Atractie

Incep prin a va spune ca, desi am citit – la un moment dat – acest forum destul de sustinut, pentru ca am o fetita de 2 ani jumate, pana acum nu am avut o contributie la el. Sunt constienta ca problema pe care o voi descrie o sa nasca tot felul de comentarii. Nevoia mea cred ca e de a exterioriza ce am in interior si, probabil, de a afla daca si altora li s-a mai intamplat. Din povesti, se pare ca barbatilor li se intampla mai des. Femeile fie sunt mai cuminti, fie nu recunosc…
Ideea sta in felul urmator: m-am casatorit acum 4 ani, la 27 de ani, acum am si o fetita de 2 ani jumatate, din ianuarie, dupa 2 ani de stat acasa cu ea, am revenit la birou.
Am avut o “tinerete”, inainte de a ma casatori cu relatii serioase si ne-, mi-am inselat vreo doi parteneri atunci, mi-am gasit sotul si toate bune.
Acuma, in delegatie la o sucursala a firmei la care lucrez, mi se intampla sa fiu atrasa de un coleg de acolo. Amorezata nu-s, e clar. Sotul mi-l iubesc, asta e si mai clar. Insa, am iesit intr-o seara cu totii – colegi din centrala si din sucursala, am ras si am plecat pe rand acasa. Colegele din centrala plecasera mai devreme un pic, am ramas numai eu si cei din sucursala si m-a dus acest coleg la hotel. Dupa ce si-a lasat colega acasa, mi-a propus sa mergem sa mai bem un suc. Am acceptat. Am stat o ora, am vorbit despre mine si familia mea (!) si despre el si planurile lui de viitor (y compris o casa si o prietena mai geloasa). Nu mi-a facut avansuri, am glumit pe tema casatoriei, insa el astepta un semn de “permeabilitate” de la mine. Eu n-am dat nici un semn (desi simplul fapt ca am iesit cu el singur la 10 noaptea e un semn), insa daca il dadeam, prietena lui avea toate motivele sa fie geloasa, pentru ca mie mi-e clar ca el e foarte atras de mine. Am plecat catre hotel si a incercat sa ma faca sa mai raman sa povestim in masina. N-am ramas.
In timpul petrecut la birou si in oras, mi-am dat seama ca ochii lui ma cauta, ca intra fara motiv in biroul in care ma aflu si ca, desi e destul de lispit de subiecte de conversatie, cauta sa ma atraga in discutii. O idée mai frivol sa ma fi comportat si gata nebunia.
Iar eu sunt constienta e atractie intre noi. Repet, nu snt amorezata. Nu stiu ce e, probabil ca e vanitatea ca un barbat sa incerce sa-mi atraga atentia, dupa doi ani de stat acasa si ingrijit copil, timp in care am fost mai mult mama decat orice altceva (mai ales iubita). Poate e atractia fata de un barbat diferit de al meu si de cei de pana acum – un barbat “raw”, fara multe subtilitati si fineturi.
Cum spuneam, mi-am mai inselat niste fosti prieteni si stiu cum sa ma feresc de treaba asta si sunt sigura pe mine: daca vreau ceva, vreau, daca vreau si stiu ca nu trebuie, nu fac. Insa, m-am suprins singura gandindu-ma ca nimeni, niciodata nu are cum sa afle daca… M-am surpins si m-am simtit ingrozitor de vinovata gandindu-ma la sotul meu care are incredere in mine ca si-n el. Si apoi mi-am pus iara problema ca amandoi suntem de principiul “ce nu stii nu-ti face rau”.Si tot asa.
Am sosit acasa, m-am suparat ca barbatu-meu isi gasise taman seara cand am revenit eu sa stea muuult peste program si mi-a trecut prin cap sa-i scriu colegului in cauza un sms amuzant asa, ca sa imi treaca timpul. N-am facut-o, mi s-a parut copilaresc si stupid.
Fapt e ca acum sunt acasa. In iulie si septembrie si urmatoarele luni tot voi fi pe la aceasta sucursala cate 6 zile pe luna. Si el va fi acolo si ma va astepta interesat, pentru ca deja vineri seara, verificandu-mi mailul de serviciu, imi trimisese un mail cu un continut legat de job si inca ceva alte comentarii, inclusiv urmatoarea mea vizita.
Acuma, repet, cred ca marea mea nevoie era sa interactionez cu cineva pe treaba asta. Sotului nu am cum sa-i spun, mamei nici atat (il iubeste f mult pe sotul meu si, cum eu sunt destul de impulsiva in general, are tendinta sa fie de partea lui), prietenelor mi-e destul de greu sa le arat ca fericirea nu e suficienta sa fii cu toti boii acasa (pentru ca noi suntem printer fericitii soartei care se inteleg bine, au un copil minunat, castiga destul de bine cat sa fie relative feriti de griji etc.)
Credeam ca numai barbatilor li se ntampla de-astea. Diferenta intre noi si ei e ca, probabil, ei o transeaza mult mai rapid – da sau ba. Nu stau sa disece treaba.

