Psihiatrie infantila-pareri?

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns corap spune:

geaman

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns denizel spune:

??
Rog link!


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buli spune:

ala cu fina crizata

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns denizel spune:

aaaaaa :))))).


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns IonescuOana spune:

Buli,atunci poate te muti inapoi la subiectul acela cu comentariile daca nu ajuti cu nici o parere. Pentru ca daca nimeni nu ar scrie despre cazuri forumul nu ar exista, nici carti medicale bazate pe studii de caz, nici spitale cu pacienti. Daca vroim contacte cautam pe google.Daca toti s-ar rusina de probleme si s-ar simti jigniti am muri toti de rusine in casa. E prea strigatoare la cer ,e adevarat, opinia ta,ca s-o ignor. Pot sa-ti spun insa ca nu sunt de acord ca daca ceri pareri pe un forum jignesti un copil. Daca asa consideri poti sa aplici teoria la subiectele tale, dar ai bunul simt si lasa in pace acest subiect. Daca mai insisti o sa cer inchiderea lui si o sa deschid altul unde sper ca o sa pot discuta fara comentarii neavenite si jignitoare.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns IonescuOana spune:

Citat:
citat din mesajul lui denizel

Parintii au nevoie de consiliere de specialitate.
Sau sa le fie imbogatita biblioteca deja plina presupun cu ceva carti de psihologie a copilului.

Faptul ca ceilalti 2 copii nu fac "scene" nu este un argument ca parintii stiu cum sa gestioneze relatia cu copiii lor si au cunostinte despre psihologia copilului.

Iar autoarei subiectului ii recomand sa aiba mai multa ingaduinta si intelegere fata de copii si sa nu-i trimita la psihiatrie (nici macar in gand ) pe cei care nu se comporta conform standardelor ei.

Daca un copil de 4 ani (nu 1, nu 2, nu 3) se tavaleste pe strada si urla, asta e semn clar ca parintii gresesc cu ceva sau aplica metode ce nu se potrivesc absolut deloc cu "firea" copilului.





~ Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză - din jurnalul unei mămici de băietel ~







Ok Denizel, pentru afirmatiile jignitoare te-am raportat(nu cred ca e ceva nou pt.tine). Totusi vad ca ultima fraza e mai inteligibila, asa ca o sa te rog sa argumentezi (daca nu e deranjul prea mare) de ce e un semn clar ca parintii gresesc.
Ca sa nu las urma de indoiala, mentionez ca parintii nu exclud si greseli ale lor.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns kariguld spune:

copii nu sunt trasi la indigo. fratii nu seamana intre ei. fiecare copil din familie necesita alt mod de abordare si intelegere. cand parintii au doi trei patru copii si dintre ei unul este ca cel descris mai sus, firesc apare intrebarea de ce acesta nu e la fel ca si ceilalti.
pai pur si simplu e alt copil. si e diferit, punct.

cred ca mult prea repede se cauta psihiatru (imi suna groaznic cand e vorba de un copil) cand problemele pot fi gestionate de parinti. in general lucrurile sunt simple, dar adultii le complica adeseori.

stabilirea unor reguli clare explicate pe intelesul copilului, ramanerea pe pozitie cand s-a stabilit ceva, ferimtate impletita cu dragoste. copilul va intinde mereu sfoara atat cat parintele ii permite. e adevarat ca sunt copii care inteleg mai repede, altora trebuie sa le explici in fiecare zi ca sa inteleaga.

*********************
VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David
~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns AdiS spune:

Citat:
citat din mesajul lui IonescuOana
E vorba despre copilul unei prietene,un baietel de 4 ani. In familie sunt trei copii, deci nu poate fi vorba de "copil singur la parinti si rasfatat".Parintii sunt intelectuali,stau aproape de bunici, care au ajutat si ei la cresterea copiilor. Cei doi copii mai mari nu au avut asemenea probleme.

