Cum sa accepti ca ai gresit?

Matzaila_81 spune:

Imi pare foarte frumos ce a spus Michelle. Nu esti singura, ai copilul si pe Dumnezeu langa tine si ajutorul si dragostea vin in primul rand de acolo.

Fania spune:

Draga mea corap,
Nimeni nu improasca cu nici un noroi,si pentru linistea ta am citit absolut tot ce a scris Azzure sunt pur si simplu opinii diferite pentru ca suntem oameni diferiti. Atat.

Intamplator eu am o casnicie de 22 de ani, daca-ti imaginezi ca a fost numai lapte si miere nu e asa, marea majoritate a barbatilor au uneori perioade de "deriva", INSA, spre deosebire se Azzure am stiut sa-mi stabilesc prioritatile in viata, am stiut sa ma pot uita in ochii copilului meu cu increderea ca am facut tot ce merita el si orice copil merita TOTUL din momentul in care l-ai adus pe lume, am strans din dinti uneori, m-am scuturat si am mers mai departe. Dar NICIODATA, NICIODATA, nu am incercat sa ma agat de un pai intr-un vartej care risca sa ma inece, am invatat sa innot si stii ce am castigat? Respectul si admiratia sotului meu, a prietenilor mei, a familiei mele, increderea copilului meu ca sunt cea mai puternica si minunata mama si putere, putere si forta de a darama un munte daca asta imi doresc cu adevarat. Viata e plina de obstacole si uneori de "Fete Morgana".
Intr-o relatie exista intotdeauna 2 si mai intotdeauna vina ca ceva nu merge se imparte la 2 nu la unul.
Iar eu uite pur si simplu nu inteleg ce dracu de casnicie e asta in care ambii soti butoneaza pe net cautandu-si jumatatea????????!!!!!!

Postarea lui cabotin referitoare la kg ei in plus n-are nici in clin nici in maneca cu moralitatea, este opinia unui barbat. Incearca sa distingi asta.
Barbatii filtreaza imaginea femeii prin retina, iar noi femeile suntem frumoase si cochete multe dintre noi pana la casatorie. Dupa......Lui Azzure ii trebuie vointa de a redeveni femeia care a fost, aici trebuie ea sa se focalizeze nu pe o relatie aburita de internet.
Trebuie sa o intereseze persoana ei, dorinta de a fi frumoasa si cu mult sub 100 de kg, dorinta de a vedea bucurie in ochii copilului ei si apoi restul. De ce exista femei care tot timpul trebuie sa se raporteze la un barbat?!
De ce trebuie sa se arunce dintr-o casnicie in coma in bratele unui barbat care la 50 de ani isi cauta partenere pe net? Asta probabil in opinia ta inseamna "emiterea de judecati lipsite de orice fundament";

oana_pdv spune:

Azzure, hai sa iti spun si parerea mea.O sa le iau pe rand

1. si eu am un copil tot de 1 an 6 luni, cand am ramas gravida aveam 60 kg cand am nascut 80 insa in prezent am 58, si nu am tinut nici o cura minune, sport nu prea am avut timp sa fac si de necazuri am avut parte din belsug inca de pe timpul sarcinii!Dar ce am facut: am gatit pt noi exact ce ii pot da si copilului fiindca nu am " ajutoare" iar tp. ul e ff pretios ptt mine ca sa-l pierd langa oale! Seara nu apuc sa mananc dar beau lapte, iaurt ( desi le urasc la gust dar pap ce papa bebe, apoi ma bag cu el la baie, nani si nu mai prind ), nu gatesc prajit inclusiv snitele si chiftele le fac la cuptor, manac doar vita, pui si peste ca si carne, multe fructe , nu mai beau sucuri ci doar apa de la robinet! Cam asta e secretul meu sa zic asa! In schimb ma joc fff mult cu bebele meu! Se plictiseste f repede si are o energie formidabila iar asta ma mentine in forma si pe mine iar treburile mi le fac cand doarme!

