Ne rugam pt VICTORIA - M&M mai-iunie 2008 (196)

mi_bebelina spune:

Fetelor, va pup, un week-end minunat sa aveti, fug sa-mi vad cupilu!

cleo78 spune:

nu cred ca e vorba de un caz: o palma sau un ridicat tonul. Problema apare cand copilul invata ca asa se rezolva un conflict. Problema este cand in subconstientul/ratiunea noastra asa rezolvam fiecare conflict cu copilul. La naiba, conflicte sunt peste tot in viata, de interese, de mod de gandire, de accesare a aceeasi resurse etc de la varste fragede pana la batranete. Ideea e ca agresarea nu este o solutie - iar cand de mic vede si primeste, asa va reactiona in fiecare moment de decizie in viata: ala mare bate pe ala mic, ala mic cauta altceva mai mic, si loveste etc.
Eu asa am reactionat cand m-a lovit Mara: i-am dat una la fund! Nu ca am gandit-o, pur si simplu asta a fost reactia mea ... apoi mi-am dat seama ca defapt asta stiu din copilarie: BATAIE si fuga.


Situatia ta, Luminel, este mult mai dificila decat a noastra - cred ca e cea mai grea din toate fetele pe care le cunosc. Pt ca esti singura. Pitica cere atentie - este modul ei de 'vorbire': "da-l incolo de leustean, uite-ma si pe mine". Din pacate tu ai multe responsabilitati: fata de multe de aici si lucrezi, si ai grija de copii, cu varste si nevoi diferite (si unul adolescent), si duci un stres colosal: o situatie financiara precara, stat in chirie, singurul venit sigur si constant in casa, boli, etc.
Ce ti-as recomanda: decat sa mai cumperi o ciocolata/jucarie copilului, de 1-2-3 ori pe sapt., mai bine de banii aia iei un pui rotisat din Cora(sa zicem), sau o shaworma, si timpul acordat gatitului din seara aia sa il aloci iesitului cu fata afara/sa va jucati/plimbati impreuna.


Situatia care ma darama pe mine acum: mara miorlaie din nimic NUMAI cand suntem amandoi parintii (sau e mai rau cu amandoi parintii). Ieri veneam acasa din parc. In parc ne-am jucat noi doua (fara tati),alergat, vorbit cu niste capre, cautat poneiul ala (apropos, stiti unde e poneiul?) etc. Cum a aparut tati, a inceput waaaaa, ma dor picioarele, trantit cu fundul de pamant, lovit pe tati sa o ia dupa gat. Eu insist sa mergem pe jos, pt ca va incepe gradinita in curand, si nu ma vad alergand iar cu copilul in brate sa il duc/aduc etc (ca tati nu se trezeste asa usor dimineata...). Ei, cat a miorlait, am ignorat-o completCompletComplet. Cum a tacut, am inceput: uite masina care urca, uite ce floricica, uite ce desen aici, iete cine vine ????(mamaia lui Robert venea). Ei, si-a mai adus aminte din cand in cand, dar pana la urma a mers pe jos, asjuns acasa si mancat putin si culcat la 21, adormit instant cu capul in bratele mele. Deci seara mai mult ca perfecta!!


O alta drama la noi sunt dintii Marei. Au inceput sa o doara si se plange de durere. A fost la dentist, i-a pus un pansament la o maseluta cariata, ideea ca i se rupe maseaua bucati intr-una (ca si inainte de pansament, ), si sub pansament (si din ceilalti dinti necariati a sarit smaltul). Intrebarea mea este: care dati fluor copilului? Ne-a recomandat fluor. Si ce periute electrice ati luat la copil?
Pana la urma, o sa mergem cu ea la spital, anestezie generala, si sa ii lucreze toata dantura, ca sunt 3-4 mici carii(cate un punct ici colo maro), sa ii acopere tot ce e sarit smaltul, sa nu inceapa si acolo alte cariute etc.



edit: lorich, si Mara consumat intr-o zi tubul de spuma de baie al ei. Nu era scump, dar era roz, si luat de 1 luna. Vina e a lui Victor care s-a culcat la pranz si a lasat copilul de capul lui. Ideea ca am intrebat-o pe Mara: "si unde e rozul din tub?". Ea imi zice: uite aicea, in chiuveta asta! Pe aici s-a dus! (si imi arata scurgerea). Am ridicat din umeri, si i-am zis: "este spuma ta roza de baie. De acum nu mai ai spuma de baie - asa ca o sa faci baie fara. Mami are dar nu iti da pe a ei". De cate ori facem baie amandoua, ma intreaba "mami, pui spuma de la tine? putin putin" .

Doloress spune:

CLEO- haha, asa e la noi cu bunicii! Noi stam calmi ca stim ca n-o sa dureze mult. Multa sanatate dintisorilor frumosi!