Matzaila_81 spune:

Hm, cred ca e ceva destul de serios daca te-ai hotarat sa spui povestea pe forum.
Eu una cred ca e normal sa simti ce simti tu pana la un anumit punct. Nu suntem de fier. Nu ti-ai inselat sotul, il iubesti foarte mult, uneori ne mai zboara mintea aiurea. Uneori.
Important e sa nu mergi mai departe si in timp atractia asta va trece pentru ca e ceva superficial. Sotul si copilul sunt mult mai importanti decat o chestie de suprafata.
Nu da sms-uri si stai in banca ta pentru ca una e sa-ti mai tropaie piticutii si alta sa si reactionezi la ei. Mai gandeste-te insa daca primesti suficienta atentie si afectiune de la sot. E posibil sa cauti ceva ce-ti lipseste in alta parte si in cazul asta e bine sa vorbesti cu partenerul de viata intai si sa rezolvati problemele imediat. Uneori dupa aparitia unui copilas cuplurile se mai racesc dar asta nu inseamna ca-si iubesc partenerul mai putin.

marius spune:

Intrebari:

Schimba un pic rolurile. Tu esti sotul si sotul esti tu. Tot ceea ce ai scris(gandit, simtit) din varii motive ese cuprins intr-un mesaj al sotului tau despre o colega din sucursala etc etc. Intentia, nedumeririle sunt aceleasi, deci 100% - insa este vorba de sotul tau si de o colega de-a lui. Tu esti Ok ai incredere in el exact cum are sotul tau incredere in tine.
Intrebarile sunt:

In acest context
a. Ce sentimente ai avea in clipa in care ai citit ce a scris sotul tau?
b. Ce ai face tu in calitate de sotie in acest caz?
c. Ce ar trebui sa faca sotul tau in acest caz?

Nu uita - nu discutam de un tert sot - ci de exact sotul tau si de continutuo mesajului lui, de exact despre tine in calitate de sotie, si de exact despre o colega din sucursala ce ii face avansuri.

Deci?


Eu pur si simplu / Pagina legislativa

Esteiubi spune:

Mie mi-a placut ce-ai scris. O problema de viata, oricui se poate intampla. Adevarat, e vorba de firea fiecaruia, dar chiar este un lucru cu care te poti intalni.
Tentatia e mare. Nu cunosc motivele pentru care ai face-o, unii iti pot spune sa identifici de unde ti se trage si sa iei masuri.
Eu un singur lucru am sa-ti spun, ca sfaturi ma feresc sa dau: sa nu crezi nici o clipa ca sunt sanse mici sa fii prinsa sau fapta ta sa nu aiba urmari. Iti pot enumera o multime de posibilitati, si toate-s nasoale. Prin urmare, riscul e mare si asta trebuie pus in balanta.

Un_cabotin spune:

Ruhm,

Nu cred ca

Si-ti spun asta nu numai din propria-mi experienta!
Deci nu te baza pe faptul ca nu se va afla niciodata.

Delegatiile predispun la asemenea "intamplari". Se pare ca si lobidoul o ia razna in astfel de situatii.
Depinde insa de fiecare dintre noi sa facem o distincite clara intre flirt, un suc si o discutie (placuta) la o ora tarzie, si pasul catre adulter.

Cel mai bine ar fi daca ai putea sa rupi complet orice fel de interactiune cu tanarul respectiv.
Parerea mea.

