o palma - motiv de divort?

balanta_tm spune:

B, incearca sa nu pui la suflet postarile care te acuza aboslut aiurea si gratuit si care sunt pro-violenta. Sincer, nici macar nu merita sa te opresti asupra lor.
Orice om cu o gandire sanatoasa stie ca un barbat nu are voie sa ridice mana asupra unei femei. Punct!
Nu ai meritat acea palma, iar sotului tau ar trebui sa ii crape obrazul de rusine pt iesirea lui. Dar uite ca il cam doare la basca pt ceea ce a facut. Probabil ca oricat de bune ar fi intentiile tale fata de casnicia voastra si oricat de dispusa ai fi sa lupti pt ea, esti singura care isi doreste asta. Eu iti doresc sa ai putere ca sa vezi in mod lucid lucrurile si sa accepti realitatea care, din pacate, de data asta, nu pare a fi in favoarea ta.

Rufus spune:

Eu intelesesem din toata discutia ca nimeni nu are voie sa ridice mana asupra nimanui...
Cred ca trebuie sa citesc mai atent.

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

balanta_tm spune:

Am folosit aceasta exprimare fiindca m-am referit la acest caz, nu pt ca sunt de acord ca o femeie sa ridice mana la un barbat; caci nu sunt.
Cred ca s-a deviat destul de la subiect, asa incat eu ma concentrez strict pe ceea ce a scris B.

AgnesLuca spune:

Nu a sustinut nimeni cele de mai sus; orice tip de abuz lasa urme, si in mod evident urmele emotionale (provocate inclusiv de abuzul fizic) sunt mult mai grave decit cele fizice.
Discutia insa este, asa cum scria pisigri pe la pagina 7 despre depasirea unei limite, iar in cazul abuzului fizic limita este mult mai evidenta/ clara/ indiscutabila.

Daca in ceea ce priveste abuzul fizic societatea este intr-o oarecare masura sensibilizata, abuzul emotional este din pacate o notiune straina pentru multi. Exemplul de fata mi se pare tipic, daca nu ar fi existat palma, abuzul emotional ar fi fost ignorat in continuare.

Lali spune:

Eu cred ca e mai grav pentru ca abuzul fizic, de obicei succede sau contine si abuz emotional. E 2 in 1.

salcia spune:

Eu sunt 100% de acord cu Hannen, nu a fost "doar" o palma, a fost o intreaga atitudine, o intreaga viziune a lui despre tine si despre relatia voastra, care spune foarte multe (si din pacate nimic de bine). Mi se pare o lipsa de respect incredibila si inacceptabila, sa te acuze ca-i furi banii (ca practic asta a fost), ca minti (nu recunosti ca i-ai luat), ca esti... (nu vreau sa repet "epitetele"), ca ai cele mai proaste gene (?!?!), ca parintii tai sunt nu-stiu-cum (ei ce legatura aveau in toata discutia? asa, ca fapt divers?). Apoi sa nu regrete "iesirea" asta ingrozitoare, ba inca sa te umileasca si mai mult, impreuna cu soacra, si, culmea, in legatura cu copiii ! Consider ca tot ce s-a intamplat e absolut inacceptabil si ca el nu pare in niciun caz o persoana rezonabila, care sa te iubeasca, sa te respecte, sa iti fie partener. Nu stiu daca o palma e motiv de divort, dar tot ce s-a intamplat inainte si dupa sigur e.