ESME-deci uite asa te mai scoate omul din barlog, ca demult nu te-am vazut! Vreau si eu reteta de biscuiti de bebe, please,please!!!

Nimeni nu da cu piatra normal, dar nu cred ca trebuie sa consideram bataia sau tipetele ceva normal. Eu recunoasc ca mai recurg si la una si la alta, pentru ca efectiv nu am avut un model ca lumea in copilarie. Asa m-au tratat ai mei, asa fac si eu, la nervi. Imi pare rau mai apoi si nu ma sfiesc sa-mi cer iertare. Nu imi condamn parintii, ei au fost copii snopiti in bataie, inchisi in beci cu sobolanii si in intuneric cu orele, deci un progres a fost la ei. Dar tot nu am ajuns la metoda perfecta. Si nici eu n-am sa ajung, sunt convinsa, desi incerc sa ma comport cat mai corect posibil. Eu consider ca am progresat pentru ca macar nu consider palmita la fund si tipatul ceva normal. Ai mei mereu au fost de parere ca o palma la fundulet sau ridicat tonul sunt metode normale si de dorit de educatie.
Asta cu violenta fizica mai Ok decat cea psihica, e discutabil, depinde de fiecare. Eu ca si copil imi aduc aminte ca vedeam cum alti copii luau palme la fund si ma gandeam ca mai bine e de mine care imi luam tipete si urlete. Fiecare interpreteaza altfel. Dar eu mereu am fost foarte sensibila la spatiul meu personal. Normal, per total nici una nici alta nu sunt de dorit si punct, asta in my humble opinion, nu ma consider nicicum cea mai desteapta. Pur si simplu imi dau seama ca ma simt si eu si copilul meu mai impacati si mai linistiti cand am discutat frumos, cand am facut un efort si m-am stapanit, etc. Desi e foarte foarte greu, primul meu impuls e sa dau. Mai ales cu 2 copii, trebuie sa jonglez cu ei ca pe sarma. Daca inclin balanta prea mult intr-o parte, am stricat echilibrul si-am cazut.

belleane spune:

Salutare,

Vad ca s-au inmultit discutiile pe aici ceea ce e bine. Acum eu scriu mai putin si mai prost pentru ca am un birou mai in fata unde se vede cam tot ce fac. Asa ca stau prost cu concentrarea ca trebuie sa ma misc rapid.

Sa va spun punctul meu de vedere legat de bataita, educatie, urlete, etc... Cred ca si eu am fost crescuta tot asa, nu-mi amintesc de multe batai,dar imi amintesc de multe reprosuri, de nemultumiri, de neincredere, din partea parintilor cred ca si tipat(aici nu stiu sigur). Mai stiu ca la o anumita varsta imi doream cu disperare sa fie mama acasa, sa ne jucam, sa facem ceva impreuna. Ea avea un program draconic lucra o saptamana noaptea una ziua, ore suplimentare, sambete, duminici, era nervoasa, surmenata, dormea ziua cand lucra noaptea, apoi bolnava.
Eu ca si copil am avut libertate si am gasit in relatiile cu ceilalti ceea ce nu aveam acasa. Aveam o groaza de prieteni si ma interesa din ce in ce mai putin relatia cu mama/tata etc, minteam sa se simta ei bine. Apoi imi doream sa nu mai fie ei acasa, sa nu ma mai toace la cap.
Scoala a fost pentru mine o chestie tare stresanta unde trebuia sa fac fata singura si sa fiu si buna. Eu nu am avut nici un sprijin la lectii sau in fata profesorilor din partea familiei dar multe asteptari. Dar m-am descurcat desi am avut momente cand eram aproape depresiva.
Am simtit o usurare si o bucurie imensa in clipa cand am devenit independenta. Cred ca intr-un fel abia atunci am inceput sa traiesc cu adevarat. Nu inseamna ca nu-i iubesc pe parinti, dar mi-as fi dorit o alta legatura cu ei. Stiu ca material mi-au oferit destule. Dar mi-au oferit ce au vrut ei, nu ce am cerut eu. Nu am fost obraznica, nu i-am scuipat, injurat, i-am facut mandri. Dar as fi dorit mult ca ei sa fie umarul real pe care sa plang cand mi-e greu.

