e acceptabil... fara sex?
Raspunsuri - Pagina 5
Dorsilia spune:
de regula oamenii au instincte bune. intr-o situatie dramatica de viata nu le mai sta capul la ciocaneala, au copil mic inteleg. Poate ca au totusi alte prioritati acum, asa ca prietenii, binevoitori, amicii ar fi bine sa se abtina de la a sari in ajutor "bietului om". Poate pana la urma rezova bona totul (ca-n filmele thriller) si scapa de o grija pe unii altii.
iar daca sotul se vaita la amici (nu mai retin bine daca se vaicareste sau nu ca a ramas fara de posibilitatea ciocanelii) atunci e vai si amar de capul lui, ce sa zic mai mult? as zice ca e strigator la cer ca in situatia lor el sa se ingrijoreze, printre altele sper, de nevoile lui sexuale nesatisfacute, fara de care satisfacere in mod sigur, garantat NU va muri, innebuni si nu i se va usca organul reproducator.
nu mai zic nimic ca nu vreau sa ma enervez si nici sa vb buruienos
mariuta spune:
Indiferent ce fac bietii oameni in situatia descrisa, este de prost gust, daca nu pervers sa comentezi in cercul de prieteni sau aiurea ce este "acceptabil" si ce nu. Acceptabil trebuie sa fie doar pentru ei, nu pentru altii, este o chestiune personala pe care fiecare o traieste cum poate.
monabella spune:
Dragilor, lucrurile astea nu se intimla acum. S-au intimplat in trecut. Pe scurt sotul a stat linga sotia lui 7 ani. Dupa 7 s-au separat (ea a plecat). Dupa alti opt ani (deci 15 ani de la diagnosticare) sotia a murit. exista un numar foarte mare de persoane care il acuza pe sot pt ca si-a parasit sotia dupa 7 ani si nu a stat linga ea toti acesti 15 ani.
daca ar fi existat armonie intre soti - dupa diagnosticul acesta cumplit - as fi zis si eu asa, insa vedeti voi, eu cred ca in atitia ani se schimba si bolnavul si au ajuns vrind nevrind la discutii si conflicte.
Exista deci un grup de oameni care sustine ca sotul ar fi tb sa stea alaturi de sotie si sa ii fie fidel timp de 15 ani.
Altii care sustin ca trebuia sa stea 15 ani dar daca nu putea si nu putea, dupa cei 7 ani in care au ajuns la concluzia ca nu se mai poate trebuia sa caute pe cineva si sa fie f. discret.
Altii zic ca trebuia sa divorteze de la inceput. Altii ca dupa 7 ani. E o situatie f. complicata, de asta intreb. De asta am si pus intrebarea cumva rupta de rsituatia reala.
Indiferent cit de dramatic e impactul unei astfel de vesti in sapte ani te obisnuiesti cu schimbarile, ca si familie, mai ales ca statisticile arata ca la un astfel de diagnostic - scleroza nu stiu de care - speranta de viata e de 5 ani. ori la ei deja fusesera sapte. Dupa sapte ani se intrebau oare cit va ma dura. In sapte ani, fara sa vrea nici unul din ei, insa relatia lor s-a schimbat. Au intervenit terte persoane, bone, rude, soacre, asistente sociale, prieteni etc. La ei era ca la gara: toata lumea isi dadea cu parerea, toata lumea i ncerca sa faca ceva. Relatia dintre soti s-a stricat. Ea a devenit suspicioasa. Au fost certuri i ntre sot si persoanele care se bagau peste ei. In cele din urma totul a esuat si s-au separat. Cert este ca ea s-a mutat iar prietenii au interpretata ca a fost data afara. De fapt nu se stie.
monabella spune:
Inmormintarea a fost acum citeva zile si comunitatea a retrait toata tragedia acestor oameni. Au fost numeroase persoane care insa i-au batut obrazul sotului. Acum omul se gindeste serios sa se mute din oras.
Asa ca de-asta va intreb unde credeti voi ca e greseala? oare chiar un om poate sta 15 ani cu un partener bolnav terminal si sa fie clam la toate problemele care apar?
Cind intreb asta ma gindesc efectiv la actorul care l-a jucat pe superman. sotia l-a ingrijit cu credinta atitia ani. Pina ala urma a murit si ea. Deci ma gindesc ca se poate. De asta zic ca paprerile sint impartite insa lumea acuza.
hannen spune:
Mie personal mi se pare foarte urit ca s-au gasit "lupi moralisti" care sa-i bata obrazul omului.
Indiferent ce si cum s-a intimplat,dupa citi ani si din ce motive,asta nu este problema nimanui!
Da,un bolnav se schimba!Este imposibil sa nu te schimbi cind traiesti cu securea deasupra capului.O fi azi,o fi maine,o fi peste o sapt,sau poate o luna?Cred ca au trait intr-un stress cumplit si daca au ajuns la concluzia ca nu se mai poate chiar nu vad de ce ar trebui sa-l acuze lumea pe el.Putea sa o paraseasca dupa ce a aflat insa vad ca omul a ales sa-i fie alaturi pina nu s-a mai putut.Si poate ca a fost mai bine si pt. bolnav.Poate a trait ultimii ani fara stresul unei relatii in care toti isi bagau nasul si dadeau sfaturi care nu erau cerute.
