Cum sa accepti ca ai gresit?

azzure_sun spune:

Nu m-am suparat pe nimeni care mi-a raspuns la subiect, si au fost raspunsuri mai taioase sau mai rautacioasa. Am apreciat fiecare om care si-a luat cateva minute din viata lui si mi-a acordat atentie.
Poate ca ai dreptate cand spui ca si lucrurile marunte i se par dificile. El a avut probleme de sanatate cand era copil si a avut mult de tras, umblat prin spitale si gimnastica recuperatorie. A luptat mult, poate prea mult pentru un copil si poate de aici si aceasta delasare. Dar nu e genul de om lenes. Doar ca uneori are momente cand se simte in dificultate...dar pana la urma toti le avem. Si eu am avut astfel de momente, mai ales din cauza serviciului. Si el de fiecare data a reusit sa ma scoata din starea in care eram. Asta e unul dintre lucrurile bune la el...de fiecare data cand sunt trista sau simt ca numai am iesire a reusit sa ma ajute sa-mi revin sau sa trec peste momentul respectiv.

gabitza2005 spune:

Am sarit o pagina si te-am intrebat ceva aiurea. Scuze

Eu una ma bucur ca ati luat hotararea sa va mai dati o sansa. Mult succes si incearca sa gandesti pozitiv.

michelle-usa spune:

si eu ma bucur pt hotarirea luata.m-am rugat pentru tine sa telumineze Dumenzeu si sa nu mai faci greseli.
pentru o casnicie merita sa lupti. momente grele vin mereu dar conteaza cum treci prin ele.
ai grija, fiti sinceri unul cu celalat si nu ma lasati sa se stranga...

michelle

chatonel spune:

Azzure, lipsa de comunicare nu ar trebui sa se mai instaleze in cuplul vostru.
Si daca tot va mai dati o sansa, incercati sa darimati toate lucrurile care-s strimbe in viata voastra si sa le reconstruiti pe baze noi si solide.
Nu uita ca urmatorul pas este, daca te vei simti bine in pielea ta, sa renunti la obiceiul de a te "alina" cu mincare. Daca reusesti inseamna ca intr-adevar cuplul vostru si-a revenit.
Multa bafta va doresc

Fania spune:

Ba da, oamenii se pot schimba daca simt ca iubesc si pot pierde totul intr-o secunda. Eu in continuare cred ca lipsa voastra de comunicare a surpat casnicia. Sotul tau trebuie sa fie prietenul tau cel mai de incredere, sinceritatea chiar daca doare uneori ne trezeste la realitate.
Nu te teme pentru ca ai mai dat o sansa, s-ar putea ca mai tarziu sa te feliciti iar daca nu, vei sti ca poti merge mai departe fara regrete si fara sa intorci capul dupa el.
Si da, incearca sa slabesti, incearca sa te placi in primul rand tu atunci cand te privesti in oglinda.
Iti doresc sa fii fericita!

Matzaila_81 spune:

Azzure, m-am bucurat foarte mult pentru voi. Stiu si de fapt stiam ca sotul tau are si parti bune. Sunt momente intr-o casnicie sau intr-o relatie de fapt cand vezi/amintesti doar partile rele la celalalt. Adevarul e intotdeauna la mijloc, ma rog, uneori mai la dreapta alteori mai la stanga.
Nu cred ca in cazul lui ar fi vorba de o schimbare cat cum a spus cineva de o iesire din matca. Daca a realizat ce mult i-ati lipsit si e dispus sa faca ceva noi nu putem decat sa va tinem pumnii si sa ne rugam pentru voi.
Sper insa ca din toate discutiile astea sa fi inteles si tu ca trebuie sa faci ceva si pentru tine. Trebuie sa slabesti, trebuie sa mai iesi la un suc cu prietenele, sa ai un coltisor de refugiu. Ocupa-te si de tine.
Cat despre faptul ca a spus ca nu-si mai iubeste sotul, uneori in momentele dificile chiar nu ne mai dam seama ca avem sentimente desi ele sunt in continuare acolo. Important e ca le-au descoperit amandoi si daca or sa treaca cu bine povestea asta a fost doar o piatra de incercare care le-a sudat casnicia.
Te imbratisez cu drag

azzure_sun spune:

Multumesc fetelor. Pentru tot, si pentru sfaturi si pentru sprijin.