2> Sotul tau si relatia voastra. Intai si intai sunt sigura ca mai bine decat voi 2 nu stie nimeni ce este intre voi, ce roade ce va leaga etc!
Tu spui ca la inceput nu "l-ai vrut" dar te-a facut sa te indragostesti, cu toate astea simnti ca nu ai intalnit iubirea asta care sa iti unga sufletul si sa faca sa vibrezi! Ok cam asa a inceput si relatia cu sotul meu: eu nu el Da iar nunta fugutza fugutza exact cand eu ma simnteam f dezorientata! Inainte de a ma casatori eu am mai avut 3 relatii lungi ( 2, 2 si 3 ani) fara o zi pauza macariar asta iti spun din experienta ca te deruteaza si nu te lasa sa cerni clar avalnsa din sufletul tau, ai temeri, apare tendinta de comparatie etc. Eu nu iti zic sa te desparti sau nu dar iti zic asa, in cuplu ca si in viata sunt multe suisuri si coborasuri iar orice stare de bine aduce dupa ea cam inca vreo 3 de rau, tu ti-ai mai iertat sotul inca de pe vremea cand nu va lega ceva atat de special ca acum, ai cautat puterea aceea in sufletul tau si ai gasit-o insa oare " iertarea " aia nu a venit din sentimentul acela " stiam eu ca nu-s nebuna l-am prins! Sunt mai isteata ca el si nu ma poate face el pe mine!Iar daca oricum banuiam si ma rodea minciuna macar acum stiu, si il roade pe el ca m-ar putea pierde de ce sa nu-i mai dau o sansa- ma rodea inseamna ca imi pasa! Il verificam - inseamna ca eram geloasa! si acum mai completez ceva- am acceptat sa ma casatoresc cu el in conditile astea- il iubesc!"
Poate nu a fost iubirea aia nebuna pe care o vezi in filme, poate a fost un pic si din aceea, dar uite dupa ce apare un copil inclusiv comunicarea din cuplu se reduce multe zile la rand doar la traznaile micutului vostru, cu timpul dispare si aia, de voi depinde sa reaprindeti flacara!
Esti nefericita azi, maine dar sa te apuci sa iti cauti consolarea in bratele altcuiva care nu ar putea decat sa te derute sau sa fie ceva pasager nu se merita1 Asta a facut-o si sotul tau iar problemele voastre s-au accentuat!
Eu zic asa, vorbeste cu sotul tau- adevarul pur adevarat! Explica-i ce simnti si ce nu mai simnti si roaga-l si pe el sa fie la fel de sincer! dupa atatia ani sunt convinsa ca ai gasit langa el macar un prieten asa ca fa-l pe prietenul acela sa isi descarce sufletul !
Eu cu fostul iubit cam asa am rupt-o efectiv i-am zis ca a aparut cineva si m-a facut sa ma indragostesc ( desi eu cu sotul meu eram si fff buni prieteni din copilarie iar fostul stia), nici nu ne sarutasem la acel moment ( eu cu sotul) si i-am cerut practic ajutorul fostului sa trecem peste asta1 A fost un soc pt el, a vrut sa ne despartim, i-am respectat decizia iar in 2 zile l-am gasit in fata usii cu un buchet de flori ! I-am explicat ca pana nu ma lamuresc ce simnt nu ii mai pot spune " te iubesc" sau sa il sarut doar asa ca de suntem imreuna, dormeam in acelasi pat apoi si doar stam de vorba iar cand adormeam ma lua in brate sau ma pupa pe furis, dupa o vreme cand am vazut ca imi crapa inima ca sa vorbesc ucu celalat sau ca abia astept sa ajung la servici sa il pot suna in timp ce iubitul meu tanjea si dupa cel mai mic pupic, mi-am dat seama ca decart sa suferim 3 oameni mai bine doar unul! Pe langa faptul ca nu faceam decat sa hranesc o iluzie pierduta!
Ne-am despartit in noiembrie 2008 iar in martie 2009 ma casatoream cu sotul meu! Imi era f frica ca poate mi se va face dor de fostul, ca poate e doar o pasiune intre mine si sot si nu iubire, imi era frica ca desi ne stiam bine ca prieteni ca iubiti poate nu ne potriveam deloc etc. Dar cu toate astea m-am casatorit cu el , de ce asa repede fiindca mi-a zis ca el nu vrea o relatie cu mine ci ma vrea pt toata viata, daca simnt la fel mergem impreuna pe un drum daca nu sa ne vedem fiacare de vietile noastre de la inceput! Atunci nu am putut risca sa il pierd cu toate tgemerile mele!
La acel moment facusem un credit de 2000 euro pt fostul iubit sa isi achite niste datorii mai vechi , aveam adat avansul dat la restaurant pt nunta ( eu cu fostul ) etc. Platesc si in prezent rate la acel credit( plateste si el) , avansul la nunta nu l-am mai recuperat, am renuntat l aservici si Bucuresti pt sotul meu, am accceptat lucruri grele intre mine si elk care au aparut cand eram gravida, s-au intamplat multe, inca sufar , m-am gandit adesea la divort, chiar si cand avem o cearta obisnuita ma duce gandul acolo- DAR noi ne iubim! Nu am putea trai unul fara altul! Nu amm putea gasi altceva mai potrivit noua la altcineva! Toti au cusur in jurul nostru dar parerile noastre, acelea la care ajungem impreuna sunt cele mai bune! Iti spun sincer eu am gasit iubirea, nu m-am inselat dar asta nu mi-a adus liniste sau fericire permanenta dar de fiecare data cand mi-e greu stiu ca e cineva care ma sprijina, ma incurajeaza, ma asculta! DAR ma si respecta, ma ajuta si incearca sa faca din fiecare zi una frumoasa pt toti 3!