UC

rhum spune:

Va multumesc tuturor pt reactii si idei. Recunosc, ma asteptam la atitudini mai 'judgemental'. Nu e, insa, timpul trecut :-).
Marius, exact asta incerc sa fac si asta m-a socat: daca el ar fi in locul meu, mi s-ar parea o mare jale, as fi dezamagita, trista si furioasa. Socat, pt ca e socant sa evaluezi dublul standard la care poti judeca. In cazul meu - eh, ce sa-i faci, demult nesscoasa-n lume, blabla. In cazul lui, impulsul ar fi sa acuz ca nu ma iubeste destul...
cat despre relatia noastra, da, ii lipseste zvacul. El lucreaza mult, timp pt noi doi nu prea avem deloc, in vacanta n-am mai fost de dinainte de a se naste fata. Cu fata, am mai rupt maximum 4 zile toti 3 pe ici, pe colo. Noi doi n-am mai plecat nici macar un weekend de acasa. Vina e a mea mai mult, ma simt vinovata sa las copila si sa ma distrez si, mai ales, s-o privez de si asa putinul timp cu tatal ei.
Cu tipul n-am cum sa nu ma vad, cred ca niciunul nu are de gand sa schimbe jobul - el nu are prea multe optiuni locale, chiar deloc, iar eu mi-am asumat niste trebi si chiar imi place ceea ce fac.
cumva, raspunsurile voastre ma plaseaza intr-un plan mai outin emotional si mai detasat :-).
Si, da, mare dreptate are Cabotinul: niciodata nu poti fi sigur, iar eu am aflat candva pe pielea mea...

marius spune:

Asa... am ajuns la o problema de cuplu rectificabila si atat de intalnita in prezent.
Un cuplu areun copil (sau nu), insa de la o vreme nu mai au momente comune, zvacuri cum zici tu, ceva propriu, al lor, momente, vise, satisfactii, clipe, bucurii, senzatii... clasic as putea sa spun.
Insa, nimeni si nimic nu va poate impiedica sa va condimentati viata. orice o poate face, chiar si tu. Cum? Hmmm - aici este farmecul. Gaseste si aplica fara menajamente. Nu amana, nu uita, nu te codi, nu compara si mai ales sa nu incepi cu cel mai des cuvant scris de mine in aceasta propozitie. Cuvantul nu si derivatele lui nu exista in vocabular.
Totul este permis. Doar ca trebuie facut.
Stii ce inseamna sa fii un pic nebun in viata? Uneori conteaza o doza de nebunie. Cea pozitiva desigur.

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

rhum spune:

Offf, asta e, ca si sotul meu e atent si avem o relatie grozava! Nu mergem in vacante, insa e petrecem mult timp impreuna - cand e in Ro, vine de la birou acasa si iesim cat de mult putem toti 3, cand e plecat, nu vine niciodata cu mana goala, oricat de putin sta pe-acolo gaseste timp sa ne faca surprize. Din pacate, e destul de mult plecat din Ro, cam jumatate dintr-o luna, uneori si weekendurile il prind plecat.
Nu avem timp numai pt noi doi. Avem o bona care sta cu fata, insa nu putem apela la ea pentru seri si nici pt weekenduri (conditiile sunt asa pt ca si sta destul de mult in timpul saptamanii, pt ca ma ajuta mult cu cea mica). Parintii lui sunt in Bucuresti, insa avem o relatie rezervata cu ei, nu apelam niciodata la ajutorul lor. Ai mei sunt la 300 km departare, ce sa le cer?
Iar colegul asta al meu a prins ocazia din zbor: intr-un oras mic, loc de dat cu capul nu e, te stie lumea. Asa, cu una cu care lucreaza, alibiul e gata!
Eu cu mine nu-mi dau seama ce se intampla: probabil ca firea mea aventuroasa a scos iarasi capul. Cum ziceam, acum ceva vreme am avut diverse amoruri, am inselat si am fost inselata, am rupt de multe ori relatii pt alti baieti de care ma amorezam si ma amorezam destul de des ("amoreza" inseamna fie si numai ca eram constienta ca e numai atractie fizica, daca-mi placea, went for it!). Am fost mereu sigura pe mine, sunt genul de om care stie sa obtina ce vrea.
Asta ma sperie, mi-e teama sa nu ma fi amagit in anii din urma, crezand despre mine ca m-am maturizat. Recunosc, m-am gandit "si daca...?" si asta ma suprinde la mine, credeam ca ma cunosc destul de bine sa nu mai "pic" la din astea...

