cand partenerul are o afectiune psihica

sora mea e casatorita de 5 ani iar sotul a fost diagnosticat cu tulburare bipolara.cu toate astea,ea nu a renuntat la el,s-au casatorit,se iubesc mult.greutatile apar cand el are acea faza depresiva,e un ciclu care se tot repeta.

nu stiu cum rezista ea.de unde are putere.de accea am deschis subiectul sa vorbim deschis despre asta.pentru persoanele care traiesc zi de zi alaturi de un partener cu probleme psihice:de ce ati ramas alaturi de ei?ce va da putere sa indurati toate?ii mai iubiti sau e doar mila?

bird70 spune:

Depinde ce anume intelegi prin 'induri'. Tulburarea bipolara se trateaza rezonabil. Atata timp cat el e constient ca are o problema si lucreaza sa faca familiei viata usoara si impreuna ajung la un compromis cu care amandoi pot trai, nu vad de ce nu.

Eu nu as renunta la un partener decat daca comportamentul lui ar fi inacceptabil, daca nu ar accepta sa se trateze, daca ar fi o influenta negativa asupra copiilor. Mare grija cu faptul ca tulburarea bipolara are o FOARTE puternica componenta genetica, ar trebui luat in considerare in caz ca vor sa faca copii.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

sileriki spune:

alina la mine Mama are probleme de 17 ani , crede ma ca as putea sa scriu un roman intreg , mai ales ca eu cu tata am avut grija de ea . de 3 ani am internat o intr un spital cu asemenea boli ,
nu stiu daca pot sa iti descriu prin tot ce am trecut avand in vedere ca si la noi erau perioade cand asa , cand asa ea are atrofie cerebrala cu dementa mixta . medicamentele nu isi faceau efect dupa ani si schimbatul lor si orice ,
am un vecin exact cu acest diagnostic cum aveti voi in familie
e de 5 ani asa , nu vreau sa te sperii dar nu e usor
ca mai sunt normala datorez sotului si copilului meu dar crede ma ca de multe ori simteam ca cedez psihic , si nu aveam ce face
s-a paralizat tata de 3 ani dar e mult mai usor cu el , trebuia sa fac ceva ca de amandoi imi era imposibil .
intreaba ma orice sa iti raspund
va doresc foarte multa putere si intelegere ,

alinas spune:

am deschis subiectul pentru ca tocmai ne-am intors dintr-o vacanta in familie si au fost si ei prezenti.au fost doar 5 zile dar ce am vazut...de asta intrebam cum aveti putere sa indurati.si daca ii mai iubiti sau stati doar din datorie sau mila sau alte motive.


stiu ca el face eforturi si se poarta frumos cu ea dar totusi am observat ca greul tot ea il duce.ea trebuie sa fie intelegatoare,calma cand el ajunge intr-o faza din aia.nu stiu daca e normal sa mai aibe fazele alea,stiu ca ia medicatie.


cum se desfasoara o zi din viata voastra alaturi de ei?cum e cand apar crizele?de unde va trageti puterea?

sileriki spune:

alina la noi a fost nevoie de supraveghere permanenta ,
si sa iti explic sa intelegi asa se manifesta boala nu ai ce face trebuie sa gandesti ca bolnavul respectiv nu stie despre el ca este bolnav , nu recunoaste realitatea nici nu trebuie tratat ca un om cu deplinatatea facultatii mentale.
cu foarta multa dragoste vorbiti cu el , scoate ti la plimbare mergeti mai multi cand plecati , rabdare nu se punea problema din obligatie ,eu mi-am sacrificat efectiv viata ,avand in vedere ca am stat 24 din 24 cu ea , am dormit cu usa inchisa cu cheia , ca noaptea nu avea stare mai mereu a vrut sa imi faca rau nu odata ma trezeam stransa de gat de ea de mama mea , ce crezi ca puteam face ? nici intr un caz nu am iesit din fire , nu am facut alte prostii ,
la cumnatul tau cum se manifesta boala ? o pune pe sora ta in pericol ?
descrie si tu cum a fost vacanta voastra cu el .
tot binele din lume va doresc

ladyJ spune:

Alinas, de ce nu discuti aspectele acestea cu sora ta? Ea iti poate spune ce simte.

Daca vrei sa intelegi ce sunt tulburile bipolare, gasesti pe net foarte multe informatii. Poate citindu-le, iti vei raspunde unor intrebari care te macina si, in cunostinta de cauza, vei putea discuta in alti termeni cu sora ta.

Pe langa medicatie,cumnatul tau face si psihoterapie?

claram spune:

Buna Alinas.Sotul meu are ptsd(stres post-traumatic)din Iraq plus consecintele abuzului din copilarie(anxietate,teama de abandon,insecuritate etc).Daca vrei sa o ajuti pe sora ta,in primul rand nu o judeca.Stiu ca din afara multi nu inteleg si au tendinta sa-ti spuna sa-l lasi,ca poti gasi ceva mai bun etc.E adevarat ca trebuie sa fii o persoana puternica ca sa stai langa un partener cu probleme si sunt sigura ca il iubeste enorm.Mi-a placut cum a descris matzaila iubirea dintre parintii ei,la subiectul despre casatorie.Dintr-o astfel de iubire decurg toate:grija,nevoia de a intelege,de a ajuta,de a sprijini pe de o parte si dorinta de a te face bine din partea celui care sufera.


Am citit multe despre ptsd,am vorbit cu mai multi psihiatri si terapeuti si am sa incerc sa redau cateva idei importante,in speranta ca astfel vei intelege un pic mai bine ce e important cand traiesti alaturi de un om care sufera.


1.Afectiunea(cel putin in cazul ptsd)e pe viata dar cu ajutorul terapiei/medicatiei inveti sa traiesti cu ea.Deci trebuie sa fii realista si sa stii ca vor exista mereu limitari.In cazul nostru,vor exista mereu triggere care ii pot declansa un flashback(anumite sunete,aglomeratia,anumite mirosuri etc).Vestea buna e ca el invata acum cum sa ramana ancorat in realitate cand apare un flashback,exista tehnici de "grounding"care il ajuta sa nu alunece intr-un flashback.


2.Nu o lua personal.Cu toate ca citisem multe despre ptsd si intelegeam ca unul dintre simptome este sa se retraga cand totul devenea prea coplesitor,ma ranea comportamentul asta.Pana cand un terapeut mi-a explicat exact mecanismul si de ce o face.Astfel am inteles,in sfarsit,ca nu o face ca sa ma raneasca,ca"its not about me",o face pentru ca are nevoie sa se simta in siguranta cand totul devine prea stresant.Foarte important e si cum reactionezi cand apar "crizele"astea.Eu stiu acum ca trebuie sa-i dau timp,sa-l las in pace si sa raman calma.


3.Ai grija de tine.Gaseste-ti timp pentru tine,timp in care sa te relaxezi,du-te la dans,la un hobby,orice iti face placere si iti bucura sufletul.


4.Nu e nici o rusine sa consulti un terapeut pentru tine.Ca sa intelegi dar ca sa si ai un loc unde sa-ti versi sentimentele negative.Te va ajuta enorm.


5.Chiar daca e bolnav,nu trebuie sa i se permita orice cu scuza ca sufera.Cateodata trebuie sa fii si ferm.Sotul meu m-a anuntat cu cateva zile inainte de a parasi baza militara ca se duce sa o confrunte pa mama lui,sa o faca sa admita abuzul,mi-a spus ca o va urmari initial si apoi o va confrunta.L-am intrebat daca i se pare o idee buna in situatia in care era foarte stresat,foarte furios si instabil.I-am reamintit ca sniper a fost doar in Iraq,ca nu se poate juca de-a sniper-ul cu mama lui.Mi-a zis ca i-a nenorocit viata si ca o va confrunta.I-am spus ca da,i-a nenorocit copilaria dar ca viata adulta e responsabilitatea lui.N-a inteles asa ca am fost nevoita sa iau legatura cu superiorul lui,au vorbit cu el si nu s-a mai dus,s-a dus direct la centrul ptsd pentru tratament.


Sper ca te-am ajutat cat de cat sa intelegi o mica parte din ceea ce inseamna sa traiesti cu un om afectat.E foarte adevarat ca trebuie sa fii puternic,echilibrat,cat mai calm.Ai motive sa-ti admiri soraCat despre cumnatul tau:priveste-l ca pe o persoana si respecta-l,nu te gandi la el ca la un om de rang inferior sau second hand.Oricine poate fii afectat.

CorinaDani spune:

claram, bine ai revenit. nu ai mai postat de ceva timp. cum mai stau lucrurile in viata ta ?
scuze de off-topic.

XIO spune:

Ce are mama ta nu are absolut nimic in comun cu ce are cumnatul Alinei...

**Fur is for petting***
http://www.facebook.com/#!/adoptiicaini
www.adoptiipisici.ro

sileriki spune:

chiar de aceea am descris diagnosticul mamei mele , dar si ce are cumnatul ei e o boala psihica si crede ma ca stiu ce vorbesc
nu crede ca nu are legatura cu boala psihica din pacate
http://acest topic este si pe site-ul Desprecopii/tulburarea-bipolara
http://ro.wikipedia.org/wiki/Tulburare_bipolar%C4%83

alinas spune:

multumesc ca ati raspuns.stiu ca cumnatul meu ia medicamente dar nu merge la terapie.si cand am fost in vacanta se afla in faza aia depresiva,a stat mai mult in pat,se supara daca sora mea venea cu noi la plimbare,a zis de mai multe ori ca el baga divort cand se intorc,plangea din senin.pe mine m-a epuizat doar privind.


nu o judec doar ca vroiam sa inteleg ce il face pe un om sa aleaga cu buna stiinta greul in viata.pentru ca nu vad cum ar face-o greul asta fericita.sigur,e alegerea ei si probabil ca e mai puternica decat credeam.

sileriki,vecinul tau cum se comporta de zici ca e grav?