Despre tipul de pe internet. Ok nu am nici conceptia ca vezi doamne is numa ciudati pe aici si nici ca nu ar merge insa, tu esti intr-o relatie, esti casatorita si ati adus pe lume un copil iar toate aste aau venit dupa cum ai povestit tu din dorinta de a reaprinde flacara , pai daca tot ai ales de la inceput sa mergi in doirectia asta de ce sa nu faci ceva in sensul asta? Inca ceva faptul ca ai scris peste 50 % despre relatia cu sotul si doar cateva randuri despre cel de care te-ai indragostit iar spune ceva!
Eu zic sa vorbesti cu cel pe care chiar il stii cu bune si rele, macar cu prietenul: ati depus multe eforturi sa ajungeti aici meritati sa fiti fericiti macar pt asta, iar copilul vostru de asemenea merita caldura unui camin cald insa sa nu o faceti pt copil si atat ci pt voi! Dupa ce iti limpezesti gandurile si sentimentele fata de sotul tau poti sa incerci cu altcineva sau sa reiei legatura cu cel de acum dar pana atunci nu iti facti decat rau! Tie , copilului , sotului si poate si respectivului!
Si eu am t prieteni pe internet in site-uri de astea, curios sunt doar barbati fiindca de pe aici cam asa se practica dar niciodata nu mi-au scapat lucrurile de sub control , nu am acceptat flirturi, am apreciat complimente si atat, mi-am deschis sufletul la2 tipi care desi se indragostisera de mine au incercat sa nu sara calul iar in timp a trecut si asta si suntem doar prieteni, ba chiar vara asta un astfel de prieten va veni pe la noi sa faca catarari cu sotul meu, o sa mercgem cu cortul pe munte toti iar lui i-a promis sotul o "gagica" , fiindca si ei is prieteni acum , si-au gasit diverse pasiuni comune !
In cuplul meu nu a existat niciodata " politie" cu verificari de site-uri, telefon etc. In trecut toate relatile mi-au fost asa si nu au mers, acum insa si daca ma gandesc la divort uneori , niciodata dar absolut niciodata stiu ca nu as mai vrea pe altcineva in viata mea! Stiu ca il iubesc pe el! Sunt implinita doar langa el1
Curaj si multa bafta! Eu chiar nu cred ca te-ai indragostit de acel tip! Oricum nu ar fi momentul! Dar ai probleme in cuplul tau, mari as zice si astea chiar trebuie rezolvate: ori e alba ori neagra! dar gata cu suferinta ai alte prioritati mai mari si importante decat sa il spionezi ca sa afli daca mai merita sa fie cu tine sau nu! Asa ca intreaba-l direct pe el daca el soimnte ca merita asta! Si fi sincera cu el pana la urma nu ai gresit cu nimic, nici macar nu l-ai sarutat!