Acum mult, mult timp, pe cand eram foarte tanara si sufeream foarte tare de sindromul "mama ranitilor", am incasat si eu niste palme (ca sa nu zic chiar pumni, ca de palme "light" mai avusesem parte la diverse "iesiri din front"). Totul a plecat de la o nimica toata (si nu de la vreo cicaleala a mea) - erau niste circumstante speciale, fost copil abuzat ingrozitor etc. Ei, eu aveam misiunea mea, vroiam sa-l salvez, eram sigura ca o sa reusesc, no matter what, si chiar cu pretul unor "mici" violente pe ici-pe colo :(. Dar uite ca pana la urma ceva s-a rupt iremediabil, si dupa 5 ani de relatie mi-am dat seama ca pur si simplu nu mai vreau, nu-l mai iubesc, nu pot sa-l salvez daca el nu vrea. Trist, dar adevarat. Imi parea rau in continuare de el (si acum imi pare, si sper din suflet ca e bine), as fi vrut sa-l ajut, nu am avut (si nu am) resentimente, dar mi-am dat seama ca nu se poate, si ca eu in primul rand am o responsabilitate fata de mine. A fost o despartire extrem de grea si de dureroasa, cu incercari de sinucidere, cu ani de zile in care ba eram unica femeie pe care a iubit-o, ba eram o nemernica si urma sa ma omoare :(, ani de zile in care m-am intalnit cu el de teama sa nu se sinucida (ne intalneam si aveam un fel de "dialogul surzilor", eu incercam sa-i spun ca asta e, nu se mai poate, viata merge inainte etc. etc., el o tinea pe-a lui).

M-am lungit si imi cer scuze, dar vreau sa spun ca se poate sa iesi din cercul asta, chiar daca e foarte complicat si dureros. DACA VREI. Sigur, noi eram tineri, nu eram casatoriti, nu aveam copii si afaceri, dar a fost ingrozitor si a durat cativa ani pana ce lucrurile s-au linistit. Au fost perioade lungi in care eram atat de deprimata ca nu-mi venea sa ma mai scol din pat, ma simteam vinovata, nu puteam sa ma bucur de nimic, in care mi se parea ca niciodata nu se va termina, dar, s-a terminat. La un moment dat am schimbat telefonul, tot, si gata.

Sper sa iei cea mai buna decizie pentru tine si pentru copii si sa-ti (re)gasesti pacea, linistea si increderea. Meriti mai mult, si copiii merita mai mult.

salcia spune:

P.S.: toata discutia asta cu "hemoragia verbala" (bine a zis cineva, expresia asta spune multe) si cu care-i mai abuz, abuzul fizic sau verbal e de prost gust. Nu o ajuta cu nimic pe Basilique, ci mai pune o caramida acolo, la "invrajbirea intre sexe", la "discutii de dragul discutiilor" si la "victima e de vina, ca l-a provocat".

Normal ca si abuzul fizic, si cel verbal, sunt foarte grave (cu toate ca nu cred ca in realitate sunt asa de bine delimitate, as crede ca merg "mana in mana", nu prea vad abuz fizic fara sa existe si abuz verbal sau emotional), normal ca violenta nu e acceptabila, indiferent din ce parte vine, normal ca intr-un cuplu ambele persoane trebuie sa fie mature si rezonabile si sa aiba o limita pe care sa nu o depaseasca. Nu inteleg ce vor unii sa demonstreze perorand in gol pe n pagini.

Mi se pare penibil si jenant ca, in lipsa de argumente, sa inventam explicatii pe care cel care deschis discutia nici macar nu le-a visat. Am citit cu stupoare cum Basilique ar fi spus chiar ea (unde?!) ca in fiecare zi i-a "tocat nervii" sotului, ca i-a "facut nervii prastie" (alte expresii interesante) etc. etc. Atunci cand intri intr-o astfel de discutie mi se pare logic sa citesti cu atentie ce s-a scris, nu sa produci dovezi care sa-ti sprijine tie teoriile (prejudecatile?) deja existente. In general se pleaca de la argumente si se ajunge la o concluzie, dar unii trag concluzia din prima si apoi gasesc (sau creeaza) argumentele care sa le sprijine concluzia. Perfect obiectiv (si curat democratic, vorba lui Rufus)!

