cat de cat normala...dar timpul va aduce ceea ce merita fiecare.

roxy spune:

Domnule ancoradu daca si-n discutiile cu mama copilului ai folosit acelasi ton superior si putin amenintator pe care l-ai avut in acest mesaj si tenta de ultimatum ...nu e de mirare ca respectiva iti inchide telofonul si nu vrea sa cada la nici un acord cu tine.Pana la urma ea e cea care a crescut copilul pana acum si din cate spui nu o duce chiar rau si nici nu-i lipseste ceva copilului.Posibil sa-i lipseasca persoana masculina din viata sa...dar daca modul tau de a te adresa este acesta din mesajele scrise pe un forum catre niste persoane carora tu le-ai cerut sfatul...
Posibil aceasta femeie , sa fie asa cum spui tu, si sa nu merite copilul asta...dar l-a facut si l-a crescut si nu vad sa-l fi folosit ca sa scoate avantaje materiale de la tine cum s-ar putea presupune si nici sa te lege de ea in vreun fel.Pentru mine faptul ca acest copil exista imi e clar ca doar mamei i se poate multumi...
Tot ce poti face tu este sa iti folosesti perioada castigata in instanta de visita pentru copilul tau si atat, dar dupa mine chiar si asta e prea mult pentru cineva care doar sa vorbeasca de rau stie.

Domnule ancoradu ma scuza-ti daca ceea ce am scris nu e chiar ceea ce asteptati, dar cum se stie tonul face muzica si poate ca in realitate sa fiti o persoana cu totul altfel decat se poate creiona din ceea ce scrieti, dar daca ati incerca sa mai iertati , sa nu mai fiti asa incrancenat in ura asta contra respectivei, poate si drumul spre inima copilului v-ar fi mai usor de parcurs.
Numai bine va doresc, sa reusiti sa va creati o legatura stabila cu acest copil.

Matzaila_81 spune:

Ancoradu, de regula tatii sunt discreditati aici pe forum. Se ia apararea mamelor necunoscute desi ar trebui sa se puna copilul pe primul loc. Din pacate in realitate lucrurile nu stau tocmai asa.
Roxi, cred ca-i vine greu sa vorbeasca frumos de o persoana care-i traumatizeaza copilul in halul asta. Eu in locul lui nu as putea, bravo tie daca tu ai putea.
Cand am implinit 14 ani am avut o cearta cu mama si mi-a spus la nervi ca a vrut sa ma avorteze si ca a plans cand m-am nascut si a aflat ca sunt fata. Mama ma iubeste mult. Era deja diagnosticata cu scleroza multipla si mai avea un baietel, o alta sarcina pe vremea aia la ce se stia despre boala respectiva insemna clar o condamnare, o grabire a evolutiei bolii.
Imi pot inchipui acum ce a simtit atunci dar pentru mine ce a spus la nervi a ramas intiparit in memorie. Imi iubesc mama dar ea nu m-a vrut. E un fapt pe care l-am acceptat dar pe care nu o sa-l uit niciodata. M-a ranit cumplit. Nu pot descrie in cuvinte. Nu a contat ca de atunci imi spune zilnic cat ma iubeste, nu a contat cat a suferit ea ca a zis cuvintele alea la nervi, nu a contat ca mi-a mentionat ca a fost doar un gand, ca m-a iubit mereu extraordinar de mult. Cand trag linie sufletul meu nu tine cont de asta.
Asa ca ce a facut mama respectiva e ceva monstruos. Nu exista scuza ca incearca sa indeparteze copilul de tata prin mijloacele astea. Rusine ei. Cuvintele ei or sa ramana mereu in mintea si in sufletul copilului ei. Ce suflet hain face asa ceva?
Sincer nu conteaza cu ce ton ii vorbeste tatal la telefon atata timp cat e un tata bun pentru copil. Nu are dreptul sa-i inchida telefonul, nu are dreptul sa limiteze relatia copilului cu tatal lui pentru ca i s-a vorbit ei intr-un anumit fel. E dreptul copilului ei pe care ea il limiteaza pentru ca poate.
Mama nu pune copilul pe primul loc si asta e trist pentru copil.