Zina spune:

Oana pdv, daca sotul ei nu este omul care sa-si descarce sufletul in urma unei discutii, nu o va face nici acum, cu siguranta. Atunci cand o persoana este introvertita, asa ramane. Eu cred ca sfatul de-a avea o discutie cu sotul este inutila, eu nu cred ca el isi va spune off-urile, nu va spune niciodata ce-a facut in totalitate, deci nu ar avea niciun rost ca Azzure sa insiste pe tema asta. In plus, sunt convinsa ca a facut de-o mie de ori pasul spre sotul ei, de-a discuta cu el. Cu cine nu se poate, nu se poate. Si este greu sa spui acum: ori alba ori neagra, in situatia in care este Azzure. Nu noi suferim, nu noi avem starile ei, deci nu putem sa fim radicali asupra ei. Va trebui sa faca pasi mici, sa se ia in considerare mai mult, si sfatul meu, sa nu-l mai bage atata in seama pe sot, adica sa nu se mai gandeasca la el, sa se gandeasca la ea. Strict d.p.d.v. al relatiei barbat-femeie. Avem tendinta de-a complica lucrurile, noi oamenii...
Azzure, eu cred ca este posibil sa te indragostesti de cineva, de pe net, evident sa-l si vezi, sa discuti cu el, partea a doua este daca vei mai simti acelasi lucru dupa cateva intalniri.

azzure_sun spune:

Ma bucur pentru tine ca ai gasit asa ceva. Si eu am crezut ca am asta cu sotul meu...numai ca in uneori zici ca sunt cel mai mare dusman al lui. El e o fire mai colerica si daca cineva il enerveaza de cele mai multe ori isi varsa nervii pe mine sau, mai rau, pe copil...in sensul ca se rasteste/urla la mine sau la copil. Am avut nenumarate discutii cu el pe tema asta, dar am vorbit la pereti. Eu nu pot sa cred ca atunci cand cineva te roaga sa te abtii de la urlete si jigniri nu o poti face. Am incercat inclusiv sa-i copiez comportamentul, sa vorbesc urat cu el (desi nu-mi sta in fire) dar nu am avut rezultat. Pur si simplu e ca si cum as vorbi la pereti.
Stiu si eu ca intr-o casnicie nu e numai lapte si miere. Sunt constienta ca exista probleme, crize si ca de asta suntem doi, sa ne sustinem. Dar eu in ultima vreme m-am cam simtit singura. Si cand caut sa ma apropii de el am impresia ca nu e atent la ce vreau eu, nu ma trateaza cu seriozitate, de parca problemele mele sunt neimportante...si sincer, in momentul asta, trec printr-o perioada ffff naspa la munca. Am incercat sa discut cu el asta. De la el aud ca "lasa ca o sa-ti gasesti in alta parte", "te descurci tu" si cam atat. Si in plus, are impresia ca daca sta acasa cu copilul el e cel mai obosit, iar cand eram eu cu copilul acasa, tot el era cel mai obosit si eu eram aia care nu facea nimic toata ziua, ci doar stateam acasa. Rolurile s-au schimbat de aproape 6 luni si el tot are impresia ca el e cel obosit si cel care trebuie menajat. Eu sunt de vina daca nu e paine, eu sunt de vina daca nu are haine curate, eu sunt de vina daca...orice. Si cand stateam acasa era la fel...Nu pot sa-mi dau seama cum poate judeca asa. De ce la el sunt valabile niste reguli si la mine altele?

