Reactia rudelor

LittleAngel spune:

Sa dea Dumnezeu!

escu spune:

Eu am botezat-o pe prietena mea la 35 de ani. Ea avea 35, nu eu.
Copiii mai mari se boteaza la fel ca adultii. Tot in biserica, imbracati intr-o panza alba necusuta. O fasie de cam 1.5-1.7m lat cat latimea materialului, adica lat bine (cam tot 1.5) de material, gaurit la mijloc, ca sa poata scoate capul pe acolo. (la un copil ajunge o panza de dimensiuni mai mici) Preotul ii toarna apa in cap cu o cana, toata apa se colecteaza intr-o tava pe care a fost pusa o alta panza, ca sa nu inunde biserica, tava pe care sta , evident impricinatul.
A fost un botez superb, plin de emotie pentru ca adultul, ca si un copil mai mare, intelege importanta momentului. A botezat-o parintele Galeriu, imediat dupa revolutie. A fost un moment deosebit.

Si tot nu am inteles ce ar fi rau in a fi botezat de 2 ori, chiar in aceiasi religie.

danaionela spune:

Eu am intrebat mai multi preoti care mi-au spus la fel. Un om nu are voie sa fie botezat de 2 ori in aceeasi religie. Eu raspunsul asta l-am primit..

irina_g spune:

Da , simo, nici mie nu mi se pare stresant.Asa cum evenimentele din viata unui copil mic - primul dinte, primul pas, primul gingurit - sunt ceva ce nu poti descrie in cuvinte si botezul, cu tot ce inseamna asta- bagat in cristelnita, miruit, impartasit- nu se poate compara cu nimic.
E adevarat ca daca sunt doua religii, il botezi de 2 ori.


Daca a fost botezat odata, adica bagat in cristelnita, miruit, a doua oara se face doar o slujba insa nu mai se baga in apa. Asa cu spune si danielaionela, in aceeasi religie se boteaza doar o data.
Felicitari tuturor mamicilor care au reusit sa isi boteze copiii. E ceva frumos, un eveniment deosebit si cu o incarcatura emotionala mareeeee, mai ales pentru parinti.
la noi, de exemplu, nasa ducea copilul la altar si mama, dupa ce se ruga la DD, se ducea pe presul din fata altarului si isi lua copilul. Ca om obisnuit care vezi asta te apuca plinsul de emotie, darmite pe o mama.
E ceva ... fara cuvinte.

dacris77 spune:

Ma intreb ce o fi cu erato. Spunea ea ca intuieste ca prin septembrie e posibil sa isi intalneasca copilasul. Oare o fi primit ceva, de este atata tacere din partea ei?

erato spune:

Ce memorie ai Dacriss. N-a fost o tacere totala, am mai scris, mai rar ce-i drept. Inca n-am vesti, saptamana trecuta am strabatut peste 1000km dus-intors sa vad o fetita de 4 ani, dar din pacate, acea fetita nu era copilasul meu, n-am simtit nimic, nu mi se potrivea deloc. Si sotul a simtit acelasi lucru si n-am mai continuat. Am fost f. trista, e dureros sa respingi un copil, mai ales ca toate semnele aratau ca ea va fi fetita noastra.
Si pt ca tot suntem la subiectul acesta, ca sa nu fim total off topic, vreau sa va spun ca mami a inceput sa fie incantata de ideea unui nepotel care sa nu fie sange din sangele meu. Acest lucru ma bucura nespus.

simo_73 spune:

erato, ma bucur ca cineva din familia ta incepe sa te inteleaga si accepta ideaa ca tu ai sa devii mama in urma adoptiei.
pot spune ca eram convina de acest lucru numai ca le-a luat ceva timp de gandire. ai sa vezi ca o sa fie bine intr-un final


"In viata nu e suficient ca ai ales drumul cel bun. Daca nu mergi repede inainte, te calca in picioare cei care vin din urma."
(Will Rogers)


simona

dacris77 spune:

sigur ca asa va fi! am auzit de atatea cazuri in care parintii, bunicii, etc. nici nu vroiau sa conceapa aceasta idee si cum si-au schimbat parerea cand l-au vazut pe micut. N-ai cum sa fii indiferent in fata un om atat de micut si nevinovat, ajunge in cele din urma sa faca parte din voi. Ai mei sunt ok., imi dau seama ca vor fi si mai topiti cand il vor cunoaste.

laura-s spune:

Buna fetelor,
eu nu am adoptat inca un copil, dar am inceput sa ma interesez care sunt pasii de urmat. Sunt casatorita si am un baietel de 6 ani, frumos si destept foc.
Discutam cu sotul despre adoptie si a fost, in principiu de acord.
Apoi am mers la parintii MEI sa le spun ce vrem sa facem; tata a fost categoric impotriva si ne-a spus sa nu contam pe el, a spus ca ei au cunostinte care au adoptat 5 copii si acum regreta, ca toti au dorit sa-si cunoasca parintii biologici si dupa ce i-au cunoscut au avut numai probleme...
Mama in schimb a fost mai diplomata; si ea a spus ca nu crede ca este momentul (eu tocmai am trecut printr-o histerectomie totala), dar cand a vazut ca tatal meu este atat de categoric in a spune NU, l-a sfatuit sa inceteze ca asta nu este decizia lui.
Si cum asta nu ar fi fost destul, acum nici sotul nu mai este asa convins si cauta motive.
E foarte important ca toata familia sa iubeasca copilul, dar cu timpul sigur asa va fi. Si parintii nostri sunt parinti, deci si-au iubit si inca isi iubesc copiii, asa ca vor intelege pana la urma.
Sanatate si rabdare multa tuturor,
Laura

http://pg.photos.yahoo.com/ph/pitilau2004/my_photos

BlackCat4evR spune:

Stiti ce? Rudele isi ofera sfatul nepretuit si parerea indiferent de situatie, eu sunt gravida in 8 luni si am avut uragan in familie pentru fetita mea! Usor se schimba lucrurile, dar pana-ntr-un final nu-mi pasa, nici unul din ei nu poate trai viata mea in locul meu. Daca iti doresti copilul, (natural sau adoptat) nu e cazul sa pleci urechea spre toate parerile binevoitoare. Cine doreste si va merita, va va fi aproape. Restul? Poate nu merita sa plangi dupa ei... Oricum, asta e lumea...