Deci concluzia:

Copilul trebuie sa simta ca familia este la bine si la greu alaturi de el,sa fie locul unde copilul este iubit, protejat,ascultat, inteles chiar si daca greseste. Eu nu stiu cum pot ei sa inteleaga ca si mie mi-e greu sa inteleg uneori ca trebuie sa muncesc ca sa traiesc. Ca seara trebuie sa gatesc, fac curat, altele. Pentru un copil e greu de inteles DE CE eu tai ceapa dupa ce am fost plecata 8 ore de acasa in loc sa ma joc. Li se pare ca e lipsa de iubire, abandon. Apoi ei nu inteleg de ce exista o lista intreaga cu interdictii. Nu inteleg de ce noi suntem mereu grabiti, de ce le impunem si lor graba asta. Ei nu au dreptul sa spuna nimic dar trebuie sa execute? Cred ca trebuie sa-i ascultam sa-i respectam si apoi o sa ne intelegem minunat cu ei.

Eu chiar constientizez si lupt cu mine sa schimb ceva sa fiu eu capatul de lant ca dincolo de mine sa nu se mai intample asa. Adica fetele mele sa-si iubeasca copiii, sa-i trateze cu respect, sa nu-si verse frustrarile, sa nu tipe, sa nu-i loveasca. Eu simt ca asta cu gatitul, curatenia, munca etc e un fel de fuga de copii. (Ma duc eu acolo unde sunt singura si ma gandesc la ce vreau eu si nu ma toaca nimeni la creier.) Eu asa simteam cand mama era acasa si gatea. Vedeam asta ca un gest egoist. Sa nu credeti ca sunt asa cum as vrea sa fiu. Cateodata ma surprind urland, cateodata privirea mea e mai ucigatoare ca un laser dar vreau sa lupt sa nu fie fetele sacul de box al frustrarilor mele. Uneori e sotul stiu asta dar efectiv nu ma pot stapani, stiu cand sar calul dar nu ma pot opri mai ales cand zice si el ceva enervarea mea creste ca un tzunami Cand tace sau e calm ma calmez si eu.

cleo78 spune:

Apropos de sarma si Moldova,Vic. imi mai zice "SAAAARRRMAAAA"

aldaesme spune:

Dolores o sa ma bati dar eu nu mai stiu sigur ce reteta foloseam atunci pentru biscuiti. Stiu ca foloseam glucoza in loc de zahar si de regula faina integrala in loc de faina alba. Iti dau o reteta din asta adaptabila si sper sa fie foarte similara cu cea de atunci.

Considera x cantitatea de referinta:

x grame de unt la temperatura camerei;
2x grame de faina (daca vrei integrala);
x grame de glucoza;
doua linguri de suc (eu puneam stors din portocale sau zeama de la zmeura trecuta prin sita);
Faci din cele de mai sus un aluat pe care sa nu il lucrezi prea mult. Pui la frigider la odihna cam o juma de ceas;
Scoti, intinzi, tai forme.

Belle cata dreptate ai. Eu de regula fac mancare ori cand doarme Lorelei ori cu ea impreuna. Ii place si adevarul ca o las sa faca praf bucataria. ca sa nu zic (din ciclu exploatarea omului de catre om) ca ii place teribil sa curete ceapa si ca pe mine asta ma salveaza de o chestie care nu imi place Curatenie nu fac mai deloc daca e si ea acasa treaza decat daca e vorba de chestii marunte in care o pot antrena. Cum e innebunita dupa apa ii dau o usa sa spele si atunci pot face ceva fara sa aiba ea impresia ca o neglijez. ea imi arata ce a facut eu o laud si spala la usa aia o juma de ceas. Daca cere ea sa se joace singura si se mai intampla atunci folosesc timpul ala la ceva munci pe langa casa...altfel stau cat pot cu ea. Insa...nu pot sa nu ma gandesc la faptul ca desi si eu am simytit dorinta asat de a fi cu mama si a ma juca pana am ajuns la cealalt cand nu mai voiam sa fiu cu ei, undeva trebuie sa invete si copii astia ca e nevoie de rabdare, ca trebuie din cand in cand sa astepte...fiindca asa e in viata nu poti obtine totul fix cand vrei si asta e o lectie pe care inca nu i-o dau fetei.

Apropo e cadouri...eu ii fac, cele mai tampite chestii dar se bucura si le ia drept cadou. de exemplu caut un desen pe net care pare interesant il imprimez color si i-l aduc acasa, il decupez si o las sa il lipeasca pe ceva...ii spune "stiker special". Am cumparat o esarfa cu 1 euro de la un magazin din asta ieftin si i-am facut o fustita...trei zile nu a dat-o jos "fustita speciala, cadou de la mami". ii scot la imprimanta chestii de colorat. ii fac margelute din plastelina intarita, sau din pasta fimo. Toate astea sunt speciale ca nu sunt de la magazin sunt facute de mami, nimeni nu are ca ea. asa zice ea.

noa pup, pregatesc bagaje pentru uikendul lung la mare...

