oameni, focuri, poturi si jocuri de gourmeturi :)

b.nica spune:

Rufus,tu nu ma pacalesti pe mine asa cum nici sotul meu nu reuseste!
Cunosc specia care da iama in frigider si se da nevinovata aruncand vina pe cantar,cum ca s-a dereglat atunci cand arata,cinstit,consecinta...placerii!

Rufus spune:

A, nuuu...eu nu sunt specia aia.
Eu nu dau vina pe cantar, stiu foarte bine cine-i vinovat.
Ma mai supar eu pe mine...dar ma simt destul de bine in pielea mea.

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

b.nica spune:

Da Rufus, te simti asa mai muschiulos, pe burta!

b.nica spune:

Rufus,imi fac mea culpa,noroc cu pozele tale ca asa mi-am dat seama ca am fost cam nedreapta cu tine.Te cam ascunzi tu dupa fetele tale frumoasele dar te-am iertat cu flash-ul de la emoticonul tau care ne orbeste cand iti citim postarile,noroc ca nu suntem epileptici ca era criza asigurata,.
Am vrut sa edit. dar Marius nu s-a tinut de cuvant,.
Daca o sa gresim o reteta pe el o sa dau vina!

daniela_b spune:

Rufus, nu stiu despre ce vorbesti tu dar eu chiar despre arta as vrea sa discut. Arta culinara si nu numai.
Cred ca nu se acorda destula atentie acestui lucru sau, ma rog, nu in felul in care merita.

Mi se pare ca omul chiar a evoluat in strinsa legatura cu mincarea. Omul nu a gatit de plictiseala si nici doar de nevoie, asa imi place sa cred. Cred ca e ceva mai mult aici. Sau nu?

Diversificarea alimentatiei a produs modificari in creierul uman si chestia asta ma fascineaza, mi se pare incredibil drumul parcurs de la incercarile omului primitiv de a consuma in stare cit mai digerabila diverse ierburi, nuci, simburi, oua, carne si pina la bucataria moleculara in ai caror zori tocmai ne trezim, trecind prin marile cuceriri in spatiu si timp, in cautarea condimentelor.

Pentru ca, sa nu uitam, in afara de aur, pietre pretioase si alte bunuri, ne-am mai batut si pentru condimente, roade ale pamintului sau terenuri fertile.

De aceea, subiectul asta nu-i neaparat despre muschii din zona burtii.

Pentru ca nu-s in cea mai frumoasa perioada a vietii mele am creat acest subiect in care sa discut despre lucruri delicioase si sa mai uit de suparare.
Ca atunci cind maninci o galeata de inghetata de ciocolata fiindca viata e de cacao.

Orice on sau off topic va fi apreciat.


To live a creative life, we must lose our fear of being wrong - Joseph Clinton Pearce

J G spune:

Uneori, daca nu-l aud mult timp, tipatul pescarusilor ma face sa am lacrimi in ochi de placere. Ca si cand mi-ar apasa butonul de fericire din cap. Primele zile in Dublin anul asta am fost in stare permanenta, aproape epuizanta de fericire.

Mi s-a mai intamplat cand am mancat prima bomboana de ciocolata adevarata, in Belgia. Mi se mai intampla cu unele mancaruri indiene, piperate, purificatoare. Sau alteori cu o mancare foarte simpla, fara nimic adaugat. Gusturi pure.

Sau acum 2 seri, am prins pe tvr cultural sfarsitul unei ecranizari a Toscai, cu Domingo, filmata in 76. Chiar inainte de E lucevan le stelle... ca un cadou nesperat.

silvi_2005 spune:

Din cele mai vechi timpuri oamenii s-au asezat la o masa cu mancare buna pentru a-si cunoaste mai bine rudele, pentru a-si face prieteni noi,pentru a pune la cale politica lumii, acolo s-au pus la cale razboaie si s-a incheiat adesea apoi pacea…..la o masa buna cu un pahar de vin in mana am decis ca cel de langa noi este alesul, am decis ca ne schimbam job-ul sau viata de maine… daca analizam bine multe lucruri importante se intampla acolo.