CorinaDani spune:

buna,

parerea mea este ca ai fost flatata si incantata ca acel coleg te-a privit ca pe o femeie atragatoare, nu ca pe o mamica.
sotul tau cand si-a manifestat ultima data romantismul, tandretea, cuvintele sau gesturile de dragoste ? cam demult, nu-i asa ?
chiar daca esti mamica si lucrati amandoi foarte mult, chiar daca nu ati mai reusit sa plecati undeva doar voi doi, pentru cateva zile, inca nu e timpul pierdut, inca mai poti reaprinde flacara pasiunii in relatia ta cu sotul.
ce faci tu acum cu colegul acela e un joc periculos, esti ca un fluture atras de lumina unui bec, te vrajeste si te atrage irezistibil, insa vei ajunge cu aripile parlite, daca nu mai rau.
merita sa risti ?
ah, iar colegul asta al tau e un mare neserios, daca ii face avansuri unei femei maritate si cu copil, in conditiile in care e in prag de nunta.
eu zic sa tragi aer adanc in piept, sa reevaluezi "la rece" toata situatia si sa adopti o atitudine rezervata, profesionala, colegiala la birou. evita orice petrecere, team-building, aniversare, etc. ce te-ar putea aduce in aceleasi imprejurari cu colegul respectiv. cand iti mai falafaie fluturasii in stomac uita-te la poza familiei tale si intreaba-te daca merita sa strici aceasta casnicie pentru un moment de nebunie...
vei vedea ca va renunta la avansuri, o fi incercat si el "marea cu degetul"...


Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

rhum spune:

Offf, asta e, ca si sotul meu e atent si avem o relatie grozava! Nu mergem in vacante, insa e petrecem mult timp impreuna - cand e in Ro, vine de la birou acasa si iesim cat de mult putem toti 3, cand e plecat, nu vine niciodata cu mana goala, oricat de putin sta pe-acolo gaseste timp sa ne faca surprize. Din pacate, e destul de mult plecat din Ro, cam jumatate dintr-o luna, uneori si weekendurile il prind plecat.
Nu avem timp numai pt noi doi. Avem o bona care sta cu fata, insa nu putem apela la ea pentru seri si nici pt weekenduri (conditiile sunt asa pt ca si sta destul de mult in timpul saptamanii, pt ca ma ajuta mult cu cea mica). Parintii lui sunt in Bucuresti, insa avem o relatie rezervata cu ei, nu apelam niciodata la ajutorul lor. Ai mei sunt la 300 km departare, ce sa le cer?
Iar colegul asta al meu a prins ocazia din zbor: intr-un oras mic, loc de dat cu capul nu e, te stie lumea. Asa, cu una cu care lucreaza, alibiul e gata!
Eu cu mine nu-mi dau seama ce se intampla: probabil ca firea mea aventuroasa a scos iarasi capul. Cum ziceam, acum ceva vreme am avut diverse amoruri, am inselat si am fost inselata, am rupt de multe ori relatii pt alti baieti de care ma amorezam si ma amorezam destul de des ("amoreza" inseamna fie si numai ca eram constienta ca e numai atractie fizica, daca-mi placea, went for it!). Am fost mereu sigura pe mine, sunt genul de om care stie sa obtina ce vrea.
Asta ma sperie, mi-e teama sa nu ma fi amagit in anii din urma, crezand despre mine ca m-am maturizat. Recunosc, m-am gandit "si daca...?" si asta ma suprinde la mine, credeam ca ma cunosc destul de bine sa nu mai "pic" la din astea...

A_Iulia spune:

Si ai de gand ca la fiecare individ care eventual o sa-si piarde capul dupa tine sa reactionezi la fel?

Poti sa intalnesti din astia la tot pasul. Ai sa flirtezi cu toti?

Nici macar nu se potriveste pe preferintele tale...eu inteleg ca te incanta de fapt ideea ca lui ii place de tine! Na, mare chestie, daca te uiti bine in jur probabil ca mai gasesti inca 20 ca el la fel de dispusi sa te placa.