Rezulta clar ca pustanul nu seamana cu fratii lui mai mari, rezulta ca are alte nevoi decat ei si trebuie sa primeasca ce are el nevoie nu ce au primit ceilalti frati ai sai. Solutia este sa primeasca in plus sau altceva, nu sa fie "indesat" in tiparul fratilor sai.
Citat:
citat din mesajul lui IonescuOana
Pe moment nu se poate discuta cu el,urla si nu asculta ce i se spune.

E normal. Sa aiba rabdare sa ii treaca. Asta e. Si fii-miu facea asa. Aku' mai rar cat sa nu uit si varianta asta.
Citat:
citat din mesajul lui IonescuOana
Acasa cand se reia subiectul isi cere iertare,promite ca nu o sa mai faca,o sa asculte, etc. Dupa care se comporta la fel.

De cate ori parchez masina in fata blocului sotul meu imi spune sa nu mai lovesc gardul din parcare cu botul masinii. Imi spune asta de ani de zile. Iar eu pur si simplu uit ca nu ma intereseaza. Ma intereseaza sa parchez masina cat mai aproape de gard. Asa si copilul: mai uita, mai nu-l intereseaza ce te intereseaza pe tine. Iar forma in care o spune este asa .. mai neprelucrata. Dar in principiu mie mi se pare ok.
Citat:
citat din mesajul lui IonescuOana
La gradinita a mers la 3 ani si jumatate si s-a integrat,nu au fost prbleme deosebite. Manifestarile acestea au loc cu parintii.

Rezulta ca pustanul intelege cum trebuie sa se comporte.
Citat:
citat din mesajul lui IonescuOana
As dori pareri, poate un specialist de psihiatrie infantila...

Nu sunt.
Citat:
citat din mesajul lui IonescuOana
S-a mai confruntat cineva cu problema asta?

Da. Sigur ca da.

Mie mi se pare ca pustanul este muult mai sensibil decat ceilalti si e bine ca parintii sa reactioneze la ce simte el nu la ce simt ceilalti frati/prieteni/bunici etc.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buli spune:

te-a rugat mama sa cauti psihiatru pt copil?
te-a rugat ea sa spui despre el ca e dl. Goe si ca face scene de isterie?
stii diferenta intre psihiatrie si psihologie?

nu e nevoie sa-mi raspunzi. insa poti sa ma raportezi, daca doresti

ps - care din opiniile mele e strigatoare la cer?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisigri spune:

Si mie mi se pare un copil ale carui nevoi nu sunt corect intelese. Probabil ca e greu, dupa ce ai experienta a doi copii docili, sa te trezesti pus in situatia de a te descurca cu un copil cu o cu totul alta fire.
Psihiatru este prea mult spus, banuiesc ca nu iti este foarte clara notiunea.
Si banuiesc ca nici parintii nu ti-au solicitat ajutorul.

Daca vrei sa stii daca baietelul e "cu capul": nu, nu este. Are motive de frustrare care il fac sa reactioneze asa. In plus, stie ca e un "tipar" care functioneaza. Cred ca unul dintre cele mai intelepte lucruri pe care le-am auzit legate de modul de a creste frumos copiii a fost sa incerc sa nu spun nu. Insasi rostirea acestui cuvint declanseaza o reactie in multi dintre copii, care "isi inchid urechile" dincolo de acest nu. Gindeste-te: copilului i se spune NU de 1000 de ori pe zi, la o multime de cereri, unele dintre ele foarte rezonabile de altfel (doar ca parintii ocupati le pot privi ca mofturi, aiureli, timp pierdut etc), si intr-un final, cind nervii si frustrarea se acumuleaza, izbucneste. Si mai interesant, parintii par sa fie atit de rusinati de aceste izbucniri, incit nu-ul devine da, doar ca sa fie liniste.
Nu e mai simplu sa iti numeri nu-urile, sa raspunzi afirmativ la nevoile copilului, si sa pastrezi refuzurile pentru cazuri cu adevarat importante, cazuri in care nu-ul ramine nu pentru ca pur si simplu nu se poate/nu e tolerabil altfel.




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

Mergi la inceput