azzure_sun spune:

Citind mesajele celor care mi-au raspuns, am ajuns la concluzia ca am o serioasa problema de stima personala, de "self respect". Sunt la pamant cu increderea in mine si nu reusesc sa-mi revin. Nu reusesc sa ma automotivez sa ies din groapa in care zac, ba mai mult ma si complac in aceasta situatie de abandon.
Sunt constienta ca cel mai important motiv este copilul meu si ca pentru el ar trebui sa ma adun, dar pur si simplu nu reusesc. Si nu imi raportez existenta la nici un barbat, am constientizat asta in momentul in care am tinut copilul in brate pentru prima data. Pur si simplu in momentul ala mi-am dat seama ca am ceva special in viata mea...si ca pentru copilul ala as face orice.
Este incredibil cum in mintea mea reusesc sa sintetizez foarte bine ce ar trebui sa fac si cum sa ma motivez, dar in momentul cand trebuie sa pun in practica, abandonez. Si cel mai bun exemplu e mancarea. Imi stabilesc in gand sa nu mai mananc prostii, sa nu mai beau sucuri, sa nu mai mananc dupa ora 6 seara, dar vointa mea devine de carpa si calc pe bec.

Zina spune:

Pentru ca un barbat se plange mai mult...de-aia Azzure...

De ce nu merge si el in servici si va luati o bona sau sa dati copilul la cresa sau la gradi? (nu stiu ce varsta are copilul).

azzure_sun spune:

Kinder-ul are un an jumate. Momentan sotul e inca in CIC, mai are vreo 5 luni. Si cat de curand incepe sa-si caute. In principiu, dupa ce face 2 ani, o sa-l ducem la maica-mea.

luisa1983 spune:

Incearca sa-ti stabilesti o lista cu prioritati , inteleg din cele de mai sus ca primordial ar fi scaderea in greutate. Nu este usor dar nici imposibil. Lasa la urma, deocamdata ,ce vei hotara in legatura cu cu sotul tau (eu totusi cred ca inca nu este matur sau se comporta ca un adolescent neinteles), ai un copil mic si totusi este tatal copilului tau ... si, ma gandesc ca impunandu-ti sa nu mai consumi alimente ce stii foarte bine ca-ti fac rau, poate el va observa. O sa-ti fie greu o saptamana , doua , apoi te vei obisnui si sunt convinsa ca atunci cand vei vedea rezultatele o sa te simti mai bine (realizezi ceva ce-ti doresti). Stii tu, cu rabdarea treci marea !
Tu , esti nerabdatoare sa-ti schimbi situatia dar se prea poate ca situatia sa se schimbe de la sine, odata cu trecerea timpului.

Spui intr-un mesaj ca sotul tau are cateva doleante in ceea ce te priveste, ca gospodina . Fa tot posibilul , chiar daca esti franta de oboseala , culca-te tarziu dar fa-le pe toate, fii ireprosabila ! Ce pierzi?! Vei uita cumva seara de frigider !Asa poate , cand n-o sa te mai aibe ,cu toate ca eu sunt convinsa ca in sinea lui nu vrea (din pricina copilului)sa te piarda , va avea ce regreta , macar din punctul asta de vedere. Barbatii care au un copii nu vor sa se desparta de famile (cred)!

