Cum sa accepti ca ai gresit?

azzure_sun spune:

In legatura cu custodia copilului. Nici un judecator intreg la cap nu i-ar da lui copilul. De ce? Pt ca nu are servici, cum demonstreaza ca-l creste? Deocamdata traieste din indemnizatie. Si la fel ca mine, are rate de platit. Deci nu si-ar permite sa stea acasa asteptand pensia alimentara de la mine. Hai sa fim seriosi. Daca chestia asta ar fi tolerata pentru o mama, nu merge si la un tata. Plus ca e fff coleric. Am martori (si nu maica-sa sau matusa lui, care il aud cel mai des), ci vecini si oameni din parcul unde iese cu copilul...care l-au auzit urland la el si urland in casa cand se joaca (nu ca lumea ar stii...oamenii percep doar urlete nu si motivul lor).
Si da, as prefera sa ne despartim prieteni. Am foarte multe resentimente adunate fata de sotul meu, dar nu as vrea sa le las sa iasa la suprafata in relatia mea cu el nici daca am divorta. Nu vreau sa ajungem dusmani.

Si nu vad care e greseala ca ma intalnesc cu acest om...doar atat. Asta am decis. E ca si cum m-as intalni cu un amic. Atata timp cat nu fac nimic reprobabil nu am ce sa-mi reprosez. Si in varianta in care dl de pe net ar fi pus de sot, daca nu fac nimic nu ar avea cu ce sa-mi scoata ochii.

Eu nu am vrut sa intru in detalii despre sot, despre tot ce mi-a facut, tocmai pentru ca ar fi insemnat sa-mi aduc aminte prin cate am trecut si cat am suferit. Dar ca o mostra a egoismului lui, anul trecut, cat inca lucra l-am rugat sa ia pampersi la baiat, mi-a zis ca nu are bani. A trebuit sa ma imprumut la mama si cateva zile mai tarziu cand am vazut extrasul de cont, ce vad? Ca avea bani, si nu doar 100 cat imi trebuia pentru un bax de pampersi ci mai mult, bani pe care i-a cheltuit cu "prietenii" (ca sa nu zic altfel si cu cine) la o terasa (asa a zis el, ca eu am aflat altceva numai conteaza). Asta in timp ce eu eram cu copilul la mama, care a binevoit sa cumpere nu doar pampersi ci si multe altele. Numai vorbesc ca copilul e alergic la proteina laptelui de vaca si mananca numai lapte de soia pe care tot eu il cumpar. Si situatia era aceiasi si cand stateam eu acasa. Tot eu eram cea care cumpara aproape tot ce-i trebuie copilului. Asa ca nu cred ca s-ar descurca, financiar, sa aiba grija de el. Iar grija fizica nu i-o poarta doar el, cand e acasa, are noroc si de matusi-sa care-l ajuta. Maica-sa inca e la munca. In schimb eu il pot lasa la mama, care e acasa.

azzure_sun spune:

Stii ce e "dragut"...ca am mai trecut odata prin asa ceva. Daca se poate spune asta. Doar ca eu eram sotia "inselata". Si ce fac eu acum, nu e nici 10% din ce mi-a facut el mie. Si daca cineva a fost las, acea persoana am fost tot eu, pentru ca la momentul respectiv nu am terminat-o cu el. Aceleasi minciuni gogonate i le spunea si sotul meu acelei dudui. Crede-ma, cunosc si eu acest scenariu. Si am crezut ca cel mai bine e sa lupt pt el. Uite ca m-am inselat. Eu nu am cautat aventuri pe net cu necunoscuti, lucrurile pur si simplu s-au intamplat. Putea la fel de bine sa fie un coleg de serviciu sau altcineva. In schimb, sotul meu si acum are conturi pe site-uri matrimoniale si vrajeste fete. Nu intru in detalii, pentru ca deja mi-e greata cand ma gandesc.
Nu pretind ca sunt mai buna ca el sau ca ceea ce sunt pe cale sa fac are justificare. Nici nu incerc sa-mi scuz faptele prin comportamentul lui. Dar nu mi se pare corect ca eu sa fiu aratata cu degetul si el compatimit, pentru ca nu merita sa fie.

michelle-usa spune:

Greseala consta in faptul ca deja vorbesti cu acest om pe net. Deja faci o greseala...iar daca te intilnesti cu el ...o amplifici.

Pai atita timp cat vb cu el...ce tot vorbiti ca habar nu am ce puteti vorbi...asta ar trebui sa-ti reprosezi.Timpul care il petreci cu el vorbind e timpul in care poti sa faci ceva pt copilul tau.

Nu esti pregatita mental, sentimental si moral sa te intilnesti cu el. Nici nu stiu cum sa mai zic sa ma fac inteleasa.
Azzure nu mai esti adolescenta, esti matura, esti mama...deschide ochi si vezi adevarul.
Inceteaza cu copilariile astea cand ai atitea probleme.

Iar daca vrei sa vorbim si din punct de vedere crestin o putem face pe PM si iti pot spune care e pdvd al lui Dumnezeu. Aici nu vreau sa mai deschid alte polemici.



michelle

cristoiu spune:

Azzure, tu nu vrei sa intelegi. Nu il compatimeste nimeni pe sotul tau. El e un mare gogoman si basta. El nu ne-a cerut parerea aici, ca isi auzea precis mult mai rau. Si nici pe tine nu te arata nimeni cu degetul. Cu degetul ti se arata unde gresesti. Dar tu nu vrei sa vezi. Te maguleste comparatia cu sotul? Esti cu 90% mai buna ca el. Adica 90% mai buna decit un gunoi (cum il descrii tu). Iti suna bine?