Ce sa zic,foarte urit sa-i bata obrazul!chiar sunt curioasa citi dintre virtuosii care l-au acuzat ca nu i-a fost alaturi pina la ultima suflare,ar fi facut asta.
Dar deh,e usor sa acuzi cind nu esti in situatia respectiva.Toti suntem cei mai cei,am face ,am drege insa pusi in fata faptului implinit lucrurile se schimba dramatic.
Sa-i fie tarana usoara sarmanei care a murit de tinara.
************************************
Whatever happens don`t let go of my hand!
Mickyyy spune:
Parerea mea e ca in situatia lor sexul era cea mai mica dintre probleme. Stiu ce inseamna viata alaturi de cineva bolnav, chiar daca nu atat de grav (sotia varului meu a pierdut o sarcina in opt luni, era sa moara din cauza problemelor cu rinichii atunci, i s-a interzis sa mai faca copii si a facut vre 15 ani dializa). Cazul lor a fost cat de cat fericit, au adoptat o fetita si acum un an a reusit sa faca transplant de rinichi, dar cei 15 ani de boala relativ incurabila i-au uzat psihic atat pe ei cat si pe ceilalti.
Asa ca la cei care vad sexul principala problema acolo sunt superficiali.
roxy spune:
uite vezi , nu stiam de ce ma rog eu mereu ca viata mea sa fie atat cat sunt caabila sa-mi port singura de grija, sa nu trebuiasca sa astept mila cuiva , fie el si sot .Dupa ce ca saraca femeie era cu securea deasupra capului, s stai sa calculezi ca au trecut mai multi ani decat ii erau prezisi si ea se incapatana sa traiasca si sotul ei saracu nu se putea bucura de viata ...e prea mult si pentru mine.Faptul ca ea a plecat dupa 7 ani, presupune uriasa presiune pusa pe ea, probabil auzea mereu cat de oropsit e sotul ei ca trebuie sa o ingrijeasca, asa ca si-a luat lumea in cap macar sa nu mai auda.Deci el dupa 7 ani pana acum la 15 ani de la diagnostic a avut tot timpul din lume sa se sexeze cu cine a vrut, dar ei nu i-a mai dat nimeni sanatatea si viata inapoi.
Nu zic ca e el vinovat de asta, dar cu siguranta nici ea.
Nu stiu daca sa stea cu ea era solutia, si sa ii numere in fiecare zi ca iar nu ai murit, inca o zi in care ma chinui cu tine...
, dar nici sa faci pe-a suparatu ca lumea te critica ca atunci cand sotia avea nevoie de ajutor , ai aruncat-o ca pe-o masea stricata.
monabella spune:
Adevarul e ca nu stim ce s-a intimplat intre cei doi. Nu cred ca a aruncat-o ca pe o masea stricata. Insa ma intrebam daca nu cumva noi femeile avem vocatia de a ingriji mai mult decit barbatii. De asta am intrebat la inceput la modul general (pt ca boala poate lovi un barbat la fel de bine ). Exemplul este in familia aceasta
http://www.formula-as.ro/2011/978/ecologie-14/reverenta-germaniei-in-fata-unei-romance-anca-maurer-13966-print
Deci nemtii isi iau bolnavii si ii pun in institutii specializate si totusi in cazul acestei situatii descrisa de mine vina - asa cum sustin cei mai multi - e a sotului.
roxy spune:
mona daca e vorba de acest articol, da de regula femeile isi asuma roll de ingrijitor atunci cand sotul e bolnav, asa cum o fac si cu , copiii cand sunt mici.E ceva in natura umana sa fie asa.Femeia, mama, are ceva in sufletul ei care o face sa se sacrifice pe ea pentru ceilalti.
Pe cand babatii, cum zicea cineva ca sunt niste vanatori, nu prea le au cu ingrijitul.Dar daca intervine dragostea care te leaga ca familie, atunci asa ar fi firesc ca si sotul sa-si ingrijeasca sotia , bine nu singur, pentru ca stim, nu se pricep, dar cu ajutor, sa ramana cu ea.
Dar de la teorie la fapte e cale lunga.
Nu degeaba spuneam ca ma rog sa traiesc cat pot sa fiu pe picioarele mele si la propriu si la figurat, pentru ca la mine in familie tunci cand sotul e racit (nu mai zic de ceva mai grav) vai, sariti, e jale, toata lumea trebuie sa vada ce face sa nu deranjeze bolnavul.
Dar cand sunt eu racita, pana si un ceai tot eu imi fac.Asa ca am ajuns sa-mi fie frica si de un banal guturai.
roxy spune:
inca ceva, in legatura cu faptul ca nemtii isi interneaza bolnavii, in acele centre speciale, asa e aici, pe de o parte pentru ca au acolo conditiile dintre cele mai bune de tratament, terapii si ce le trebuie, ceea ce acasa mai greu le poti asigura.Dar nu numai.
Aici si cand esti batran, nu stai cu cei tineri , ci te muti la asa zise azile de batrani, niste cladiri foarte moderne cu apartamente cu tot ce au nevoie ,unde batranii stau intre ei,fiecare cu apartamentul sau , au preocupari comune, si confortul le e asigurat, iar cu banii fac drumetii si ce le doreste sufletul.Si nu se pune problema ca vai familia i-a abandonat, asa e obiceiul aici, ceea ce la noi ar fi vazut cu ochi rai.