Marius, eu cred ca nu ai facut decat sa confirmi ceea ce a dedus mai toata lumea care a citit acest topic si prima ta interventie. Vorba lui Pisigri, bine ca se mai ridica din cand in cand cate un erou drept si neinfricat, un cavaler fara pata si fara prihana care sa ne mai taie din hemoragia verbala care face nervii prastie si din elanul abuzator pe care il avem, probabil, in cromozomul XX . Sau de ce sa vedem realitatea asa cum e si sa recunoastem ceea ce se vede din Luna, cand ne putem complica, putem rastalmaci, putem inventa si la sfarsit din urna sa iasa ce trebuie? Doi barbati la topicul asta si nu stiu cum sa-si dea mai bine cu stangu-n dreptu'...a

ego71 spune:

daca ar fi sa palmuim ori de cate ori suntem scosi din pepeni, am vedea mai tot timpul sefi cu ochii vineti, colege ciufulite fara coafor, colegi fara "voce" , soacre cu gura mica si lista ar putea continua.
intrebarea se pune altfel: ce faci daca altcineva iti face nervii elice? iei distanta, inghiti in sec,incerci sa depasesti momentul ,chiar daca in clipa aia iti vine sa-l arunci de la etaj. dar, deh...cand vine vorba de soata din dotare, cresc dintr-o data muschii pe tine si-i aplici corectia de rigoare? ca na, e pe teritoriul si pe numele tau?
o palma e doar inceputul si nicio promisiune din partea lui nu-ti poate garanta ca nu se va mai repeta.de tine depinde, basilique, cat esti dispusa sa ierti, sa treci peste, sa discutati lucrul asta foarte serios si sa mergeti sau nu mai departe. dureros ar fi altceva...ca nu cumva palma asta sa nasca in tine o teama justificata sau ba. ..daca ajungi sa te uiti tot timpul cu frica peste umar...totul e pierdut.

mamaluiana spune:

Prima palma e mai grea .....restul, vin de la sine.
Analizeaza relatia voastra si pune mai presus interesul copilului dar nu uita de tine!
-Posibil sa fii contribuit cu ceva mai mult ca de obicei la tensionarea ,,discutiei" astfel incit sa ai o parte din vina si atunci a intervenit violenta?
-Sintem curiosi ce anume lucru ti se reproseaza din partea sotului, iar daca nu le poti scrie pe forum, atunci acelea trebuie analizate si discutate eventual cu .... ,,Pater familias".
Sint sotul useritei de pe forum si ,,profit" de faptul ca era logata. In acelasi timp provin din rasa masculina iar multi dintre noi sint mitocani.
Totusi nu sintem toti la fel!
Privesc prin ochii barbatilor care lovesc o femeie si cred ca undeva in copilarie a existat un exemplu in familie care proceda la fel. La fel sustin ipoteza prin care unele din exemplarele feminine duc un barbat in pragul disperarii iar masculii, ca specie dominanta recurg la forta.
A fost o scurta idee de a mea pe care unii o vor critica iar altii o vor aprecia ca fiind sincera.
Sper ca fiecare sa gaseasca solutia optima in a-si rezolva problemele.
Gabi G.

marius spune:

Raspunsul meu la acest topic dupa cum a decurs este ca a devenit "vanare de vant".

Basilique - ai dreptate. Sotul tau este un mitocan, un violent si un abuzator. Ai avut o viata grea dar poate ca nu ai realizat inca, vei avea o viata si mai grea plina de umilinte si de violenta domestica, vei fi acuzata ca esti mincinoasa, ca esti hoata si asa mai departe.
Totusi de ce nu divortezi?

Totul va fi bine. Tu scapi de un mitocan, de un abuzator samd. El treaba lui ... nu mai discutam pentru ca nu conteaza, copiii vedeti voi cum faceti, vindeti totul impartiti frateste si fiecare pe drumul lui.
Ca doar nu scrie nicaieri ca tu trebuie musai sa fii casatorita taman cu el si vice versa. Asa e toata lumea happy. Ok?
Ma gandesc ca si el va fi happy ca doar nu scrie nicaieri ca trebuie musai sa fie casatorit cu tine, nu? E#l are motivele lui, tu pe ale tale deci.... cum spuneam "ura si la gara".


Eu pur si simplu / Pagina legislativa