Micile agresiuni stradale

hannen spune:

Stiu despre ce vorbiti,am experimentat si palme,si pipaieli si organe genitale expuse...doamne ce oroare.Imi amintesc ca imi era frica ,frica ,serios de frica.
Acum nu am observat nimic desi m-am simtit ca un piticot in tara uriasilor si toata lumea imi zicea "domnisoara" si cel mai important,toti au observat cit de timida sunt

Insa eu am observat altceva care m-a socat total.Fetele de generala,liceu..pustoaice mici ,fragede ,voi ati auzit cum vorbesc????Cum injura!Am ramas socata! Copile cu telefoane mobile si ce conversatii au "ce mai eu sunt proasta lui sa-l sun mereu,el vrea doar ****"Si da,cum sunt imbracate la virste de 12-13 ani si la ce ore ies in oras!!Incredibil!!!
Nu stiu voi,dar eu aveam 18 ani si nu plecam din fata blocului fara sa le zic parintilor iar daca la ora 8 nu eram in casa,o "furam" asa cit de mare eram eu.

Sper ca nu am fost off topic prea mult,insa asta este ce am observat eu si ce m-a impresionat intr-un mod deloc placut.
Poate si din cauza celor din tagma descrisa mai sus au de suferit si fetele linistite.

************************************
Whatever happens don`t let go of my hand!

Acum am un inger pazitor,cel mai frumos si bun inger din lume!MAMA!Te voi iubi etern!
****************************************************

Monnvas spune:

Daca suntem la ora marturisirilor: pe la 15 ani, imbracata banal, nemachiata. Un 2x2, tricou Cobra security in spatele meu. M-am prins. Am ajuns in fata blocului. Am refuzat sa deschid usa. Am amenintat ca strig si il chem pe tata. A plecat abia cand am sunat la interfon si am inceput sa urlu la tata sa coboare, nu inainte de a-si sterge labele pe ce zone a gasit mai intime. Nu stia ca nu merge interfonul si ca tata de fapt mi-a deschis usa.

Si credeti ca am zis ceva? Nu, fiindca stiam ca asta va insemna alte restrictii la iesit afara. Si-asa aveam consemn ca la 9 seara sa fiu in casa.

Oricum, de obicei chestiile astea se intampla ziua, nu noaptea, in vazul lumii, nu pe strazi laturalnice.

Stiu ca suna ca o instigare la violenta ce zic, dar daca fata ar si folosi sprayul paralizant, poate ar fi mai putini care sa se incumete la asa ceva. Din pacate, de obicei ating si o sterg, nici n-ai timp sa ripostezi.

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way

Sabina spune:

n-are a face "tagma" cu mitocania masculina, sa nu cadem in capcana
"femeia e de vina".



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

hannen spune:

Sabina,nu sunt deloc adepta ideii "femeia e de vina".Nu stiu,cautam si eu o explicatie dar cred ca nu se aplica din moment ce animalele erau si pe "vremea noastra" si dupa cum ziceam,parca eram mai altfel.Nu aveam atit/ea libertate/ti...eram copii mai mult timp.

************************************
Whatever happens don`t let go of my hand!

Acum am un inger pazitor,cel mai frumos si bun inger din lume!MAMA!Te voi iubi etern!
****************************************************

delsim spune:

Am patit-o si eu toata adolescenta si tineretea mea.Si sinf=gura si insotita de prietene. In toate modurile: pipaieli , palme, fluieraturi,vorbe indecente etc, atat de la tineri singuri sau organizati in haite cat si de la oameni maturi;mai putini , dar au existat si d'astia; plus fel si fel de exibitionisti.Ce ma dezgusta cel mai tare nu erau tinerii , ci batranii, mosii libidinosi din mijloacele de transport, care se inghesuiau in mine si incepeau sa faca miscari sexuale.
Cu tinerii...ma descurcam ignorandu-i , trecand pe cealalta parte a drumului. Cu fazele din autobuz....am dezvoltat asa o fobie ca am inceput sa fac atacuri de panica si am necesitat psihoterapie si tratament.
Cel mai bine era pe strada cand eram insotita de prieten,atunci ma simteam in siguranta.Sau cand eram in grup de prieteni.Niciodata nu ieseam seara neinsotita, sau ma ducea si ma aducea tata, sau ma astepta in statie.
Acuma nu prea am mai patit-o, m-am ingrasat si nu mai prezint interes, plus ca ma ajuta faptul ca ies nemachiata,imbracata sport si cu carutul cu fetitza. Dar si asa au existat vreo 3 momente neplacute.Au fost remarci zgomotoase despre modul in care a fost conceput copilul si modul cum s-a nascut. Nu mi-am crezut urechilor ce-am putut sa aud! Tot felul de obsedati si frustrati si ce e trist ca nu prea avem ce face ca femei, decat sa induram , sa evitam, sa grabim pasul, sa ignoram.Eu cred ca nu numai "frumoasele " patesc asa( poate ele mai mult), dar cred ca o patesc toate femeile. Si nu , nu tine de modul in care te imbraci.
Hai eu ca eu, deja nu mai sunt asa tanara, am trecut de 30 de ani, lucrurile astea nu or sa mai fie la adresa mea....ingrijorarea mea este: ce fac cu Amalia?ce-i spun, cum o invat sa reactioneze?ce sa faca sa nu treaca prin ce-am trecut eu?
Si apropo de ce se discuta mai sus: eu nu am avut o relatie apropiata cu ai mei si nu le-am spus ce pateam; mi-era rusine si credeam ca totul se intampla cumva din vina mea, si credeam ca daca le spun o sa ma certe si nu o sa ma mai lase nicaieri, ei oricum fiind destul de rigizi si de stricti.Ii ceream protectia tatalul meu tacit, cand il rugam sa ma duca si sa ma aduca, asa aveau si ei incredere in mine si asa ma simteam si eu in siguranta.Dar niciodata nu le-am spus explicit ce mi se intampla.
Nici cand am inceput sa dezvolt atacuri de panica, prin facultate s-a intamplat asta, nu le-am spus (m-ar fi invinovatit tot pe mine, mi-era frica sa nu fiu crezuta sau acuzata ca exagerez).Am ajuns la doctor singura, de mana cu prietenul meu, care m-a protejat si m-a sprijinit cum a putut el mai bine.In el mi-am gasit sprijinul si nu in parintii mei.
N-as vrea sa treaca fata mea prin toate astea singura, sau cel putin fara sustinerea noastra, a parintilor.

cleo78 spune:

nici eu nu spuneam ce am patit. Aveam fix reactia "victima": nu spuneam, ma acuzam, cautam solutii, m-am retras etc. Si asta poate dauna, efectele psihice se vad si tarziu; nici nu ma mira la unele fete: atacurile de panica, probleme cu ingrasarea etc. - aceestea apar ca mecanisme de aparare,de protectie, e o reactie a organismului de aparare la genul asta de agresiuni.

Noa spune:

Eu am trait pe la 13 ani o experienta care m-a marcat multa vreme dupa aceea.Era inainte de revolutie si veneam de la meditatie la matematica cu troleibuzul 66, intr-o aglomeratie de nedescris.Nu te puteai misca efectiv ,eram ca sardelele.Eu eram imbracata in niste pantaloni negri,dintr-o imitatie de catifea,un material subtire, moale si placut prin care simteai orice atingere.
La un moment dat am simtit ceva cald lipit de fund.Eram atat de proasta si inocenta la vremea aia, atat de timida ,incat n-am reactionat in niciun fel.Ar fi trebuit sa tip, sa vociferez,dar nu.Doar inima incepuse sa-mi bata cu putere si incercam sa intorc capul sa vad ce este, dar n-aveam nicio sansa,din cauza aglomeratiei.N-am sa uit toata viata senzatia aia de cald pe fund si disperarea de a ajunge mai repede in statie sa pot cobori.Parca a fost o eternitate pana s-au deschis usile si am coborat.Atunci abia, am reusit sa intorc capul si sa ma uit.Bineinteles ca a fost al doilea soc, pentru ca pana la acea varsta nu mai vazusem un organ sexual masculin nici macar in poze.Am coborat buimaca de frica ,scarba ,cu senzatia aia de caldura pe fund care a persistat mult timp dupa aceea.Tin minte ca nu i-am spus decat unei matusi cu care aveam o relatie mai speciala si care n-a parut surprinsa deloc,ba mai mult s-a mirat ca nu m-a si murdarit pe pantaloni. A fost o trauma pentru mine acea experienta, a fost oribil,iar in autobuze, ani de zile dupa, daca cineva din spate ma atingea cu o sacosa,ma intorceam brusc si ma mutam imediat din locul ala.
Cert este ca intamplarea a avut si o parte buna, pentru ca am inteles cat pericol exista pe strada si am devenit foarte vigilenta si circumspecta.Intotdeauna vericam persoana din spatele meu si daca nu era o femeie, incercam sa-mi gasesc un alt loc. De asemenea, nu mai urcam niciodata cand era aglomeratie.
Nu stiu ce voi face cu fii-mea ,pentru ca sunt foarte panicoasa si n-am curaj sa o las singura nici la magazinul de langa casa.Ies cu ea ,eu raman in colt si o petrec cu privirea pana intra, apoi o astept sa iasa.Si daca nu iese in timpul calculat de mine, alerg intr-un suflet pana acolo sa vad ce se intampla.O gasesc bineintele asteptand cu banii in mana ,in timp ce i-o iau altii inainte.N-am curaj sa o las singura nicaieri si acum e de inteles, dar ce voi face mai tarziu pe la 14 -15 ani?Sunt sigura ca se va impotrivi s-o insotesc peste tot.
Episoade de genul fluieraturi,mai o mana pe fund, au fost parfum pe langa ce am trait atunci.Oricum, ma bucur ca ati deschis subiectul si am putut sa povestesc pentru ca cine stie cate din angoasele mele isi au originea in acea intamplare din copilarie tinuta atata timp in subconstient
Si, da,si eu imi doresc sa traiasca intr-o tara civilizata, unde asemenea intamplari sunt cu totul si cu totul izolate.
Spun asta, pentru ca si afara exista asa ceva.Noi am fost acum o luna in Paris si am locuit in cartierul Monmartre, pe bulevardul Barbes.Nu va imaginati(decat daca ati fost acolo) ce ,,fauna" exista pe strada,mai ceva ca la noi in Ferentari:90% negri,drogati, betivi,am fost avertizati de la receptie sa nu mai iesim dupa ora 20 pe strada!!!
edit:atentie mare la fete incepand de la 12-13 ani in sus! Trauma e mult mai mare la un copil, ca practic esti un copil la 13 ani, decat daca ti se intampla la 25-30 de ani cand deja stii despre ce e vorba si altfel pecepi lucrurile.

ramiris spune:

Am fost recent la Londra si credeam ca in RO se imbraca vulgar fetele tinere, acum mi se par calugarite fate de ce am vazut acolo pe strada. Ce-i drept la Londra n-am vazut pe nimeni sa urmareasca cu privirea minijupistele/decoltatele sau sa faca remarci deplasate, nici poimeneala de vreo agresiune fizica.
Deci cred ca are mai putin legatura cu feluil in care se imbraca tinerele cat depinde de nivelul de educatie/cultura al societatii.

In Romania sunt mai multi giboni decat in tarile civlilizate iar societatea tolereaza...

Rufus spune:

Legea interzice folosirea oricarui tip de spray.
Asa ca e posibil ca fata sa fie si...si cu banii luati.

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

Burtocika spune:

Da, exact despre asta vorbeam, doar ca eu am patit-o o data sa raman si cu "urme" ... Am patit-o si eu, nu la 13 ani, dar pe la 15-16, eram la liceu si circulam cu RATB-ul volens-nolens ... Destul de frecvent am patit-o, si nu avea nici o legatura cu felul in care eram imbracata, ca eram in uniforme pe vremea aia, srafanele alea bleumarin numai provocatoare nu erau. Desi, pt un obsedat / exhibitionist, orice e provocator.

O data am asistat insa la o REACTIE a unei colege, care tot asa, avea impresia ca este pipaita. Fata a inceput sa se rasteasca la individ si sa-l acuze ca o impinge si ca n-are unde sa se duca, ca n-are loc, asa ca sa stea cuminte. Vreau sa va spun ca agresorul a tacut malc si a incetat orice "activitate".