Referitor la greutate, nu te mai cantari in fiecare zi, fa-o saptamanal dupa ce iti spui zilnic ,,Azi mananc numai ceea ce trebuie!" si faci ceea ce-ti propui! Gandeste-te ca vei fi mult mai multumita, satisfacuta ca ti-a reusit , ca poti sa faci ce vrei! NU EXISTA NU POT ! Asta trebuie sa-ti repeti zilnic : Sunt tanara, frumoasa si voi fi si mai frumoasa in curand pentru ca POT sa devin ceea ce vreau !

Daca-ti vei ocupa timpul cu lucruri ,,domestice" o sa-ti piara gandul de la ... si , fie vorba intre noi , poate sa astepte !

Ti-am spus intr-un alt mesaj ca sunt cam sceptica privind tipul de pe net (sunt eu mai ,,invechita" , ce vrei!), nu crezi ca daca iti vei rezolva problemele primordiale ,vei putea privi mai clar totul, vei fi poate mai pretentioasa in alegerea unui alt partener de viata, il vei testa mai mult (asta in cazul in care alegi sa te desparti )?!

Hai incearca, sigur vei reusi!

oana_pdv spune:

Azzure, tu chiar crezi ca la cate ai povestit aici problema ta cea mai mare e "greutatea" ???

Draga mea eu una nu asa vad lucrurile!
Eu cred ca cea mai mare problema a ta este lipsa de incredere in tine si cea de curaj ca sa spui lucrurilor pe nume!

Ai o casnicie care risca a fi catalogata chiar si de tine drept " ratata" iar mai rau ca toate e ca nu ai gasit varianta pe care sa mergi de aici inainte: sa mai lupti cu morile de vant pt a o salva sau sa rupi raul din radacini! Cautand firmituri in stanga si dreapta ar insemna sa ajungi sa te bucuri doar cu atat si sa crezi ca te multumesc, ei bine nu-i asa!

Gandeste-te ca ai un copilas care incepe sa inteleaga ce se intampla in jurul lui, prin voi descopera lumea si ultimul lucru de care are acum nevoie e o mama incordata, trista si lipsita de ambitie sau un tata coleric si insensibil! Fratilor, daca iubiti copilul acesta faceti ceva macar pt el daca pt voi nu va mai bateti capul! Nu ii face nici lui bine sa creasca intr-un astfel de mediu! Un copil are nevoie de veselie si dragoste in jurul lui si mai adevarat ca orice e ca au un simnt incredibil de a detecta orice disimulare din partea voastra !

Kilogramele vor scadea cu timpul insa mai intai de toate trebuie sa incepi schimbarea din interior: ai nevoie de liniste!! Esti mama, muncesti, ai un sot care te dezamageste, esti trista, te anima orice suras strain fiindca ti-e sete de asa ceva! Dar esti si om, esti o femeie sensibila, rationala si destul de inteleapta si puternica!Eu as incepe totul prin a scoate asta in evidenta la mine! Ai multe de oferit, iar frumusetea vine din interior! Daca cel de langa tine nu are grija sa iti aduca un zambet pe buze ci mai degraba o lacrima pe obraz nu e capat de lume si nu inseamna nici ca e vina ta sau doar a lui!

Dar barbatii acestia- absolut toti , au darul de a spune ca :nu aveam cum sa iti citesc gandurile daca nu mi-ai spus de fiecare data ce te deranjeaza, e scuza lor preferata cand sunt pusi la zid! Asigura-te ca nu are cum sa ti-o dea si tie pe asta cand va veni momentul sa il pui la zid!

Ca nu ai vreme de toate treburile prin casa: e normal! esti om nu robot! Din contra eu nu as mai face absolut nimic decat pt copil si atat daca as primi astfel de reprosuri! macar atunci as sti ca mi se adreseaza pe bune! Daca el nu e om de ce sa te apuci sa nu fii nici tu nu te poti " robotiza", nu ai butoane "oprit-pornit", nu poti sa vii dupa 10 ore de munca , sa sari la oale si la rufe mai ales ca te asteapta si pe tine copilasul acela toata ziulica- si asa e singura fata prietenoasa din casa care te astapta cu drag sa te intorci acasa!