Gasesc asadar de cuviinta sa acordam mesei pe care o servim zilnic o atentie aparte, in primul rand calitativ, nu este niciodata doar “o farfurie cu mancare” nici atunci cand o servim in bucataria noastra. Este o ocazie zilnica de a ne aseza alaturi de un coleg, de partenerul de viata sau de familie la o masa frumos decorata. In fata unei farfurii frumos garnisita cu “ceva bun” pentru a ne regala si a uita un moment de grijile zilei, avand ocazia sa povestim ce a fost bun si rau in ziua respectiva, sa zambim, sa luam o pauza pentru a o lua de la capat din nou….maine. Se poate realiza foarte usor asta trebuie doar putina bunavointa si rabdare, eu una eram antitalent la bucatarit si in cativa ani am ajuns pasionata de asta, am descoperit ca gatind te relaxezi si uiti de toate, poti sa te gandesti la ce vrei, sa iti pui imaginatia la treaba si sa “gusti” la propriu rezultatul.

Acestea au fost gandurile mele atunci cand am inecput sa postez pe blogul meu culinar in 31 mai 2009, intre timp am invatat o multime de lucruri am realizat ca mai am inca o multime de lucruri de invatat, am decis sa imi schimb profesia si sa devin bucatar profesionist asa ca septembrie incep scoala de bucatar profesionist aici in Franta. Am avut cumva sansa sa traiesc in aceasta tara care pune atat de mult accent pe frumos ...chiar si in bucatarie si aduce totul la nivel de arta. Sa pregatesti si sa degusti zilnic ceva frumos aranjat pe farfurie ca si descoperirea mereu arome noi te face sa invingi cotidianul si monotonia, e ca si atunci cand iesi fara motiv imbracata elegant si cu esarfa rosie la gat sau ca atunci cand decizi sa mergi pe jos acasa si sa alegi un traseu necunoscut pe care il descoperi zambind. Cam asa vad eu lucrurile

daniela_b spune:

Ah! Valentinag!
Si, daca nu a fost o intimplare si atit? intelegi? de aia as vrea sa aflu, e intimplare sau nu?
Dar, parca nu.
Avem o limba dotata cu harta de gusturi, ordonata.
Ma munceste intrebarea: de ce e atita ordine pe limba? acru la acru si dulce la dulce, sarat/dulce mai in fata, la intrare, acru pe margini si amar mai aproape de zona de inghitire (?).
Ca orice vietuitoare si omul s-a servit de gust, nu e fascinant unde am ajuns cu papilele gustative?


To live a creative life, we must lose our fear of being wrong - Joseph Clinton Pearce

daniela_b spune:

Monica, eu sint la faza la care imi pun intrebari!
De fapt, nu, gresesc, sint la faza la care GRESESC punindu-mi prea putine intrebari.
Am o relatie de capa si spada cu ingredientele si condimentele si chiar vinurile ( am alaturat deunazi o bucata de cartof fiert, cu sare, unt si verdeata cu lacrimaluiovidiu dulce maxim apoi, fara nicio remuscare am mincat inghetata de banane, doar asa ca sa vad ce se intimpla...).


To live a creative life, we must lose our fear of being wrong - Joseph Clinton Pearce

daniela_b spune:

Anamaria, ne-am gasit, ca sa spun asa...
Si eu incerc lucruri noi, tot timpul, as putea sa-mi fac un job sau chiar un stil de viata din a incerca orice, de mincat.

Si merg si foarte departe, de-o fi.
In afara de lucruri miscatoare ( gen gindac in flexiune hot-style si raw-worm) si oua murate cu diverse chestii vii inauntru, nu prea vad ce as refuza.


To live a creative life, we must lose our fear of being wrong - Joseph Clinton Pearce