Pestisorii sfideaza canicula... |70|

Tethys spune:

Si ceva lectura matinala :

Zodiacul dupa cele 12 triburi ale Israelului - Potrivit Bibliei, cei 12 fii ai lui Iacob au fost impartiti de acesta in 12 triburi. Fiecare trib avea propriul teritoriu in Israel, cu exceptia tribului lui Levi, care a fost pus sa serveasca in Templul Sfant. Triburile, corespund celor 12 semne ale zodiacului si celor 12 luni ale anului, astfel:

In zona estica:
- Judah (Leu);
- Issachar (Rac);
- Zebulun (Capricorn).

In zona sudica:
- Ruben (Varsator);
- Simeon (Pesti);
- Gad (Berbec).

In zona vestica:
- Ephraim (Taur);
- Manesseh (Sagetator);
- Benjamin (Gemeni).

In zona Nordica:
- Dan (Scorpion);
- Asher (Balanta);
- Naphtali (Fecioara).

Simeon (Pesti: 19 februarie – 20 martie)

Persoanele nascute sub semnul Simeon sunt firi inteligente, generoase si pline de viata. Prietenoase si emotive, reusesc foarte repede sa se faca placute intr-un cerc nou de prieteni. Uneori, dau dovada de sinceritate exagerata si, desi nu intentioneaza, ajung sa raneasca persoanele apropiate din aceasta cauza. Romantice si loiale, se indragostesc foarte repede, atasandu-se imediat de partener. Pentru ele, cheia unei relatii perfecte o reprezinta atentia, respectul si intelegerea.

Tethys spune:

Si povestea de dimineata :

Nuca mica

A fost odata, ca niciodata, un om foarte sarac si binecuvantat cu o gramada de copii mici. El se indeletnicea cu taiatul lemnelor, ca sa-si poata castiga cele trebuincioase pentru un trai saracacios, pentru el si pentru familia sa. Abia le ajungea mancarea lor, de pe o zi pe alta. Dar, se intampla odata, ca veni un an deosebit de greu in care, intr-o zi, nevasta omului nostru chiar n-avea ce sa puna pe masa. Si il trimise pe omul sau in lume, ca acesta sa aduca acasa ceva de mancare. Si porni omul nostru, mahnit, la drum. Cum mergea el asa, cu capul plecat, il intalni pe dracul in persoana. Acesta il intreba care-i cauza tristetei sale (desi stia foarte bine).
- Coane, sa stii ca nu avem acasa ce manca, asta-i cauza mahnirii mele...
- Frate, te ajut eu cu placere! Iaca o nuca mica, plina de magie. Ii poruncesti ce vrei si iti face de indata!
- Bine, coane, dar ce sa-ti dau eu in schimb?
- Oh, nimic, cel mult ce vei avea tu acasa... ceva despre care acum nu stii nimic... aceea sa-mi dai in schimb!
Omul nostru se gandi un pic, dar, cand isi aduse aminte de foametea de acasa, hotari sa-si dea mana in semn de acord. Si merse acasa cu nuca cea mica, fermecata.
- Ce ne-ai adus, barbate, ia sa vedem? - il intreba nevasta-sa.
- O nuca mica, fermecata, nevasta - ii raspunse omul.
- Si ce stie? Ia sa vedem...
Si ii porunci sa-i faca multa mancare. Imediat, aparura pe masa fel de fel de mancaruri, care de mai care, calde, apetisante. Mancara pe saturate. Apoi, ii mai porunci sa-i faca o casa mai mare, de piatra, grajduri pline de vaci, cai, boi si oi, pasuni si pamanturi de arat. Si nuca ii facu, exact cum poruncise. Se minunau cu totii.
- Dar barbate, cum ai facut rost de aceasta nuca fermecata?
- Am primit-o de la dracul incornorat.
- Si ce i-ai dat in schimb?
- Nimic... doar ceea ce nu stiam ca exista in casa noastra.
- Prostule! Uite, in pantecul meu se afla un copil despre care nu stiai; si tu, in lacomia ta, l-ai oferit celui incornorat! - zise nevasta-sa necajita.
Dar, nu avura nimic de facut. Peste catva timp, micul copil se nascu si era frumos ca focul. Trecu ceva timp si veni vremea botezului. In acea zi, venisera doi batrani necunoscuti, fiecare cu cate o aura de sfant, sa ceara adapost la omul nostru pentru o noapte. Fusesera primiti cu inima deschisa. Stapana casei oferise celor doi batrani mancare indestulatoare si petrecura asa, impreuna, o seara de o sfintenie desavarsita. Inainte sa se culce, unul dintre cei doi batrani incepu sa vorbeasca:
- Oameni buni, stim ca la noapte o sa vina dracul dupa pruncul vostru. Dar nu va speriati. Puneti o paine si un cutit sub geam si in rest, dormiti linistiti.
Si asa facura. Taiara o felie din acea paine si o pusera sub fereastra, impreuna cu un cutit. La miezul noptii, aparu dracul.
- Frate, adu-mi copilul tau, ca doar stii ca mi l-ai promis!
Dar in locul omului sarac, ii raspunse painea:
- Ai rabdare, ca si eu am avut. La inceput, am fost bagata in pamant. A trebuit sa am rabdare, si sa cresc. Cand m-am copt, venira oamenii cu coasa si m-au secerat. A trebuit sa indur niste chinuri ingrozitoare. Dupa aceea, am fost dusa la batoza si am fost batuta toata ziua, de a trebuit sa indur chinul chinurilor. Dupa aceea, m-am dus la moara si am fost introdusa intre doua pietre imense, pana ce m-am prefacut in faina, indurand chinuri ingrozitoare. A trebuit sa rabd, deci rabda si tu! Dupa aceea, m-au bagat in apa sarata, m-au framantat timp de ore intregi, si a trebuit sa am rabdare si sa indur. Asa ca, indura si tu chinul rabdarii! Dupa aceea, am fost aruncata in cuptorul fierbinte si a trebuit sa indur fierbinteala de acolo, care e cel mai mare chin imaginabil! Asa ca, indura si tu! Dupa aia, am fost scoasa si batuta iar, si a trebuit sa indur si asta. Dupa care, m-au taiat cu o bucata de metal, ce mi-a cauzat o durere cumplita. Fii cu ochii in patru sa n-ai parte si tu de asa ceva!
Dracul asculta ce asculta, dar nu mai rezista. Intre timp, se facu dimineata si a trebuit sa plece. Si asa, scapa de el omul nostru, impreuna cu pruncul sau...

