Distant fata de copil...-ul lui !

Buna ziua tuturor!..demult citesc povestile dumneavoastra,am zambit,am plans,am fost socata uneori de planurile pe care le poate avea viata cu fiecare dintre noi..eu nu imi voi scrie intreaga poveste care este luuunga si intortochiata,ci as vrea sa va cer un sfat pentru ca raspuns la intrebarea mea nu am gasit in tot ce am citit.

Am iubit un om enorm-David-(inca il iubesc),am fost impreuna 5 ani..ani in care mi-a spus de cateva ori ca isi doreste un copil cu mine..in momentul in care am ramas insarcinata,a fost socat..nu a mai vrut nimic.BA DA,de fapt,sa avortez. Eu nu am putut,din nefericire pentru David,si am ales intre el si bebe(constransa de el).

Am plecat insarcinata la mii de km distanta de David cu gandul ca nu m-a iubit niciodata si cu responsabilitatea unei mame singure care deja isi adora micul sufletel si care ii dadea o mare putere.

In tot timpul in care eu si burtica mea ne vorbeam,cresteam si ne documentam ,David m-a telefonat de putine ori...

S-a nascut bebe,fericire enorma in sufletul meu,David a inceput sa ma caute mai des..si la telefon si pe net..insa niciodata nu intreba de bebe..intotdeauna ma intreba cum sunt eu,ce fac,daca-mi e bine..

Lunile au trecut,Davit in fiecare zi vorbea cu mine,niciodata nu intreba de copil...iar eu nu i-am vorbit de bebe pentru ca intotdeauna imi parea ca nu-i pasa,desi eu radiam de fericire mereu din cauza minunii care-mi face zilele frumoase.

Dupa zile in care am vorbit mult despre noi,in care ne-am reamintit,in care ne-am recunoscut greselile,am ajuns sa ne redeclaram dragostea.Totul frumos,insa el imi spunea ca ma iubeste,dar de copil nu pomenea niciodata..

Cand bebe a implinit un an,a venit la noi in vizita..cu mine a fost cum il stiam,poate si mai cald,insa cu copilul nostru s-a comportat rece,distant..abia inainte de plecare l-am surprins zambindu-i si sarutandu-l pe frunte.

Ne-am hotarat sa ne intoarcem langa el,pentru ca mi-a cerut si pentru ca l-am iertat demult,pentru ca nu l-am judecat niciodata,pentru ca il iubesc si pentru ca as vrea ca bebe sa isi cunoasca tatal..

SFATUL PE CARE vi-l cer dumneavoastra,acelora care poate ati trecut prin situatii similare,este sa imi spuneti daca il pot face sa se apropie de copil,sa intrebe de el..daca nu l-a vrut inainte sa se nasca,exista posibilitatea sa il iubeasca sincer?..nu vreau sa fie distant si rece si sa actioneze pentru ca "trebuie"..cand imi vorbeste imi spune cuvinte frumoase,imi spune cum si cat ma iubeste,dar in sufletul meu e ca o gheara care imi strange o parte din inima pentru ca el niciodata nu vorbeste de copilul nostru..nu intreaba,ca si cum nu exista..

Spune-ti-mi,va rog,daca ati trecut prin asa ceva,daca pot sa-i apropii,si daca da cum sa o fac?..mai ales ca nici eu nu-i pronunt nimic de bebe pentru ca nu intreaba..peste cateva zile vom fi toti impreuna..nu stiu cum o sa procedez daca il voi vedea distant fata de micutul meu care are 12 luni jumatate si care este tot un zambet,un copil solar,istet,deschis pentru orice si oricine..

Va rog sa ma sfatuiti cum sa ma comport,VA MULTUMESC!