Eu zic sa cauti solutile potrivite tie pt a te mai linisti ca sa iti aduni puterile si sa te pregatesti pt ce va urma! Un lucru e sigur : daca continuati asa, copilasul acela va avea de suferit enorm ca sa nu mai vb de tine care deja esti la pamant!Totusi nu mai e vb doar de tine ci si de copil de aceea trebuie sa te aduni si sa incepi sa iei si masuri! Ai zis ca oricum la 2 ani vrei sa il duci la parintii tai , isi va cauta si el un job, pai asta nu e ceva sigur la timpurile de azi iar daca stii ca poti conta pe ai tai eu zic sa incepi sa ii pui in tema cu ce se intampla in cuplul vostru si sa le explici ca daca lucrurile nu intra pe fagasul normal o sa iti cauti linistea macar de una singura cu sau fara sprijinul lor! Explica-le la toti, -absolut la toata lumea: parinti, sot, socrii etc- ca sanatatea ta mintala si dezvoltarea armonioasa a copilului vostru primeaza pt tine, iar daca cei din jur nu au de gand sa faca ceva in sensul acesta sa gasesti un sprijin acolo unde e normal sa sti ca poti conta mereu pe el, o sa incepi sa faci tu singura ceva !
Nu iti poti risca viata , sanatatea, relatia cu copilul tau pt ca cel de langa tine e - dificil- si inabordabil! Fiindca daca nu se vrea si nu se vrea mai e si egoist pe deasupra si lipsit de umanitate pana la urma!

Cand o sa-ti regasesti acest echilibru o sa gasesti si forta sa lupti cu acele kg care pana la urma nu fac bine nici sanatatii, nici respectului de sine, aduc complexe si ce sa mai... nu-s bune!Dar totusi nu sunt chiar prioritatea nr 1 pt tine in mom de fata! daca poti in paralel sa faci si asta e ok dar nu are rost sa te suprasoliciti si sa iti concentrezi energia si atentia atat de tare doar in directia asta!
Eu la sucuri, mezeluri si porcarii am ajuns sa renunt si din lipsa banilor! Incercam sa ii asiguram toate nevoile celui mic, iar daca si noi putem supravietui asa e si mai bine!!Cateodata mai imi vine sa mananc o ciocolotica de-a lui , dar ma gandesc ca si lui ii va fi pofta si atunci nu voi mai avea fiindca le cumparam calculat pt fiecare zi! suna ciudat dar chiar asa e!Suntem niste contabili desavarsiti, avem plicuri inclusiv pt urgente, " mici atentii pt copii- sotul meu mai are o fetitza- , chelt uzuale : paine, lapte etc!

Inca ceva, orice are la baza o temelie. Cu cat aceasta e mai solida cu atat mai mareata poate fi constructia pt ea! gandeste-te ca tu iti cladesti viata, a ta si a familiei tale, care fie ca il va mai include sau nu pe sot, copilul va fi mereu acolo si e familia ta! Fa totul incet dar sigur, cantareste bine tot ce vrei sa intreprinzi spre a iti cladi viata aceea pe care simnti ca o meriti si ti-o doresti, eu cred ca o sa reusesti sa iti gasesti calea , depinde in primul rand de tine!
Fa o lista virtuala cu tot ce te deranjeaza la prezentul tau si cu tot ce iti place, mai fa cateva cu ce ti-ar placea si nu mai ai timp, nu iti mai permiti , cu ce ti-ai dori sa incerci etc. Cauta cu pasi mici sa scoti tot raul din listele acelea, cauta sa iti faci viata mai frumoasa fiindca e al naibii de scurta si grea de foarte multe ori!
Ai grija de tine si de ceea ce iubesti!