Oaza pestisorilor... |69|
Raspunsuri - Pagina 2
pufymic spune:
VBC vine de la Victory Base Camp...in blog sunt toata amanuntele si neclaritatile clarificate...
Multumesc de cuvintele frumoase...
Nu stiu cand o sa le fac eu lapte de pasare...fiindca asa e viata aici...nu stii ce va urma peste o ora, daramite peste o perioada mai lunga de timp, asa ca nu iti poti face nici un fel de planuri...
Pupici la toata populatia baltutei!
Povestiprafuite
carmaw spune:
Din pacate dupa episodul cu fulgere de asera(cititi la 'grecoaice') nu v reau sa mi solicit ochii
pupici la baltuta
Tethys spune:
'Neata! 
Faine gandul -Ninia 
- si lectura -Alina - de ieri fetelor 
. Io, ieri am mai dat pe aici la lecturat da', n-am mai scris nimic 
... mno...
Dany, multam fain de urari , e deja mai bine poznasul meu 
.
Pufymic, tinem pumnii sa treca timpul cat mai repede pana iti vei revedea 
-ii si-i vei strange in brate .
Carma, multa sanatate in continuare . Tinem pumnii sa rezolvi totul cu bine .
Celelalte sirenete... .
Noi... nimic nou... asteptam vacanta ... la toate si o zi faina si cat mai linistita si mai buna 
! 
Tethys spune:
Si revin cu o povestioara 
:
<<Sa iubesti total si adevarat
Toata lumea din blocul meu stia cine este Uratul. Uratul era motanul rezident. Ii placeau trei lucruri pe lume: sa se bata, sa manance din gunoi si, sa spunem asa, sa iubeasca. Toate acestea la un loc, combinate cu o viata petrecuta afara, si-au spus cuvantul asupra Uratului. In primul rand, avea un singur ochi, iar acolo unde ar fi trebuit sa fie celalalt, avea o gaura larg deschisa. Pe aceeasi parte a capului ii lipsea si urechea, piciorul stang din spate arata ca fusese rupt la un moment dat si se vindecase capatand o forma nenaturala, facandu-l sa para de parca ar fi vrut intotdeauna sa faca un ocol. Coada si-o pierduse demult, ramanand in locul ei doar cu un ciot scurt, de care noi trageam mereu. Uratul ar fi fost un motan tarcat de culoare gri inchis, daca n-ar fi avut acele rani de pe cap, gat, chiar si umeri, care aveau coji groase si galbene. De fiecare data cand oamenii il vedeau pe Uratul, aveau o singura reactie: "Ce motan urat!".
Toti copiii erau avertizati sa nu-l atinga, adultii aruncau cu pietre in el, il udau cu furtunul si-l fugareau atunci cand incerca sa le intre in case, sau ii strangeau labutele in usa, daca nu voia sa plece. Uratul reactiona intotdeauna la fel. Daca puneai furtunul pe el, ramanea pur si simplu pe loc, udandu-se leoarca, pana cand te dadeai batut si renuntai. Daca aruncai cu obiecte dupa el, isi incolacea corpul lung si subtire in jurul picioarelor tale, in semn de iertare. Ori de cate ori vedea copii, alerga spre ei, mieunand frenetic si lovindu-se cu capul de mainile lor, implorand sa i se dea iubire. Daca il luai in brate, incepea sa te suga de camasa, de urechi – de orice gasea.