JuliaSM spune:

Daca vrei si ai hotarat sa te intorci la el,nu cred ca trebuie sa mai faci tu nimic pentru apropierea celor doi.Lasa-l pe copil sa se apropie natural si singurel de tatal lui si,de asemenea,da-i timp si SPATIU tatalui sa se obianuiasca cu ideea si,mai mult,cu prezenta si responsabilitatea copilului.
Copiii sunt dulci si fermecatori,mai ales la varsta asta,sunt convinsa ca,petrecand timp toti 3 impreuna,se va forma o legatura naturala intre sot si copil,fara ca tu sa tragi sfori din spate.Iubeste-ti barbatul,iubeste-ti copilul si ...cam atat.Nu il impinge pe tata din spate,cu scenarii de genul 'stai cu el o ora,ca ma duc la coafor' ,poate isi va da seama de ceea ce vrei sa faci si va respinge din start ideea de a petrece timp cu copilul,simtindu-se manipulat.
Eu asta cred,ca tatal copilului a fost socat de venirea copilului,poate s-a simtit nepregatit,luat inainte de avalansa noutatii care, vrei-nu vrei sa recunosti, iti cam schimba viata total si pentru totdeauna. Nu neaparat in rau, dar ti-o schimba, si unii din noi nu facem fata schimbarilor cu brio.

emanouela spune:

mi-e greu sa-ti dau un sfat....iti spun doar, parerea mea, ca trebuie sa lasi lucrurile sa mearga de la sine, tu doar ajuta-l sa fie tata, 'invata-l'. tragand linia, esti norocoasa....altii isi doresc, au....si cand au, fug, nemaipasandu-le nici macar de copil, ca sa nu mai zic de sotie.

mamy....frumoasa, desteapta si modesta...de nazdravana Darius Mihail

bebe03 spune:

Draga mea, el nu intreaba de copil fiindca nu si l-a dorit, tu ai decis singura sa ai acest copil, el acum considera ca nu are nici o responsabilitate fata de bebe,
as vrea sa te intreb, copilul e recunoscut de el, este trecut el in certificatul de nastere
daca nu, nu vad ce poti sa faci...decit sa lasi timpul sa treaca si cei doi sa se obisnuiasca unul cu celalalt...cind va auzi ca cel mic ii va spune tati ii va creste sufletul si va disparea indiferenta...
nu stiu de ce tu cind discutati nu incluzi si copilul in discutii deloc, de ex. daca te intreaba ce faci, sau ce-ai mai facut , de ce nu-i povestesti lucruri legate de copil, ca va plimbati, ca-i dai sa pape sau ca-l schimbi...ca trebuie sa mergi sa cumperi nu stiu ce pt. bebe etc. eu l-as include zilnic in discutie, acum sunteti doi, nu mai esti singura, trebuie sa priceapa asta
cam atat deocamdata
nicol

msl1 spune:

Sint curioasa, din ce tara e tatal copilului? Poate si cultura tarii respective il face sa fie mai rece? clar ca nu avea planuri pt copil chiar daca si-l dorea probabil nu atunci, i-a dat planurile peste cap si de aceea a reactionat asa.

anda141 spune:

Eu as zice sa te comporti normal, nu trebuie sa faci ceva special pentru ca cu cat incerci mai mult sa-l apropii, asta se va vedea si el se va speria. Lasa l ca si-l apropie singur, in fata unui copil de 1 an cedeaza orice dur.Se va obisnui cu siguranta. Important e ca doreste sa se mute cu voi,stie deja ca veti fi 3 si nu 2. Va doresc o familie fericita !

babyblue spune:

subscriu la ce au spus toti de mai sus. sa nu faci nimic special pt a l apropia de bebe. sa lasi timpul sa treaca. inteleg ca locuiti impreuna?

cand stai tot timpul cu cineva, e imposibil sa nu aiba momente in care sa interactioneze, chit ca e vb de mom cand te duci tu la baie sau sa iei o paine, sau faci altceva. copiii oricum sunt curiosi si se duc dupa adulti. cred ca de la sine va veni apropierea. dc e sa vina. pt ca unii barbati sunt oricum mai reci fata de copii. si asta prb nu are leg cu faptul dc l-a dorit sau nu.