O zi frumoasa si placuta tuturora ! 'Bye-bye" ...

My_Lady0091 spune:

hellow...marmaids!!!


io's..ok la sfert..adica nu chiar full..dar dau inainte!burtica creste!Rebecca..multumesc lui D-zeu e ok..cu crizele varstei!

Vapupez pe toate!

---

*Blackmoon Lady 17+si lipistocul meu iubit

daniela_daneza spune:

Cryna , acum sunt mai bine cu raceala .La examen am luat 10 la partea de sustinere a proiectului , iar la test sper ca tot pe acolo .Pe data de 16 aflu exact nota ....seara am fot cu totii la o pizza ....si cam atata .

Ely, deci incepem scoala .Woau ..ce a mai trecut timpul .Succes si acomodare rapida , sper sa ii placa .Succes si baietilor la gradi .Ce peripetii mai ai cu ei ? Te mai asteptam !


Alina , Carma ..poop...

Tethys spune:

Seara buna!

Alina, bine ca macar la sfert esti, cat de cat, bine ... las'ca, s-o umple el paharul din nou, la loc ... numai bine in continuare .

Dany, felicitari pentru nota maxima la partea practica si, pe 16, sa primesti vesti super bune legate de nota respectiva . Multa sanatate in continuare .

Celelalte sirenete... chiar e nevoie de catalog??? Am zis ca nu-l strig si... ma voi tine de cuvant, sa stiti... ... da', tot asteptam macar un cuvantel, acolo, de la voi ... numai bine tuturora .

Tethys spune:

Si povestea de seara :