Intr-o zi, Uratul si-a impartit iubirea cu cainii vecinilor mei. Acestia nu au raspuns frumos, iar Uratul a fost grav ranit. Din apartamentul meu, i-am putut auzi tipetele si am incercat sa-i sar in ajutor. Pana am ajuns in locul in care statea intins, mi-am dat seama ca viata trista a Uratului se apropia de sfarsit. Uratul statea intins intr-un cerc ud, cu picioarele si partea din spate contorsionate intr-o forma atipica si avand o muscatura pe partea de blanita alba de pe burta. Luandu-l in brate si incercand sa-l duc acasa, am putut auzi ca respira greu si-l simteam cum se zbate. Cred ca-i provoc mare durere, m-am gandit eu. Apoi, am simtit o senzatie cunoscuta de tras si supt de urechea mea – Uratul, in dureri atat de mari, suferind si aflandu-se in mod cert pe moarte, incerca sa ma suga de ureche. L-am tras mai aproape de mine si si-a impins capul in palma mea, apoi si-a intors singurul lui ochi galben spre mine si am putut auzi sunetul distinct al torsului. Chiar si in cea mai mare suferinta, acea pisica urata si cu cicatrice nu cerea decat putina afectiune – poate putina compasiune. In acea clipa, am crezut ca Uratul era cea mai frumoasa si mai iubitoare creatura pe care am vazut-o vreodata. N-a incercat niciodata sa ma muste ori sa ma zgarie, sau sa atace in vreun fel. Pur si simplu, s-a uitat la mine, avand incredere ca ii voi alina durerea. Uratul a murit in bratele mele inainte sa pot intra in casa, dar dupa am stat si l-am tinut mult timp in brate, gandindu-ma cum un motan speriat, deformat si fara casa mi-a putut schimba parerea despre ce inseamna sa ai o adevarata puritate de spirit, sa iubesti total si cu adevarat.
MORALA: Uratul m-a invatat mai multe despre actul de a da si despre compasiune decat ar fi putut sa ma invete mii de carti, seminarii sau emisiuni speciale de televiziune – si ii voi fi mereu recunoscator pentru asta. El fusese speriat la exterior, insa eu am fost speriat in interior si venise vremea sa merg mai departe si sa invat sa iubesc cu sinceritate si in profunzime – sa le ofer afectiunea mea deplina celor la care tineam. Multi oameni vor sa fie mai bogati, sa aiba mai mult succes, sa fie placuti, frumosi, dar eu – eu voi incerca mereu sa fiu ca Uratul.>>
O zi buna tuturor 
!
Ninia81 spune:
O zi buna si de la mine dragelor!
Azi v-am adus cateva strategii de fericire:
- Evitati persoanele negativiste.
- Daruiti vorbe frumoase.
- Nu mai luati totul în tragic.
- Pretindeti mai putin de la lume si mai mult de la dvs.
- Limpeziti-va viata.
- Fiti mai buni.
- Traiti clipa prezenta.
- Acceptati-va vârsta.
- Hraniti-va corect.
- Înconjurati-va de oameni de calitate.
- Gasiti un job pe care sa-l faceti cu placere.
- Iubiti.
Sa va fie de folos dragele mele!
Visul nostru 
Nu te-am tinut în brate, dar te simt/Nu ai vorbit, dar te aud/Nu te-am cunoscut, dar te iubesc.
babylina spune:
Buna ziua, pentru noile (re)venite.
Am facut placinta de iaurt. A iesit super. La inceput m-i s-a parut ca a iesit prea apoasa, dar era din cauza ca am taiat-o calda, asa cum scria in reteta ca nu trebuie sa faci , dar dupa ce s-a racit a fost ca la carte.
E intr-adevar delicioasa.
Am mai facut eu cu urda, si ca sa nu fie prea aspra o bagam in mixer cu iaurt si oua.
Dar doar cu iaurt nu mai facusem pana acum.
O sa incerc si alte combinatii si daca imi iese, brevetez.
O saptamana superba va doresc.
My_Lady0091 spune:
Scufitza roshie: - Bunico, de ce ai ochi asa mari? - Bunico, de ce ai urechi asa mari? - Bunico, de ce ai dintzi asa mari? Bunica: - Hai gata, ca ma enervezi. Pune lupa aia pe masa si cara-te la ma-ta!
Adam se intoarce acasa noaptea tarziu. Eva, care il astepta fara sa doarma, il ia in primire: " Te vezi cu alta femeie, nu-i asa?" "Nu fi proasta, tu esti singura femeie de pe Pamant", ii raspunse el. Mai tarziu, in timp ce dormea, Adam se trezeste gadilat pe spate. "Ce faci acolo?", se enerveaza el. "Tu ce crezi...? Iti numar coastele..."