_

Mami de Iustin-Andrei (18.07.2011)
Doamne Doamne, te rugam ai grija de noi....

isabelle05 spune:

omu asta trebuie scuturat...da dovada de imaturitate prin comportamentul lui, nu te merita nici pe tine nici pe ingerasul acela, se gandeste numai la el e un egoist, dar daca tu ai luat decizia inteleapta de altfel sa aduci tatal langa copilasul tau felicitarile mele...mai tatoneaza terenul o vreme si daca ramane acelasi insensibil care e acum...la revedere:>...tata nu e cel care te face, e cel care te creste, omul acesta nu intra la nicio categorie momentan...bafta multa tie si mult noroc in viata tie si copilasului tau

clarmai spune:

Vreau si eu sa-ti impartasesc parerea mea.Mai bine asa decat invers,adica sa fi fost de acord cu conceperea copilului ,sa fi vrut sa-l aiba prin preajma si apoi sa constati cu stupoare ca nu-i pasa de copil si cand a vz ca e responsabilitate prea mare sa dea bir cu fugitii!!! Macar el a fost sincer si ti-a declarat ca nu vrea copil.Dar sunt ferm convinsa ca usor,usor se va atasa de el,nimeni nu rezista unui ingeras.

E foarte bine ca desi ai hotarat sa pastrezi copilul fara acordul lui,iata se intoarce la tine.Inseamna ca vrea sa faca totusi parte din viata ta si implicit al copilului.Ca doar nu o crede ca-l arunci in valiza si il scoti la usa.Da-i ragaz,zic eu,nu il fortza prea tare,cred ca si asa e speriat.Bafta multa ,sanatate si familie cat mai inchegata pe viitor.

Marina spune:

Eu nu as intreba asta pe forum ci l-as intreba pe el direct care e perceptia lui despre copil. Nu as reincalzi ciorba daca as risca sa-mi fie ranit copilul, as boci de dorul lui seara de seara dar nu as expune copilul.

BlackCat4evR spune:

Buna! Eu o introduc si pe fiica noastra inca nenascuta in conversatie... Mi se pare mie ca o fac in mod natural. Am inceput usor, usor, in genul "Au! Hai mai mami, nu mai da la ficatzel!" sau zambeam spre burtica si ii spuneam "Neatza!" daca misca dupa o pauza mai lunga, iar acum am ajuns sa ii arat trusoul pe care l-am pregatit pentru ea, si toate lucrurile mai mult sau mai putin utile pe care le-am cumparat. Daca la inceput nu-mi raspundea nimic sau schimba de urgenta subiectul, acum imi da sfaturi "Asta nu-ti trebuie, e un moft (in 50%din cazuri are dreptate :D)" sau "Vezi ca o sa fie asa si pe dincolo" asa ca usor usor, depaseste spaima de la inceput. Isi da seama ca nu am lasat sarcina ca sa-i fac lui rau, desi am facut-o ipotriva dorintei lui, isi da seama ca fac fata singura si cred ca asta ii sporeste respectul (si dorinta de a ne fi aproape), pentru ca la inceput parea sa se teama ca o sa-i arunc in fata cine stie ce cand dau de greu. Nu stiu, un bebe are un fel de a se insinua in sufletele de "oameni mari", si cu putina subtilitate si mult tact se va corecta relatia dintre ei (fiul tau si tatal lui). Este enorm, e ochestie uriasa ca va mutati impreuna, asta insema ca accepta si copilul. Si uneori este greu sa recunosti ca ai gresit, cu toate ca regretul te inneaca... poate asa se explica lipsa de comunicare despre copil pe care o afisaza. Poate se teme ca daca intreaba ceva o sa i se raspunda cu "Ce te intereseaza, doar nu l-ai vrut! Ce-ti pasa acum?" (ceea ce, inutil de spus, ca nu trebuie sa-i reprosezi niciodata, sper sa reusesti...). Vorbesc serios, eu in spatele duritatii de atunci (cand i-am spus despre sarcina) am descoperit un om vulnerabil, care numai de reprosuri nu avea nevoie, ci de sprijin si intelegere, si hai sa fim seriosi, frica, fie ea si neintemeiata, e un sentiment profund uman! Nu ineamna ca daca sunt barbati sunt imuni (din contra as putea spune :D).