Fata cu ochi de vulpe

A fost odata ca niciodata, un rege batran care avea trei fii. Regele era atat de batran, incat nu putea sa iasa din curte si, decise astfel, sa-si construiasca o biserica in curtea sa. Vroia si el sa aiba o biserica in propria curte pentru a putea merge la casa lui Dumnezeu. Dupa ce a fost construit si turnul bisericii, a doua zi dimineata, o pasare s-a asezat exact in varful turnului. Cand batranul rege auzi cantecul acelei pasari, el intineri atat de mult, incat arata ca un flacau de douazeci de ani. Imediat, el le zise fiilor sai ca vrea, ca acea pasare sa fie prinsa si pusa intr-o colivie. Fiul sau cel mai mare se urca de indata in turn. Cand vroia sa puna mana pe pasare, aceasta zbura. Urmarind-o cu privirea, vazu ca pasarea zbura pana la marginea unei paduri si se aseza pe creanga unui copac. Fiul cel mare cobori din turn si zise:
- Tatal meu, am vazut unde a zburat pasarea. Ma duc dupa ea.
- Sa te ajute Dumnezeu, fiul meu, adu-o cat de repede poti in casa noastra - a spus batranul rege.
Si printul pleca. Isi pregati calul, cainele si ceva de mancare. Noaptea tarziu, a ajuns la marginea padurii unde pasarea a coborat din vazduh. Si-a facut un foc, si incepu sa-si ia cina. In timp ce manca, o vulpe fugi dintr-o parte-n alta. Printul cel mare spuse:
- Du-te caine, ia prinde acea vulpe, sa nu mai alerge pe aici.
Vulpea a spus:
- Fii stana de piatra, precum si cainele tau!
Printul, cainele si calul au devenit imediat cate o stana de piatra. A doua zi dimineata, pasarea reaparu in turnul bisericii. Cel de-al doilea print se urca si el in turn, vrand s-o prinda. Pasarea insa, a zburat si de aceasta data. Printul cobori din turn si spuse:
- Tatal meu, am vazut unde a zburat pasarea. Ma duc dupa ea.
Isi pregati si el calul si cainele, precum si ceva de mancare. Cand ajunse in padure, era deja seara. Incepu si el sa-si ia cina, fiindca i se facuse foame. Intre timp, vulpea reaparu si fugi dintr-o parte in alta. El zise catre cainele sau:
- Du-te caine, prinde vulpea, sa nu tot fuga pe aici.
Dar vulpea striga:
- Fii tu stana de piatra, precum si cainele si calul tau.
A treia zi dimineata, regele auzi din nou pasarea cantand in turnul bisericii. Cel mai tanar dintre printi urca si el in turn, dar cand sa puna mana pe pasare, aceasta zbura. El vazu, ca pasarea zbura catre aceeasi padure. Cobori din turn, isi pregati cele trebuincioase si pleca la drum. Catre seara, ajunse si el la marginea padurii. Isi facu si el un foc si incepu sa manance ceva, fiindca i se facuse foame. Aparu vulpea si fugi latrand dintr-o parte-n alta. Micul print zise catre ea:
- Dulce vulpe, nu latra, ci vino aici sa-ti dau si tie ceva bun de mancare.
- As veni eu cu drag - a spus vulpea - dar ma tem de cainele tau.
Micul print si-a legat atunci cainele de un copac. Dupa ce au cinat impreuna, vulpea a spus:
- Printule, crezi ca pasarea se afla aici, in acest copac?
- Apoi, am vazut-o zburand aici. Mi s-a parut ca aici si-a facut cuibul.
- Pasarea este departe de aici - spuse vulpea - dar nu-ti fa griji, pentru ca o vom aduce aici. Pasarea se afla in tara regelui Rosu. In gradina acelui rege se afla un par batran cu o scorbura mare. In acea scorbura si-a facut cuib pasarea noastra.
Si plecara la drum. Vulpea se facu si ea un tanar chipes, si-a cumparat un cal si asa, au pornit impreuna la drum. Au mers ceva pana cand au ajuns langa palatul regelui Rosu. S-au plimbat de jur-imprejurul lui si dupa aceea au intrat intr-un han. Si-au legat caii intr-un grajd. Dupa ce au mancat, s-au dus la batranul par unde se afla pasarea. Cand s-au apropiat de gradina, vulpea incepu sa explice:
- Printule, acesta este parul despre care ti-am vorbit. Aici poti sa prinzi pasarea destul de usor, dar ai grija sa nu musti din vreo para fiindca aceasta va incepe sa cante si garzile or sa iasa din palat si vei fi dus in fata regelui rosu.
Micul print s-a urcat in copac, a prins pasarea si incepu sa coboare. Isi tinuse tot timpul respiratia si nici macar nu s-a uitat la pere. Dar, pana sa ajunga inapoi, trebuia sa ia o gura de aer. Cand isi deschisese gura, o para s-a varat imediat printre dintii sai si printul, neputand rezista, a muscat din ea. Aceasta incepu sa cante, iar gardienii au iesit si l-au prins pe micul print. Din fericire, vulpea ramasese in afara gardului. Regele Rosu zise catre print:
- Observ ca esti fiu de rege. Ar trebui sa te spanzur, dar iti las viata cu o conditie.
Printul intreba:
- Care sa fie conditia?
Regele Rosu zise:
- Langa Marea Rosie se afla un frumos palat. In acel palat se afla o printesa, prizoniera fiind de ceva timp. Daca poti sa mi-o aduci aici, atunci iti crut viata.
- S-a facut - raspunse printul.
El iesi din palat, iar vulpea, in chip de om, i se alatura.
- Asa-i ca ti-am spus-o?! Dar nu-ti fie teama, ca voi ramane cu tine sa te ajut, pentru ca ai fost bun cu mine, nu ca fratii tai.
Si au mers asa, impreuna, tot drumul. Cand au ajuns langa Marea Rosie, au vazut ca palatul si printesa sunt pe celalalt tarm al marii. S-au gandit ei mult cum sa treaca marea, iar in cele din urma vulpea a rupt o frunza din care facu o barca. De asemenea, a rupt o creanga din care facu o vasla. Au urcat amandoi in barca si au trecut marea. Cand sa ajunga dincolo, vulpea atinse barca iar aceasta se prefacu intr-o pereche de pantofi de aur. Vulpea facu un salt si se facu un cizmar batran, atat de batran, incat barba sa parea alba ca si canepa. Si incepu sa se plimbe prin fata palatului cu acea pereche de pantofi din aur. Printesa il zari din palat si striga de la fereastra:
- Cizmar sarac, adu sus acei pantofi pentru ca vreau sa-i cumpar.
- Imi cer scuze, dar sunt foarte batran si nu pot urca acolo. Apoi, coboara dumneata de acolo si vino de-i incearca.
Cobori printesa si incerca pantofii. S-au potrivit atat de bine, ca si cum ar fi crescut din picioarele sale! Dar, in timp ce printesa se minuna, vulpea zise:
- Hip-hop, pantofii mei mici, sa fim toti trei unde vreau eu!
Si imediat fura toti trei pe celalalt mal al marii. Cand ajunsera acolo, vulpea zise:
- Te-am adus aici pentru ca regele Rosu doreste sa fii sotia lui.
Printesa se intrista:
- Mai degraba mor.
Vulpea se gandi si spuse:
- Dar ce zici de acest print, nu vrei sa fii sotia lui?
- Ba cum sa nu, am crezut ca m-ai rapit pentru el.
- S-a facut, atunci dumneata o sa fii sotia acestuia, iar eu o sa fiu mireasa regelui Rosu.
Si au pornit impreuna, inapoi spre orasul regelui Rosu. Cand au ajuns, vulpea facu un salt si se transforma intr-o fata care semana leit cu printesa. Atunci, printul spuse printesei:
- Asteapta-ne aici, te rog. O prezint pe aceasta fata regelui Rosu, iar restul va fi treaba ei.
Cand regele Rosu a zarit vulpea - care acum se infatisa in chip de printesa - s-a bucurat tare. Imediat a inceput pregatirea de nunta. Micul print a fost si el invitat, dar el s-a scuzat ca se grabeste acasa. Incepu nunta, dar deodata, unul dintre invitati spuse:
- Printesa pare fara cusur, dar parca are o meteahna.
Ceilalti raspunsera:
- Nu este posibil, daca nici aceasta fata nu este fara cusur, atunci cine este?
Cel dintai zise:
- In afara de faptul ca are ochi de vulpe, nu are alta meteahna.
Apoi, sa fii numita fata cu ochi de vulpe este o mare rusine. Mireasa s-a furisat incet-incet sub masa si se facu din nou vulpe. Si fugi, cum putu, pe unde vazu ca are cale libera. Pana sa observe nuntasii, dusa a fost. Vulpea merse inapoi la han unde se intalni cu micul print si cu mireasa acestuia.
- Pregatiti-va sa plecam spre casa ta - zise vulpea catre print.
Si au pornit la drum. Cand ajunsera la padurea unde au cinat impreuna, vulpea intreba:
- Vezi aceste trei stane de piatra?
- Le vad - raspunse printul.
- Apoi sa stii ca sunt fratii tai, impreuna cu cainii si cu caii lor.
- Dar cum au ajuns in asa hal?
- Apoi, si-au asmutit cainii impotriva mea. Eu i-am vrajit sa se faca stane de piatra. Vrei ca ei sa fie din nou vii?