*Blackmoon Lady
5+si lipistocul meu iubit
| Citat: |
" Daca vrei sa indrumi pe cineva incepi cu invataturile si sfarsesti cu pildele.."-L.A.Seneca |
carmaw spune:
Babilyna
Vad ca ti plac placintele
Uite asa repede o reteta
Iei verzituri din piata adica loboda spanac si vreo 2 3 legaturi marar ceapa(verde eventual)
Le tai si le calesti pe toate in ulei la pui sare piper ceva vegeta le lasi la racit apoi bagi in ele 3 sau4 oua si ce resturi de brinza ai in frigider
Aceasta compozitie o pui intre niste foi si... la cuptor!
Iese o placinta pe care eu o fac cu ochii inchisi pun in ea chiar si mazare adica respect principiul legume oua ,brinza ,foi de placinta
Deci curaj incearca !
Tethys spune:
Hellooo... seara buna tuturor ...
Ninia, multumim pt. indemnuri .
Baby, felicitari pt. reusita placintei cu iaurt si mult spor in continuare .
Alina, multumim pt. zambete .
Carma, yami-yam reteta prezentata de tine .
Celelalte sirenete... .
Tethys spune:
Va las povestea de seara 
:
<<Micul Suflet...
O data ca niciodata, a existat un Suflet Mic care i-a declarat lui Dumnezeu:
- Stiu cine sunt!
Si Dumnezeu a raspuns:
- Ce-mi spui e minunat! Si cine esti tu?
Sufletelul a strigat:
- Eu sunt Lumina!
Dumnezeu a zambit cu drag:
- Ai dreptate! Esti, intr-adevar, Lumina.
Micul Suflet era extrem de fericit; tocmai deslusise misterul pe care intreg Regatul dorea sa-l descopere.
- Oau! - spunea Micul Suflet, asta e grozav!
Dar curand, doar a sti nu i-a mai fost suficient. Micul Suflet a inceput sa-si doreasca sa fie ceea ce tocmai descoperise ca este. Si astfel, Micul Suflet a mers din nou la Dumnezeu (ceea ce nu e deloc o idee rea pentru sufletele mititele care-si doresc sa fie Ceea ce Sunt cu Adevarat) si i-a spus:
- Acum ca stiu ce sunt, pot sa si fiu ceea ce sunt?
- Adica vrei sa fii Ceea ce Esti cu Adevarat? - il intreba Dumnezeu.
- Pai, raspunse Sufletelul, una este sa stiu ce sunt, si cu totul alta e sa fiu ceea ce sunt. Vreau sa simt cum e sa fiu Lumina.
- Dar tu chiar Esti Lumina! ii raspunse Dumnezeu cu un zambet larg.
- Intr-adevar! Dar eu chiar vreau sa simt cum e sa fii lumina, se tot plangea Micul Suflet.
- Asa deci? - raspunse Dumnezeu razand in barba-i, ar fi trebuit sa-mi dau seama de asta mai devreme, mereu ai fost un spirit aventuros.
Atunci, privirea lui Dumnezeu se schimba:
- Ar fi totusi un lucru...
- Ce? - intreba Sufletelul.
- Pai, exista doar Lumina. Vezi tu, am creat doar ceea ce esti tu, si astfel, nu exista nici o modalitate prin care tu sa experimentezi Ceea ce Esti, atata vreme cat nu exista opusul a ceea ce esti.
- Adica? - intreba confuz Micul Suflet.
- Hai sa ne gandim in felul urmator, - ii spuse Dumnezeu: tu esti ca o lumanare in Soare. Esti acolo impreuna cu alte milioane, miliarde de lumanari pentru a crea Soarele. Si Soarele, nu ar fi el insusi fara de tine; el nu ar fi Soarele fara una din lumanarile sale... si fara tine el nu ar mai fi Soarele, pentru ca nu ar mai straluci la fel de puternic. Deci, cum ai putea sa te cunosti pe tine insuti ca fiind Lumina cand tu esti in Lumina?
