vreau un sfat

Nati spune:

clarmai, multe nu am de scris, am scris la alt subiect deschis de tine.
De data am sa-ti zic doar atat: cand ai sa realizezi, si ai sa simti cu toata puterea mintii tale si sufletul tau ca tu nu esti in viata asta, pe pamantul asta sa-i multumesti, sa-i faci fericiti pe toti, sau sa doresti sa fii apreciata de altii, abia atunci vei incepe sa traiesti viata pe care ti-o doresti sau ti-o imaginezi.
Asteptarile noastre de la altii ne omoara incet si sigur!
Nu astepta aprecierile si iubirea tuturor, invata sa te apreciezi si sa te iubesti tu pentru ceea ce esti.

Pana atunci ai sa te tot framanti, ai sa te simti neiubita, neapreciata, mereu cu dezamagirea pe umeri, si ai sa ajungi la anii batranetii si ai sa realizezi(ori poate nu ) ca ti-ai irosit ani frumosi din viata pe dorinta/lupta de a fi iubita si apreciata de altii(aici il bag si pe sotul tau).
Mult noroc in viata(ai sa ai nevoie)!
Ma bucur ca fetita ta e bine sanatoasa!

clarmai spune:

V a multumesc mult, toate aveti dreptate,ma destainui voua pentru ca e greu intr-un oras mic sa spui cuiva,imediat se duce vorba,incredere am mai avut,treaba e ca tot sper ca se va maturiza.

Are doar 27 de ani ,poate inca nu intelege notiunea de casnicie asa cum trebuie.O sa incerc sa ies din depresie,ma asteapta multe de acum incolo.Copila nu e in stare sa o ingrijeasca veci daca doamne fereste patesc ceva...sau nu vrea.

Oricum sunt o luptatoare,greu ma doborat ceva,acum poate sunt si obosita psihic dupa starea fetitei mele,dar sunt sigura ca o sa trec,nu ma dau batuta asa usor.De maine o sa incerc sa-l retin la cafea,daca nu sa se duca ,mi-o beau cu voi
O sa-l fac pana la urma sa inteleaga si va multumesc ca m-ati mai inseninat

doinabita spune:

Ma bucur caci te-ai hotarat! ti-am spus: in noi e puterea sa trecem de toate.Gandeste pozitiv si sa vezi ca il vei aduce langa tine.Propune-i sa beti cafeluta amandoi, ca vrei sa ii faci o surpriza...ceva minor, nu stiu...caci daca ai incercat in alta maniera si nu a tinut, incearca invers.Aranjeazat-te la prima ora...fa ceva ce iti vine in minte.
Stii draga mea prietena virtuala de unde trebuie sa iti vina toate astea: de la fetita ta care trebuie sa cresca cu amandoi,iar voi amandoi sa va regasiti.Ai dreptate la 27 ani ...e inca necopt pentru o resposabilitate, dar se invata el...nu e problema.Sa ne dai de veste!

clarmai spune:

Multumesc mult,sunt atat de fericita ca am avut inspiratia de a gasi acest forum.Aici am primit si multe rezolvari la probleme care nu le gaseam in nici un site si nici o carte.
Cineva mi-a dat acum 2 ani un nr de telefon al unui dr.care mi-a ajutat copilul.
Aici am fost certata cand am gresit pe motiv intemeiat.Nu stiu cati din acest forum expun probleme reale dar imi place sa cred ca toti.Nu am foarte multa experienta cu forumurile ,pana aici nu am mai intrat pe niciunul,dar toate sfaturile mi-au fost de ajutor.Multumesc inca odata.
Aici am reusit sa-mi inteleg sotul si din alt unghi.Poate si eu exagerez din cauza oboselii mentale,dar sunt sigura ca voi rezolva ceea ce va doresc la toate,daca credeti ca mai e de rezolvat,rezolvati.

diuta_20 spune:

Mie mi se pare ca tu stii ce vrei si ce e de facut,ai nevoie doar de incurajare.Tu singura spui ca esti puternica, sti lucrul asta, deci stii faptul ca problemele vor trece, lucrurile se vor limpezi si "depresia" va disparea.!Gandeste-te ca ai fost f puternica in momentele mult mai grele cand fetita ta a fost bolnavioara, sa fim sincere,asta a motiv de clacare psihicaMult succesc iti doresc si sper sa reusesti sa fii puternica in continuare si sa nu dai inapoi de la ce iti propuI!Sfatul meu ar fi sa ti cont ca daca respectul nu poate fi readus in casnicia voastra e cam greu sa va intelegeti.Succes!