Ieri seara am fost in parc sa alergam...de fapt eu am alergat si el a plimbat copilul. Am ajuns acasa pe la 9 jumate. Si a fost super frumos...ca in vremurile bune. Am facut o intelegere: el merge cu mine la alergat si eu ma apuc sa invat pentru carnet (ca am terminat scoala prin octombrie, dar examen nu am dat).
Parca mi-a revenit pofta de viata si ma simt mult mai bine.
Am inceput sa am si interviuri...cine stie, poate pana la toamna am si un nou loc de munca.

azzure_sun spune:

In general suntem prieteni. Si, in afara de acest moment - care a durat ceva, de fiecare data cand am o problema si o discut cu el vad altfel lucrurile, ma calmeaza si ma face sa vad solutii acolo unde nu sunt. Relatia noastra a mai avut momente dificile, dar parca niciodata asa. Am simtit cu adevarat ca sunt pe punctul de a ma desparti de el, a fost un moment cand chiar am dorit sa abandonez. Duminica seara cand am stat de vorba mi-a zis "tu ce vrei? ca parca imi cauti motiv sa te desparti de mine...daca numai vrei sa fim impreuna spune-mi si gata, ca eu in tine nu dau ca sa ai motiv sa pleci."

balanta_tm spune:

Eu vad aici doua chestiuni:
-dependenta ta afectiva/emotionala fata de el este mai mare decat este a lui fata de tine: el te calmeaza, te face sa vezi solutii acolo unde nu sunt; insa vezi, el nu depinde asa mult emotional/afectiv de tine incat sa isi fi gasit un job pana acuma, sa devina mai calm, etc
- mi se pare din alt film replica lui: "tu ce vrei? ca parca imi cauti motiv sa te desparti de mine...daca numai vrei sa fim impreuna spune-mi si gata, ca eu in tine nu dau ca sa ai motiv sa pleci."
Cum adica, in ochii lui singurul motiv pt care ar merita sa pleci de langa el ar fi daca ar da in tine? In rest, tot ceea ce face/a facut i se pare acceptabil? Wow!
Off topic: Am o prietena care candva a fost indragostita tare de unul care nu o merita. El era genul asa, mai taranoi plus fustangiu. Eram in liceu pe atunci si nu am sa uit niciodata cum m-a sunat ea plina de entuziasm zicanu-mi ca ce fericita e, ca el a luat-o de mijloc si i-a zis "fa, nebuno" si a pupat-o apoi apasat pe gura. Ea vedea in asta un alint, in timp ce mie, exprimarea lui mi s-a parut ceva ce nu as fi acceptat niciodata de la un barbat.
Pana la urma, depinde de fiecare om cum percepe lucrurile: ce e bine pt tine, poate pt mine nu e bine deloc.
Am un prieten plecat de multi ani din Romania care cand vine pe aici in vacante si vede cum traiesc anumite femei cu barbatii lor, zice ca el are impresia ca pt unele femei bataia si/sau jignirea a ajuns un ceva prin care ele se simt iubite - adica: aoleu, nu m-a mai altoit/jignit de mult, nu imi mai da atentie nici macar la modul asta, oare ma mai iubeste?
Sau mai sunt unele cupluri care dupa ce se bat, se impaca prin sex.

azzure_sun spune:

Nu stiu daca doar eu depind de el. Si el cand are momente dificile isi gaseste linistea la mine. De multe ori s-a intamplat asa. Poate ca el nu-mi povesteste chiar tot ce i se intampla, toate problemele, in functie de cat de importante le considera.
Iar chestia cu jignirile si limbajul mai colorat, am remarcat ca a inceput cam de cand s-a imprietenit cu anumiti colegi la fostul loc de munca.

Si nu se pune problema ca bataia sa fie singurul motiv pentru care ne-am desparti. Pur si simplu, la inceputurile relatiei noastre i-am spus ca asta e singurul lucru peste care nu as trece, care nu l-as ierta pentru nimic in lume.