- Pai, - ii raspunse Sufletelul, tu esti Dumnezeul, gandeste-te la o solutie...
Dumnezeu zambi din nou si-i spuse:
- Am gasit deja solutia. Pentru ca, nu te poti vedea ca fiind Lumina atata vreme cat tu esti in Lumina, atunci te vom inconjura cu intuneric.
- Ce este intunericul? - intreba Micul Suflet.
- Este ceea ce tu nu esti.
- Imi va fi frica de intuneric? - intreba Micul Suflet.
- Doar daca alegi tu sa-ti fie frica. Nu are, de fapt, de ce sa-ti fie teama, decat daca tu decizi asta. Vezi tu, noi ne jucam; doar ne prefacem ca e intuneric.
- Aaa! - exclama Micul Suflet, deja m-am linistit.
Apoi, Dumnezeu ii explica faptul ca, pentru a putea experimenta ceva anume, exact opusul starii respective va trebui sa apara:
- Si asta este un mare dar, pentru ca fara aceasta nu ai putea afla cum sunt toate de fapt. Nu ai putea sa cunosti Caldura fara ajutorul Frigului, Sus fara Jos, Rapid fara Incet, Stanga fara Dreapta, Aici fara Acolo, Acum fara Atunci. Si astfel, incheie Dumnezeu, sa nu ridici pumnul ori vocea impotriva intunericului, nici sa nu-l blestemi. In schimb, fii Lumina in Intuneric, si nu te intrista din cauza lui. Atunci vei sti Cine Esti cu Adevarat si toti ceilalti vor sti asta. Lasa-ti Lumina sa straluceasca pentru a afla si ceilalti cat de special esti.
- Vrei sa spui ca e in regula sa-i las pe cei din jurul meu sa vada cat de special sunt? - intreba Micul Suflet.
- Bine-nteles! - raspunse Dumnezeu razand; este perfect in regula! Dar aminteste-ti, “special” nu inseamna “mai bun”. Toti sunt speciali, fiecare in felul sau. Desi multi dintre ei au uitat lucrul acesta. Isi vor da seama ca este in ordine sa se considere si ei speciali la randul lor doar atunci cand tu vei reusi sa accepti ca esti special.
- Minunat! - radea Micul Suflet sarind in sus de bucurie, pot sa fiu oricat de special imi doresc!
- Si poti sa incepi lucrul acesta chiar acum! - ii mai spuse Dumnezeu, care dansa de bucurie impreuna cu Micul Suflet.
Apoi, il intreba:
- In ce mod iti doresti tu sa fii special?
- Nu inteleg... - raspunse Micul Suflet.
- Pai, a fi Lumina inseamna a fi special, si a fi special are multe aspecte. Este special sa fii bun. Este special sa fii bland. Este special sa fii creativ. Este special sa fii rabdator. Poti sa-mi spui in ce fel ai mai putea sa fii special?
Micul Suflet a ramas tacut pentru un moment:
- Ma pot gandi la multe feluri de a fi special! - exclama Micul Suflet. Este special sa fii de ajutor. Este special sa fii darnic. Este special sa fii prietenos. Este special sa fii bun fata de altii.
- Intr-adevar, - ii raspunse Dumnezeu, iar tu poti sa fii toate acestea, sau orice parte iti doresti, oricand! Asta inseamna sa fii Lumina.
- Stiu! Stiu! Stiu ce vreau sa fiu! - striga Micul Suflet cu mult entuziasm, vreau sa fiu special fiind iertator. E special sa fii iertator?
- O, da! E foarte special.
- Ce bine! Asta vreau sa fiu! Vreau sa fiu iertator! Vreau sa experimentez ce inseamna sa fii iertator.
- Bine, - spuse Dumnezeu, dar inainte ar trebui sa stii ceva.
Micul Suflet devenea putin nerabdator. Parea ca mereu apar unele complicatii.