Exact, a cerut sfatul, nu a cerut sa fie judecat

Ancoradu, din 1 octombrie intra in vigoare noul cod civil. Cere custodie comuna. Pe langa asta te sfatuiesc sa incerci sa iesi intr-o seara cu mama la restaurant, sa stati de vorba cateva ore in care sa nu sari la gatul ei oricare ar fi motivele tale. Mai presus de orice drept pe care ti-l acorda legea, chiar daca o sa ajungi sa-ti poti vizita copilul zilnic si chiar daca mama te lasa doar cu el, daca vrea sa-ti faca sicane iti va face. Daca vrea sa-l intoarca impotriva ta dupa ce tu iesi pe usa iarasi o va face.
Stabileste intalnirea asta cu ea si daca tot nu ai rezultat fa apel la Protectia Copilului. Cerere de mediere. Dupa care instanta.
Referitor la relatia cu copilul tau, exact cum au spus unele fete mai jos, trebuie sa fi sincer 100%. Trebuie sa stie ca-l iubesti. Spune-i ca vrei sa-l vezi mereu si ca oricata nevoie va avea de tine tu o sa fi acolo. Lasa-i numarul tau de telefon la indemana, viziteaza-l la scoala, preocupa-te de el. Dragostea se simte.
Pe langa asta, niciodata nu-i vorbi mama de rau. Oricat de groaznica ti se pare tie pentru el e mama lui. O va iubi mereu. Fi tu cel cu inima si cap si nu-l pune la mijloc in acest razboi. Iti va fi recunoscator mai tarziu.

andacos spune:

Nici eu n-am intzeles de ce sare toata lumea(ma rog aproape)la jugulara lui Radu,ca el a cerut un sfat ,o parere!

Nicio mama nu are dreptul sa-i spuna asa ceva copilului ei,asta poate spune multe intradevar despre ea ca si om,ca si educatzie,ca si morala!Cum poat eo mama sa aduca suferintza propriului copil?

Dana

www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit

roxy spune:

Matzaila_81 eu nu am spus ca el sa ne-o vorbeasca frumos pe mama copilului noua, ci atunci cand vorbeste cu copilul sa nu o vorbeasca de rau.
Iar in ceea ce priveste faptul ca pentru tine o vorba spusa la suparare de mama ta a contat mai mult decat ce a facut ea toata viata pentru tine si tot ce ti-a dovedit faptic, asta e la latitudinea fiecaruia...Dar la nervi oamenii spun multe, vorbe care ranesc, dar totusi faptele de zi cu zi ar trebui sa cantareasca mai mult.Cum ar fi un parinte care iti spune zilnic ca esti tot ce are mai bun si faptic sa nu dea doi bani pe tine...totul e asa relativ.

andacos spune:

Roxa,cred ca nu ai intzeles corect!

Matzaila nu a spus ca vorba a contat mai mault decit ce a facut mama ei,ba chiar spune clar ca o iubeste,insa asa ceva eu chiar cred ca itzi ramine intiparit undeva si uneori iese la iveala ,cind te asteptzi mai putzin!

daca lui Matzaila care era adult (daca am intzeles eu bine)i- a ramas intiparit,dar unui copil de 10 ani,caruia nici nu i se permite a a vea o relatzie cu tatal,deci nu i se da posibilitatea de a asculta si ceallata varianta!

Nu intzeleg cum potzi invrajbi un copil asupra propriului tata!Cind ai hotarit sa pastrezi copilul...stiai ale cui gene le potzi in pintec,stiai cu cine ai de-a face!

Eu apreciez ca Radu incearca sa aiba o relatzie cu copilul lui si atita timp cit au custodie comuna,inseamna ca nu e absolut nimic in neregula cu el ca persoana!

Dana

www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit