Sa il iert,sau sa imi vad de viata mea......

Buna,am sa incep prin a va povesti o parte din povestea mea,pt a va putea cere un sfat,deoarece simt k nu mai am putere sa decid singura.....
Pfff....anul trecut in septembrie,iubitul meu cu care aveam o relatie de aprox 1 an m_a cerut in casatorie....nu stiam ce sa fac..parea un om minunat,un om care nu ar fi putut vreodata sa ma atinga macar cu o vorba...el :un om credincios,care mergea foarte des la biserica,care avea un serviciu bun(lucreaza in politie)care parea cel mai tandru si mai bun om de p planeta...eu: o fata rebela,la 21 de ani,care imi placea viata,distractia,eram toata numai zambet...
Am stat eu asa si m_am gandit la intrebarea lui,si am decis ca de ce nu??bun..am hotarat sa ma casatoresc cu el.In octombrie am si facut nunta,p banii mamei mele bineinteles,pt k ai lui nu ne_au ajutat u nimic,vezi doamne ei sunt pensionari,nu au banii mamei mele.Nu a fost nimic,ma gandeam eu ca ce vina are el k nu au parintii lui bani..,bine ai mei nu prea au fost de acord cu nunta pt ca nu intelegeau ce se intampla cu mine de vraeu asa repede nunta,mai ales k in ciuda faptului ca eu le spuneam si vedeau si ei cat de credincios este,vecinii,colegii,si chiar si o parte din prieteni lui aveau si anumite lucruri urate de spus la adresa lui.In final p 30 oct am fct nunta a fost ceva de vis...credeam k viata frumoasa ca a mea nu mai exista si k mi_am ales cel mai minunat om.....vai de mine ce naiva mai eram..FERICIREA MEA NU A DURAT DECAT 2 LUNI :(( dupa 2 luni din motiv ca pur si simplu l-am contrazis p motiv ca nu ma mai lasa sa ies din casa,pt ca vezi Doamne acum sunt maritata si trebuie sa imi vad doar de treburile mele de femeie de casa,nu mai am ce cauta la mama,la piata...etc.Atunci am crezut ca ceva mai rau de atat nu mi se poate intampla,dar ma inselam,am vrut sa plec de atunci dar ma gandeam la ce reactie va avea familia mea,ma gandeam ca ai vor face rau lui si eu nu vroiam,si drept dovada am ramas..pfff nu mai aveam voie sa ies din casa fara el...imi promitea mereu ca se schimba,dar...ce era mai rau de abia acum incolo urma sa se intample...isi dorea enorm un copil,si eu la fel,insa nu ramaneam,i_am sps sa mergem la doctor,dar mi_a rasp k el nu are incredere in doctori si ca mai bine sa ma duc si eu mai des la biserica cu el sa ne rugam amandoi,ca sa nu ma mai cert cu el asa am fct...In final am ramas si insarcinata...dar ...el parca nu mai era as de bucuros,de entuziasmat ...knd mi_Am fct testul nici nu sa uitat la mn,sa fct ca doarme...:((nu a fost nimic nici de data asta,eu eram prea fericita k sa ma poata supara el.
A mai trecut un timp in care lucrurile pareau sa mearga normal,dar am uitat sa va spun k are o prietenie foarte dubioasa cu un barbat,de fapt asta imi spuneau cunoscutii inainte de nunta.NU a fost nimic pana intr_o zi cand sa ridicat de langa mn din pat desi nu vb cu mine si dormea k de obicei cu spatele la mn,si la sunat p acest individ si i_a spus cv de genul:VIN LA TINE CA NU O MAI SUPORT P ASTA LANGA MINE MINE IN PAT,atunci m_am enervat si l-am intrebat ce treaba are cu el,normal nu mi_A rasp,si ma lasat singura in casa si a plecat,,de atunci au urmat batai lunare :((l_am iertat mereu pana pe data de 4 iunie cand ma batut exagerat de rau desi eram gravida in aprox 3 luni,MA UMPLUT DE SANGE,CASA ARATA CA IN FILMELE DE GROAZA,ERA SANGE PESTE TOT,PANA ATUNCI EU AM ASCUNS IN FATA ALOR MEI K MA BATE,CA NU MA LASA SA IES DIN CASA,DAR ATUNCI MI_A FOST FRICA PT COPIL SI AM FOST NEVOITA SA SUN ACASA....CE SA VA ZIC LA M ACASA ERAU MULTE RUDE DEOARECE A DOUA ZI ERA NUNTA FRATELUI MEU,,,MAMA CAND A AJUNS SI A VZT IN CE HAL ARAT,SI CE E IN CASA A LESINAT.VA DATI SEAMA K NU MA MAI LASAT ACOLO SI MA LUAT ACASA,ASTA E A TREBUIT SA MA DUC SI LA NUNTA,M-AM MACHIAT PROFESIONAL,DAR DAK T UITAI ATENT TOT SE VEDEA,DAR NU AM SPUS LA NIMENI,I-AM ACOPERIT LIPSA SPUNAND K ESTE LA SERVICI,PT K NU VROIAM SA AFLE LUMEA pt k nu vroiam sa il pierd.am ast cu nerabdare sa ma caute sa imi ceara iertare,dar nik...l-am cautat tot eu ne_am impacat dar nu pt mult k a fct acelasi lucru...si normal k eu am plecat din nou.acum ma cauta el,dar ma jignit foarte mult spunand ca copilul meu nu e al lui si ca nu am fost sincera cu el si tot asa niste aberatii...am impresia k are si probleme cu capu...si nenorocitul ala de prieten ai baga numai nenorociri in cap..nu mai stiu ce sa fac...am incercat de dragul la fetita mea,pt k e fetita sa fiu puternica ,sa fiu tare,dar nu mai am putere.ma doare acum nu pt mn ci pt fata mea,eu AM crescut fara tata, dar il cunosc,ne vizitam,dar copilul meu sa nu il cunoasca de loc...:(( :((nu stiu ce sa fac daca m-as mai impaca cu el ar trebui sa renunt la toata fam mea..prietenii,colegii,toata lumea imi spune k ma fct din om neom,dar eu ce sa fac cum sa iau dreptul la copilul meu sa isi cunoasca si sa creasca alaturi de tatal ei???p de alta parte ma gandesc ca daca raman langa el tot ei ai fac rau pt k u o sa am ce exemplu sa ai dau...am fost o fire luptatoare dar nu mai pot...:(( am ajuns la capatul puterilor simp ca o sa imi pierd mintile,pfff nu stiu ce sa fac,voi ce ma sfatuiti,ce sa fac,cum sa fac....sper ca nu v-am plictisti cu povestea mea,dar am mare nevoie de voi :(( :((

hannen spune:

Iarta-l,iarta-l!O sa fie un tata minunat!O sa va bata pe amindoua lunar,cu portia.Sau poate mai des.Sau poate copila scapa doar cu "show-ul de groaza,casa plina de singe,mama la fel".
Minunat!Sa nu-i rapesti aceasta ocazie micutei tale,ar fi pacat!

Si acum serios,va rog pot sa

************************************
Whatever happens don`t let go of my hand!

nadaflorilor spune:

nu te mai gandi la el, mergi mai departe, ai familia ta de partea ta care te sprijina ...esti foarte tanara si acum esti si binecuvantata cu un copilas


copilul va suferi mai mult intr-o familie unde violenta e la ordinea zilei

aduna-ti toate puterile si mergi mai departe


Nina, 21+,

Starlet spune:

Are un comportament animalic. Faptul ca te-a batut cand tu esti insarcinata, spune foarte multe.
Ti-o faci cu mana ta daca vei decide sa te intorci la el!
Fetita ta merita o viata linistita, nu sa asiste la certurile si bataile voastre pline de sange.HOROR!
Totul se va transforma intr-un veritabil cosmar din care cu greu vei mai iesi.
El nu cred ca te mai iubeste. Ti-a spus clar ca nu te mai suporta si a plecat sa se intalneasca cu ,, Amicul''
Nu ai ce pierde! Gaseste-ti suportul in parintii si familia ta.

kariguld spune:

fuuuuggggiiii! departe de abuzator. fugi unde vezi cu ochii. in vecii vecilor sa nu-ti treaca prin cap sa te impaci cu asemenea individ.
ai 22 de ani? puteai sa-mi fi copil. asa ca te rog, fuuuugggiii.