10 ani

pa pa

esme

Simonix spune:

Cleo - si la noi, cu cat sunt mai multi prin preajma copilului, cu atat se rasfatza, smiorcaie, cere atentie mai mult si e mai galagios. Este normal. Cat sta singur cu unul dintre noi este ingerash, extrem de cooperant si dragutz. Cum apara omuletzul number doi prin peisaj adios cumintenie

Eu nu prea ma enervez la pozne gen leusetanul trantit, pixul in cap, tubul aruncat Ba chiar ma amuz si nu ma pot abtine si rad cu el de fatza Evident urmeaza curatatul impreuna, e fun si invata sa stranga dupa el. Cand sunt cu el incerc sa nu fiu prea stresata sau grabita - pentru ca singurul motiv pt care ma mai ratzoiesc la el este cand ma grabesc si cand suntem in intarzieri. Asa ca imi iau marja de timp (incerc). Am doar un copil si da, stiu ca este un lux El oricum sta lipit de mine prin casa si de gatit gatim amandoi (cand nu sunt bunicile pe la noi) - are pastele lui in borcanelul lui, vasele lui, ii pun apa, face lacaraie, faina, sare peste tot - dar ma lasa sa imi vad de ale mele. Cum pornesc de la premiza : gateste Robert = se murdareste toata bucataria - nu mai am de ce sa ma enervez, e deja luata in calcul faza. Am aspirator din ala mic de mana si dupa gateala curatzam amandoi (el e responsabil cu aspiratul).

De lasat singur prin casa - nu prea sta singur si nici eu nu il las, la modul ca nu pot sa dorm iar el sa bantuie: asta pentru ca el nu e genul. El sta calare pe mine

Si eu cred ca Cleo: poate ca palma la fund este eficace pe moment si te ajuta sa depasesti situatia dar nu are ce invata de la ea. Deci cu cat este mai limitata actiunea cu atat mai bine. In rest - si eu am fost batuta cand eram mica, pt boroboatze diverse, nu rau, dar palme sau curele pe fund mai luam. Si nu din fiecare prostie. Nu cred ca astea m-au afectat foarte tare, nici nu mai tin minte scenele, mai imi zice mama. Insa pe mine m-a tras in jos faptul ca se tipa la mine si mai ales faptul ca mama avea tendinta de a controla tooot si nu ma lasa nici sa respir, nu a stiut ca ma imi hraneasca "self esteemul", nu stiu cum sa zic. De multe ori simteam ca imi taie aripile si pentru asta ii port pica si acum uneori. Deci genul ala de abuz, as zice. Vad ca si Belleanne zice cam la fel.

ESme vreme buna la mare si La multi ani :) Si ne e dor de Lorelei mica - o sa va vedem noi cand ne intoarcem si noi de la mare :D

Simona cu Robert

Cum a venit Robertzel in viata noastra

Poze cu noi toti

Doloress spune:

ESME - sarnnaaaa! O sa incerc si o sa zic ce-a iesit, la Patrick n-am facut, dar asta micu nu mananca nici picat cu ceara piure-uri, numai bucati-bucatele. Si cum nu vrea nici legume, nici fructe, numai paine si biscuiti de orez, am zis sa mai variez cumva.

BELLANNE - si eu la fel, mancarea o fac numai odata in saptamana, mai pun la congelator si gata. Si asta dimineata, cand el e la gradinita, apoi cand eram la servici, il lua tati vinerea, la centrul de joaca sau in parc si eu gateam. Noi stam mereu cu el, iar acum din ce in ce, sta si singurel din proprie initiativa si tare ma mai bucur. Imi zic ca poate in sfarsit s-a saturat si el de noi. Spal vasele cu el langa mine, tai legumele de salata seara impreuna cu el. Ca altfel nu se poate.

cleo78 spune:

si noi la fel, dar mie mi se pare normal /fun asa.
Mara mi-a spalat geamurile. Inca o data. O sa fac o poza sa vedeti si voi - poate va prindeti cu ce a spalat ea ... de nu se mai duce .
Sau, ce o ocupa fantastic de mult: sa spale Sirena pe par, in chiuveta. Vic. o lasa asta, probabil se satura sa stea cu ea toata ziua, mi-e frica de momentul cand o sa vina factura la apa

Doloress spune:

Si mie imi place mult cand ma ajuta, imi creste inima. Si cand e bucuros el ca mananca salata facuta de el cica. Nici eu nu ma supar la faze de genul asta, trantit pe jos, pentru ca imi dau seama ca cere atentie si nu stie sa exprime altfel. Un fel de : Da-o dracului de treaba si vino la mine. De obicei cand arde si eu trebuie sa termin ceva, ii zic frumos si intelege. Dar il pun in garda din timp , Patrick am putina treaba, ma lasi vreo 5 minute. Si ma lasa, din ce in ce.