- Ce anume ar trebui sa stiu? - ofta Micul Suflet.
- Nu ai pe cine sa ierti...
- Nimeni?
Micul Suflet abia putea crede asta.
- Nimeni! - raspunse Dumnezeu. Tot ce am creat este perfect. Nu exista nici macar un suflet in toata creatia care sa fie mai putin decat perfect. Uita-te in jurul tau!
Abia atunci, Micul Suflet observa marea multime ce se adunase in jurul lor. O multime de suflete venisera din toata Imparatia, pentru ca se raspandise vorba cum ca, Micul Suflet purta aceasta conversatie cu Dumnezeu si cu totii erau curiosi sa o auda. Privind in jurul lui, Micul Suflet a trebuit sa-i dea dreptate: nu exista nimeni mai putin minunat, mai putin magnific, mai putin perfect decat el insusi. Atat de minunata si stralucitoare era multimea din jur incat, Micul Suflet abia o putea privi.
- Atunci, pe cine ai putea ierta? - intreba Dumnezeu.
- Of! Nu va mai fi deloc distractiv, - se imbufna Micul Suflet. Imi doream sa experimentez iertarea. Doream sa aflu cat e de special sa fii iertator.
Si astfel, Micul Suflet tocmai aflase cum e sa fii trist. Dar chiar atunci, un Suflet Prietenos iesi din multime si se apropie.
- Nu te intrista Suflet Micut, - ii spuse Sufletul cel Prietenos, te voi ajuta eu.
- Da?!? - se lumina Micul Suflet, dar cum?
- Iti voi aduce pe cineva pe care sa ierti.
- Poti face tu acest lucru?
- Cu siguranta! - ciripi Sufletul cel Prietenos, pot sa apar in viata ta urmatoare si sa ma comport in asa fel, incat tu sa ai pe cine ierta.
- Dar de ce? De ce ai face lucrul acesta? - intreba Micul Suflet. Tu, care esti o fiinta atat de perfecta! Tu, care vibrezi atat de puternic incat abia te pot privi. Ce te-ar putea face sa vrei sa-ti incetinesti vibratia atat de mult, incat Lumina ce-o radiezi acum sa se transforme intr-un Intuneric dens? Ce te-ar putea face, pe tine - care esti atat de usor, incat dansezi deasupra stelelor si te misti prin imparatie cu viteza gandului – sa apari in viata mea si sa comiti astfel de lucruri?
Micul Suflet fu suprins de raspuns.
- Nu fi atat de mirat, - spuse Sufletul cel Prietenos, si tu ai facut acelasi lucru pentru mine. Nu-ti amintesti? Ohooo, am dansat de multe ori impreuna, noi doi. Am dansat impreuna de-a lungul veacurilor. Ne-am jucat impreuna de multe ori si in multe locuri. Tu doar nu-ti aduci aminte. Am fost amandoi un Tot. Impreuna am fost Sus-ul si Jos-ul, Stanga si Dreapta, Aici si Acolo, Acum si Atunci. Am fost Femeia si Barbatul, Bunul si Raul, am fost amandoi si Victima si Asupritorul. Astfel ne-am intalnit de nenumarate ori, noi doi, fiecare aducandu-i celuilalt exact ceea ce avea nevoie pentru a putea experimenta Ceea ce Suntem cu Adevarat. Noi am fost, cu totii, Tot Ceea Ce Este. Si noi le-am facut toate acestea prin intelegere, astfel incat, fiecare dintre noi sa poata trai experienta de “noi insine”, ca Cea Mai Grandioasa Parte a lui Dumnezeu. Pentru ca noi, am inteles ca... in absenta a ceea ce Noi Nu Suntem, ceea ce Noi Suntem, nu este. In absenta lui “rece”, noi nu putem fi “calzi”. In absenta lui “trist”, noi nu putem fi “fericiti”; fara ceea ce se numeste “rau”, experienta a ceea ce noi numim “bun” nu poate exista. Daca alegem sa fim un lucru, trebuie sa apara, undeva in univers ceva sau cineva opus lui, pentru a-l face posibil.
