Voi va ganditi?

LittleAngel spune:

analiasacel cineva care te-a apostrofat are dreptate.
De exemplu,Dumnezeu a hotarat ca el/ea sa aiba o minte ingusta si un suflet inapoiat...si cum sa intervii in planurile lui Dumnezeu?

erato spune:

Bine spus

Vreau sa fiu mama

danaionela spune:

Si eu ma gindesc uneori la trecutul fetelor. Uneori ma intreb daca cineva se mai gindeste la ele. La ele cazul este putin mai desoebit pentru ca ele au crescut alaturi de "naturala" si sora lor pina la 1 an si 8 luni. Dupa aceasta perioada le-a dat spre adoptie...
In legatura cu trecutul lor pe de o parte si eu as vrea sa o ajut pe sora lor, dar ele inca sunt micutze si nu inteleg acest lucru. Odata am incercat sa vorbesc cu ele si sa le mai spun ca mai au o sora, dar din privirea lor mi-am dat seama ca nu vor sa continui discutia si m-am oprit.
Soacra mea ma inebuneste sa mergem in aceea comuna si sa ne interesam de cealalta sora. Eu una nu am curaj, imi este asa de frica... si imi este frica de ceea ce as putea gasi acolo... imi este frica de acest necunoscut si de faptul ca acel copil poate merita o viata mai buna.
Pe partea cealalta daca totul este Ok in limita posibilitatilor, atunci as suferi de ce pe ele nu le-a pastrat
Off ..

claudia_a spune:

Si eu ma gandesc la naturala chiar de ziua Ioanei (in rest nu am timp si chiar nu imi vine in minte)... in schimb atunci cand e ziua ei ma doare sufeltul gandindu-ma ca naturala plange de dorul fetitei mele sau ca se gandeste si sufera dupa ea! As da orice sa stiu ca e detasata si impacata cu situatia creata de ea si ca fetita mea are cele mai importante persoane (noi) din viata ei alaturi de ea!.
Nu imi doresc sa ne caute vreodata si sa ne lase linistea noastra netulburata!
Vom vedea!

LittleAngel spune:

Fetelor,imaginea adolescentei indurerate din filme,care isi da copilul spre adoptie,fortata de imprejurari,nu se potriveste cu realitatea noastra.99,9% din femeile care au dat nastere copilasilor vostrii nu simt nimic.Asa ca stati linistite.....Copii vostrii sant acolo unde trebuie sa fie,si nu altundeva,la cine nu merita.

laura-s spune:

buna fetelor,
eu nu am adoptat inca un copil desi imi doresc acest lucru si am inceput sa ma interesez care sunt demersurile necesare; va felicit pentru curaj si dragostea pe care le-o oferiti.
Imi permit sa spun ca "naturalele" nu merita sa va faceti voi ganduri si sa va puneti intrebari cum sunt si ce fac cei care i-au nascut. Simplul fapt ca i-au parasit si nu mai merita nici o iertare. Singurul lucru pentru care merita apreciati e ca nu le-au dat drumul in ceva toaleta (cum se intampla tot mai des din cauza saraciei) ci ca i-au lasat in centre de plasament de unde voi i-ati salvat, voi le-ai dat viata pentru a doua oara, viata lor a inceput din ziua in care v-au cunoscut pe voi.
In legatura cul IQ peste medie: eu cred ca se datoreaza voua, voi stati "pe capul lor" si cu rabdare le explicati de 10 ori daca e necesar si nu cedati pana nu vedeti ca a inteles, tocmai din dorinta ca ceilalti sa nu poata spune ca se vede ca a mostenit "naturali" care de multe ori sunt sub orice limita inferioara a IQ-ului.
FELICITARI.


http://pg.photos.yahoo.com/ph/pitilau2004/my_photos

cons spune:

Manuelita, sti ca te iubesc si te respect, dar........nu-mi place subiectul. L-am deschis pentru ca mi s-a parut curiosa denumirea. Curiozitatea ...deh, bat-o vina s-o bata!
De ce trebuie sa va incarcati mintea cu aceste idei si intrebari? Ce va indeamna la acest lucru?
Eu, nu mi-am pus asa problema. Eu m-am gandit la strabunicii baietelului meu (adica la bunicii mei). Ce fericita ar fi fost bunica mea daca l-ar fi cunoscut pe Lau!
Cu ce va ajuta daca va intrebati mereu > cine, ce, cum sunt?
Va incarcati cu ganduri negre in zile bune? O sa soseasca si zilele negre, dar pana atunci bucurati-va de ce vedeti in fata ochilor cu toata fiinta voastra fara sa aveti vreo mica pata de umbra in sufletul vostru!
Nu stiu daca zic bine ceea ce zic, dar eu asta simt.
De unde sti ca poti ura sau iubi o persoana fara sa o cunosti?
Si de ce trebuie sa iubesti sau sa urasti acele persoane?
Care persoane?

Nu stiu daca ma intelegeti, dar... In fine...
Traiti-va clipa si nu lasati nimic si pe nimeni sa va distruga fericirea !

crisis81 spune:

Ma bag si eu in seama desi scriu cam o data pe an :)

Eu sunt un caz mai atipic. Tin legatura cu familia naturala, mai precis cu bunica naturala a fetitei mele. Ma suna mereu sa ma intrebe ce face, intra pe Fb si se uita la poze, dar atat.
Mama naturala a copilului meu avea 16 ani cand a nascut. Fii-mea a fost rodul unei povesti de dragoste dintre ea si un alt pusti (primul ei iubit). Invata foarte bine (joi a nascut si luni a luat 10 in teza la fizica). Nu si-a dorit o sarcina, nu isi dorea un copil si nici nu avea posibilitatea sa-l creasca asa cum isi dorea. Mama ei e vanzatoare si tala e decedat.
Isi dorea copii, dar mult mai tarziu, cand putea sa le ofere o familie si tot ce aveau nevoie. Deocamdata isi dorea doar sa invete, sa intre la facultate, la fara taxa, sa isi faca un viitor.
Asa ca a ales sa ii ofere copilului ceea ce merita: o familie.

adimos spune:

Buna fetelor. Sunt si eu mamica unui baietel de 9 luni si sunt foarte fericita. Am acest baietel acasa de la varsta de 1luna si 3 saptamani si nu va puteti inchipui cat il iubesc. Iustin este totul pentru noi.Desi a aparut cand incepusem sa ne pierdem speranta ca vom mai fi parinti (trecuse aproape 2 ani de cand asteptam vreo veste si ni se parea ca lista nu mai inainteaza deloc, ne certasem cu socrii in casa carora stateam si a trebuit sa parasim domiciliu, ne facusem actele sa plecam in strainatate si toate se duceau spre cu totul alta directie)este cea mai mare comoara din viata noastra. Trebuie sa recunosc ca viata ni s-a schimbat total.Niciodata nu mi-am pus problema ,nici macar pentro o secunda, ca nu ar fi al meu. Nu am putut crede ca am sa-l iubesc atat de mult, desi va spun cu mana pe inima ca ador copiii inca de mica. Ciudat este ca de mica ma gandeam ca cea mai mare pedeapsa pentru mine ar fi sa nu pot avea copiii. Dar acum Dumnezeu m-a rasplatit cu un ingeras de copil. Recunosc ca ma gandesc uneori cum va reactiona cand va fi mare (are o sora cu 7 ani mai mare), daca va vrea sa-si caute familia-mama, sora...Am sa-l ajut daca asta va fi decizia lui. In rest nu ma gandesc la altceva decat cum sa-i ofer cat mai multa dragoste. Cred ca acesta este cel mai important lucru. Sa ne bucuram de minunile din vietile noastre si sa multumim lui DUMNEZEU pentru sansa pe care ne-a dat-o de a fi PARINTI. vA PUP.