- Sunt fratii mei si este datoria mea sa-i iubesc. Fa-i sa fie din nou vii!
- Fie cum doresti, dar sa stii ca vei regreta mai tarziu!
- N-o sa regret niciodata - ii raspunse micul print.
Auzind asta, vulpea lovi cele trei stane de piatra cu batul sau si zise:
- Fiti din nou vii, cum doreste fratele vostru!
Si asa a fost. Au mai mers un timp impreuna, dar deodata, vulpea se opri si zise:
- Pana aici a fost. Ramaneti cu bine, fiindca eu trebuie sa-mi vad de drum.
Si-au luat ramas bun si fiecare a plecat pe drumul sau. Dupa un timp, ura intrase in cei doi frati ai micului print.
- Nu se cade ca cel mai tanar dintre frati sa se casatoreasca primul! - gandira ei.
Si au decis sa-l omoare pe fratele lor. Si, cand acesta nu observa, i-au taiat capul. Insa, vulpea stia ca asa avea sa se intample. S-a intors din drumul sau si vazu ca prietenul sau fu intr-adevar omorit. Stia insa, ca exista o planta cu ajutorul careia ea poate lipi capul printului de corpul acestuia. Si alerga repede sa faca rost de acea planta. La un moment dat, vazu un sarpe care avea in gura cateva frunze din acea planta. Si zise catre sarpe:
- Mai sarpe, da-mi te rog din acea planta de lipit.
- Nu-ti dau, fiindca si mie mi-a luat mult pana am reusit sa gasesc aceasta planta. Du-te si cauta si tu.
Dar atunci, vulpea a calcat pe coada sarpelui. Acesta, ranit in orgoliul sau, se intoarse catre vulpe s-o muste. Cum si-a deschis gura, planta ii cazu jos. Vulpea se repezi la frunzele cazute si dusa a fost. Ajungand inapoi la prietenul sau, unse bine gatul acestuia in ambele parti si lipi inapoi capul taiat la locul sau. Si acesta era de sapte ori mai frumos si mai sanatos ca inainte!
- O, cat de mult am dormit! - zise printul trezit din nou la viata.
- Apoi, daca nu as fi venit eu inapoi ai fi fost adormit pentru totdeauna! - ii raspunse vulpea.
- Asa-i ca ti-am spus ca fratii tai te vor omori si iti vor lua mireasa? - continua tot vulpea.
- Da, mi-ai zis - recunoscu printul.
- De acum, ai grija de tine, pentru ca nu te pot insoti mai mult. Dumnezeu sa te binecuvanteze!
Si-au luat ramas bun din nou, si plecara fiecare pe drumul sau. Dar vulpea se gandi:
- Cat de mult l-am ajutat pe acest om, oare o sa fie capabil sa-mi multumeasca vreodata?
Si a luat-o pe o scurtatura, ajungand din nou in fata printului. Si se prefacu moarta. Ajunse printul acolo si observa ca pe drum zace o vulpe moarta. Se gandi:
- O fi vulpea mea? - si se intrista tare.
O lua, o intoarse de pe o parte pe cealalta, dar cum vulpile sunt toate la fel, nu si-a dat seama daca este vulpea sa sau nu. Se gandi s-o ingroape pentru ca era cel putin ruda cu vulpea sa. Isi lua sabia si incepu sa sape o groapa. Cand a terminat, a pus o batista pe fundul gropii. Aseza vulpea peste batista si o inveli cu inca o batista. Si mai puse acolo si niste plante uscate inmiresmate ca somnul de veci al vulpii sa fie mai usor. Dar, cand incepu sa astupe groapa, vulpea sari.
- Ei bine, dragul meu prieten, vad ca ma pretuiesti cu adevarat. Acum te las, de acum incolo nu ne vom mai vedea. Ai grija de tine, Dumnezeu sa te binecuvanteze!
Si vulpea s-a pierdut in vazduh ca o fantoma. Micul print isi vazu de drumul sau, iar pasarea se afla inca in camasa lui. Cand ajunse acasa, aceasta incepu sa cante frumos. Aparu imediat regele, si s-a intinerit de tot.
- Cine mi-a adus aceasta pasare? - intreba el.
- Eu am adus-o - zise cel mai tanar dintre printi.
Si a povestit cele intamplate. Atunci regele il intreba:
- Ce vrei sa se intample cu cei doi frati ai tai?
- Ar merita sa-i omor, dar nu voi face asa. Tata, da-le bani si sa plece de la curte! Eu nu mai vreau sa-i vad!
Si asa a fost. Micul print s-a insurat cu printesa si traiesc si astazi fericiti, daca nu au murit cumva...

Tethys spune:

Gata... am mesterit capitol nou ... poftiti la dat din innotatoare :



Pestisori... pestisori... e toamna iar... |71|


Muuuuuuult spor la scris !!!

Noapte buna si vise faine tuturora !