Sufletul cel Prietenos a explicat apoi ca, acei oameni sunt Ingeri Speciali ai lui Dumnezeu si ca, aceste conditii sunt Darurile lui Dumnezeu. Sufletul cel Prietenos explica mai departe:
- Voi veni in viata ta urmatoare si voi fi “cel rau” de data asta. Iti voi face niste lucruri groaznice, si abia atunci tu vei putea experimenta cum e sa fii Cel care Iarta.
- Dar ce anume imi vei face de va fi atat de inspaimantator? - intreba Micul Suflet putin speriat.
- Pai, ne vom gandi noi impreuna la ceva, - raspunse Sufletul cel Prietenos facandu-i un semn cu ochiul.
Sufletul cel Prietenos devenise deodata serios si spuse cu o voce slaba:
- Ai avut dreptate inainte, sa stii.
- La ce te referi?
- Va trebui sa-mi incetinesc vibratiile si sa devin violent pentru a putea face toate aceste lucruri nu prea placute... Va trebui sa ma prefac ca sunt cineva foarte diferit de ceea ce sunt de fapt. As avea o favoare sa-ti cer.
- Cere-mi orice! - striga Micul Suflet, incepand sa danseze si sa cante: “Voi putea fi Iertator! Voi putea fi Iertator!”
Atunci, Micul Suflet observa ca Sufletul cel Prietenos ramase foarte tacut.
- Ce anume doresti sa-mi ceri? Ce as putea sa fac pentru tine? Esti un inger sa faci toate acestea pentru mine...
- Bine-nteles ca Sufletul cel Prietenos este un inger, - interveni Dumnezeu. Toti sunt ingeri. Aminteste-ti asta mereu: Eu va trimit doar ingeri.
Si atunci, Micul Suflet nu-si dori nimic mai mult decat sa indeplineasca dorinta prietenului sau:
- Ce pot sa fac pentru tine?
Sufletul cel Prietenos raspunse:
- Atunci cand te voi lovi si te voi izbi... in momentele in care iti voi face cele mai groaznice lucruri pe care ai putea sa ti le imaginezi, in chiar acel moment... aminteste-ti, te rog, Cine Sunt cu Adevarat.
- Oooo, imi voi aminti! - plangea Micul Suflet, iti promit! Mi te voi aminti exact asa cum esti acum, aici.
- Bine, - raspunse Prietenul sau, pentru ca, vezi tu, eu ma voi preface atat de bine, incat voi uita si eu la randul meu. Si daca nu iti vei aminti tu cine Sunt cu Adevarat, s-ar putea sa nu mai fiu in stare sa-mi reamintesc pentru o perioada lunga de timp. Si daca uit Cine Sunt, s-ar putea ca si tu sa uiti Cine Esti. Si astfel, vom fi amandoi pierduti. Va fi nevoie ca un alt suflet sa vina si sa ne aminteasca amandurora Cine Suntem.
- Nu, nu vom uita, - ii promise Micul Suflet, iti voi reaminti eu. Si iti voi multumi ca mi-ai adus acest dar - sansa de a experimenta Cine Sunt cu Adevarat.
Si astfel, cei doi cazusera de acord. Micul Suflet isi incepuse noua viata, emotionat sa fie Lumina, ceea ce era foarte special, si entuziasmat sa faca parte din acel ceva foarte special numit Iertare. Micul Suflet astepta cu nerabdare sa fie in stare sa traiasca experienta Iertarii, si sa multumeasca oricarui suflet care facea acest lucru posibil. Si ori de cate ori un nou suflet aparea in preajma lui, chiar daca acel nou suflet ii aducea bucurie ori tristete – dar mai ales daca ii aducea tristete – Micul Suflet isi amintea ce-i spusese Dumnezeu:
- Adu-ti aminte, eu va trimit doar ingeri.>> - dupa Neale Donald Walsch – extras din “Micul Suflet si Soarele”
Noapte buna si sa visati frumos ! Pe maine ...