*********************
VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David
~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*

J G spune:

Te rog din suflet, fie-ti mila de copilul tau si n-o lasa sa traiasca o viata desprinsa din filmele de groaza. Sotul tau e bolnav psihic, poate sa te omoare, pe tine si pe copilul din tine!

ela_04 spune:

Chiar nu inteleg ce este in mintea si sufletul tau daca vrei inca sa te impaci cu el. Cata frica si dependenta emotionala trebuie sa existe intre tine si abuzatorul tau...
Ai curaj si treci peste acest om, esti datoare cu asta pt tine si copilul tau.
Esti atat de tanara!!! O sa-ti refaci viata! Poti fi atat de fericita si tu si copila ta!
Nu-ti fie rusine de lume. Toti gresim in alegerile noastre macar o data in viata. Nimeni nu te va judeca pt ca ai plecat de langa un astfel de om!
cum spunea cineva inainte...fugiiiiii....

Cristina_C spune:

Mai bine fara tata decat cu un astfel de tata! Ii faci cel mai mare bine copilului tau daca scapi de o asemenea bruta. Esti si f.f. tanara si ai toata viata inainte, toate sansele sa intalnesti un barbat care sa va iubeasca pe amandoua! Nici prin cap sa nu-ti treaca sa-l ierti, daca a facut ce-a facut e nebun de legat si nu are ce cauta in preajma voastra.Daca hotarasti altceva distrugi 2 vieti, pe a ta si a copilului, gandeste-te la asta...M-a ingrozit povestea ta.

gabidaniela spune:

Pe langa faptu' ca e bolnav psihic (ceea ce e evident) eu cred ca e si homosexual

Fomalhauti spune:

In primul rand inteleg ca sotul tau este homosexual. Am inteles gresit? Din punctul meu de vedere nu este nimic rau in asta. Numai ca daca este asa inseamna ca nu te-a iubit si nu te iubeste si nu te poate iubi. Este posibil sa fi incercat sa se schimbe de dragul societatii (tampite, tampite prejudecati, uite la ce se ajunge). Daca vrei sa intelegi, gandeste-te cum ar fi sa te oblige pe tine cineva sa te casatoresti cu o femeie si sa ai relatii sexuale cu ea. Nu te atrage ideea? Iti provoaca repulsie? Si lui ii provoaca repulsie relatiile cu femei.

Iubeste un barbat, respectivul il iubeste pe el. Asta e.

Ai fost o victima nevinovata. Probabil el a avut intentia sa se schimbe, poate chiar a crezut ca va reusi. Intr-un anume sens si el este o victima. Victima a prejudecatilor societatii din Romania (si nu numai).

Cu toate astea nimic, dar nimic nu justifica violenta lui fata de tine. Este oribil, nu inteleg cum mai poti sa iti pui problema sa incerci sa ramai alaturi de el, sa iti petreci viata cu el, sa iti cresti copilul cu el.

Oricum, repet, chiar daca tu il vrei, el nu te vrea.

Inteleg ca parintii tai au o situatie materiala acceptabila si te ajuta. Divorteaza repede-repede si pune liniuta la tatal copilului. Daca pui numele lui vei avea niste drepturi (pensie alimentara) dar si el va avea niste drepturi - va putea sa vada copilul si apoi va putea sa o ia pe cea mica un week-end, apoi chiar o vacanta. Vrei sa risti sa-ti lasi copilul cu un om violent? Gandeste-te bine. Acum. Din cate stiu daca esti casatorita atunci cand nasti sotul tau e trecut automat ca tata al copilului. Si apoi nu mai e nimic de facut (el fiind chiar tatal copilului).

pink_heart spune:

Ce sa ii ierti?ce tata sa fie el pt fetita?Oameni ca el nu se schimba in veci,si daca fetita ta ar creste in preajma lui...nici nu iti poti imagina,pe langa cate i se pot intampla,ce urmari poate lasa violenta lui asupra psihicului copilei...
Eu am trait 4 ani si ceva langa un asemenea animal,cam de o varsta cu tine eram cand intr-un final l-am parasit,fetita mea avea aprope 2 ani cand am plecat de la el(acum are aproape 4 ani)...am tras mult cu ea...dar acum e bine...si refuza sa il recunoasca pe el ca tata,prefera sa numeasca tata alte persoane din jurul ei,persoane care o iubesc si le iubeste...si lui crede ma ca nu ii duce dorul atat de rau incat sa nu poata trai...
Mult curaj sa mergi mai departe,atat tu cat si fetita ta aveti dreptul la o viata linistita...

"Viata este precum o melodie frumoasa, numai versurile sunt o incurcatura" (Hans Christian Anderson)
"Pentru orice realizare, primul pas este curajul"– Johan Wolfgang von Goethe