Eu nu m-as compara cu el. As incerca sa fac in asa fel incit sa nu ma apuce rusinea uitindu-ma in urma ani mai tirziu.

Iar din ce povestesti, situatia suna din ce in ce mai naspa. Cine munceste la voi in familie, cum reusiti sa va intretineti, aveti bani de pampersi? Ce naiba, sunteti oameni mari, aveti un copil. In situatia in care pe tine te paste un divort, cind stai claie peste gramada cu soacra si te imprumuti de bani de pampersi de la mama ta, sotul nu lucreaza si ma intreb cum dumnezeu supravietuiti, pe tine te tin reveriile emotionale treaza noaptea in loc de grija viitorului?

azzure_sun spune:

Ai dreptate.
Adevarul e ca in ultima vreme nu prea am fost in apele mele. Tot ceea ce mi se intampla e foarte mult pentru capacitatea mea de toleranta si de a face fata la probleme.
Poate am fost un pic cam agresiva si uracioasa cu anumite persoane de aici. Si stiu ca toti imi vreti binele, altfel nu mai postati.
Promit ca o sa ma gandesc la ce spui, mai cu calm si in liniste.

Referitor la timp, in ultima perioada nu am prea mai vorbit cu dl de pe net. A fost si el ocupat, am fost si eu. Am pastrat legatura ca sa zic asa. Am sa vorbesc cu el deschis, sa-i spun ca normal si logic ar fi sa-mi rezolv intai problemele si abia apoi sa ne intalnim.

Iar timp cu copilul chiar petrec. Am noroc ca seara se culca relativ repede, pe la 10 maxim doarme deja. Azi am fost cu el in parc, l-am lasat sa alerge in toate directiile. Asa e cel mai fericit, sa-l lasi sa fuga. Zici ca e o capra. Se catara pe tot ce nimereste si alearga in toate directiile. Iar seara cade rupt de oboseala.

PS: dpdv crestin stiu si eu ca as savarsi un pacat, dar mai bine nu-l amestecam pe Dumnezeu in asta. O avea si El probleme mai importante de supravegheat si rezolvat.

azzure_sun spune:

Situatia e cam naspa. Eu muncesc, el are indemnizatia. Nu stiu ce va fi cand va face copilul 2 ani. Dar de bine de rau ne descurcam. Bani sunt pentru strictul necesar.
Iar "reveriile emotionale" m-au ajutat sa nu ma adancesc si mai mult in depresia cu care ma lupt. Stiu ca suna aiurea, dar asa e.
Si de grija viitorului eu imi caut acum un alt loc de munca. Mai bine platit, pentru ca uneori am impresia ca lucrez pe pioneze si nu pe bani. Am facut multe greseli (si aici ma refer la rate la banci, facute de dragul sotului si ca sa-l ajut cand a avut nevoie) si acum cam jumatate din salariul meu se duce la banci. Si salariul e decent. Adica mi-ar ajunge mie si copilului sa traim bine.

michelle-usa spune:

Oare asa este?
Imi place cum spunea cineva: "Dumnezeu te iubeste asa de mult, incat nu-si poate lua ochii de la tine!" (in engleza suna f. frumos fraza)

michelle

azzure_sun spune:

Nu, nu e asta.
Am stat si m-am gandit. Cu calm. Si mi-am dat seama ca intra-adevar as gresi intalnindu-ma cu acest om inainte sa am toate problemele rezolvate.
Eu i-am reprosat sotului ca nu e cinstit cu mine, ca ma minte. Iar eu sunt pe cale sa fac aceiasi greseala. Ai dreptate, nu m-as simtit bine cu mine insami stiind ca fac asa ceva.

lucialu spune:

Azzure, bingo! Tu nu esti asa, in plus vei putea sa iti privesti copilul in ochi fara sa te simti o nemernica. Nu stiu dc la voi e totul pierdut, sunteti inca sub presiunea schimbarilor cu aparitia copilului in viata voastra, ne e greu noua sa ne adaptam la tot ce vine, barbatii sunt si mai paraleli si se responsabilizeaza mai greu. In plus faptul ca locuiti intr-un spatiu mic si el practic inca e la mama acasa nu va ajuta deloc. Nu pot sa dau sfaturi, nu va cunosc, dar cam asa vad situatia voastra actuala din ce ai povestit.

azzure_sun spune:

Sa stii ca maica-sa nu-l tine in brate si nu ii i-a apararea. Din pacate am ajuns sa cred ca nu se va maturiza niciodata. Pentru el e ok traitul de azi pe maine, fara un plan, fara niste obiective macar stabilite in minte. Nu stiu cat e vina maica-sii. Sau a mediului in care a crescut, a anturajului.
Ideea e ca eu am fost crescuta altfel. Mai cu picioarele pe pamant. Adica imi place sa stiu ca am pe cine conta cand ma avant in ceva. Si din pacate, el mi-a demonstrat ca nu pot conta pe el exact cand aveam mai mare nevoie. Si de fiecare data m-au ajutat alti oameni, cand de fapt trebuia sa ma ajute el. Si uneori am impresia ca eu sunt barbatul familiei, ca eu trebuie sa am grija sa avem bani in casa, sa avem facturile platite...el se scuza de fiecare data cu "Da' ce mi-ai zis?", de parca nu ar trai in casa si nu ar sti cand se plateste intretinerea sau telefonul. Cred ca asta e unul din lucrurile care m-a dezamagit cel mai tare la el (mai mult chiar si decat inselatul).