Lipsa de ambitie II
Raspunsuri - Pagina 13
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui buli bine, reformulez: cum, mai buflea, pe tine frica de munca necalificata inca te mai motiveaza? ca asa inteleg eu din ultimele fraze. ps - am priceput si metafora cu suveica  |
Oooo, da, categoric ...rau de tot !
Pai de ce crezi ca m-am apucat iar de scoala cand am ajuns aici - gravida cu al doilea copil, cu primul de 5 luni acasa si cu full time job ? Doar nu din pasiunea de a invata ...
Si cu cat avansez in varsta cu atat sunt mai putin dispusa sa muncesc mult si greu
buflea spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui ocebine
Asta o stiam... Ca sa nu mai spun de citi prosti intra la facultati ultra bune doar pentru ca sint "legacies"  |
Da, da, da - de asta dau eu bice la fundul fica-mii - ca sa ii impresioneze pe baietii lui Ocebine care, spune ea ca ii lasa liberi, dar e ca Big Brother cu ochiul pe ei.
buflea spune:
Eu cred ca toata lumea spune acelasi lucru desi pare ca avem idei diferite .
Toti ne supraveghem copiii, incercam sa le ghicim inclinatiile si sa motivam in directia aia pentru ca de acolo pare sa iasa mai usor viitoarea profesie.
Este totusi o nunata cand e vorba despre profesiile in care e nevoie de 70% talent si 30% munca - cum ar fi artele, muzica, actoria, chiar si sportul de performanta. Acestea sunt profesii care iti pot asigura un nivel material decent numai daca esti in top. Nu m-as opune daca as vedea asa o pasiune fierbinte pentru astfel de domenii, dar cu siguranta as incerca sa le expun si varianta de "hobby" . De fapt nu cred ca am sa ma opun la nici un fel de alegere a lor, atata timp cat se vor specializa serios in acea directie.
Pentru mine este important sa nu le displaca ceea ce fac ceea ce este diferit de a le place in mod deosebit. Se poate gasi perfect un echilibru intre a avea o profesie care nu iti displace (dar nu este neaparat o pasiune) si un hobby care te completeaza.
Ce nu mi-ar mai placea - ar fi sa ii vad ca urmeaza acelasi drum pe care l-am urmat eu si multi dintre voi - adica de tineri sa faca ceva si mai incolo, cand au responsabilitati si familie si job se apuca de altceva - si spun asta pentru ca stiu ca e greu si iti trebuie ambitie si timp investit si pot aparea probleme in familie ... si cum am spus, nu mi-ar placea sa imi vad copiii chinuindu-se doar pentru ca nu au luat-o pe drumul care trebuie de la bun inceput. In fine, nu pot controla totul, dar cred ca este datoria mea sa le spun ca este greu mai tarziu ...
Luna1 spune:
Acum citind ce a scris Anya ma intreb:
ce facem cu copiii care sunt buni la toate si de fapt la nimic? Eu simt ca am fost un altfel de copil, de ex in toate joburile m-am adpatat bine, stiu sa fac cate putin din toate dar nimic in sine. Si sotul meu simte la fel (despre el).
Ca talent? Poate ca am oaresice talent la limbi straine, am reusit o data (la 19 ani) sa invat limba germana in timp record de doua luni de ma intrebau nemtii cati ani de germana am studiat. (Intre timp am uitat-o ca asta era...acum multi ani).
Insa da, in rest n-am stralucit la absolut nimic.
Si citind descrierea Anyei m-am gandit la fiu-miu, ca are mare sanse sa se imprastie in toate directiile si sa "achieve" nimic.
La sport e bun, foarte bun dar nu un talent aparte sa zici ca il fac vreun mare fotbalist. Inoata bine, joaca fotbal bine, tenis bine, toate bine.
La muzica e afon (parerea mea e ca e lipsit de ureche muzicala ca ma-sa).
Talent? Cum ziceam e super tare la mate (si nu glumesc, imi face la 9 ani ecuatii, ariile formelor geometrice, calcule cu pi, cu numere la patrat, fractii adunari, scaderi, radacini din numere, inmultiri impartiri numere cu virgula, si multe alte chestii care nu imi aduc aminte sa le fi facut eu la 9 ani). Dar totusi asta nu-l consider talent, mai mult rezultatul muncii, stimularii, si da, are creier realist.
Am momente in care imi doresc sa-mi fi spus mama "bai fetita tu te faci...asta!" si gata. Eu am bajbait o viata intreaga si tot n-am ajuns sa stiu ce vreau sa fiu cand voi fi mare. Am un job f bun, binisor platit, dar nu fac ce-mi place. Pentru ca nu stiu ce-mi place.
Cum ajuti/coordonezi un astfel de copil?
Luna1 spune:
Anya vreau doar sa specific ca in mesajul de mai sus nu m-am referit la copiii tai ca sunt buni la toate si la nimic in fapt. Ci doar descrierea facuta de tine m-a trimis cu gandul la a analiza cum eram eu cand eram mica.
ocebine spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui buflea Da, da, da - de asta dau eu bice la fundul fica-mii - ca sa ii impresioneze pe baietii lui Ocebine care, spune ea ca ii lasa liberi, dar e ca Big Brother cu ochiul pe ei. |
Pai stau cu ochii pe ei normal...da' n-am bici!!!
Ne incuscrim carevasazica???
Eu cred ca ne impacientam prea devreme si prea mult si din cauza trecutului nostru (trepte, saracie, posibilitati limitate, etc).
Off topic - ai planuri de Memorial Day?
Anamaria
"With sufficient thrust, pigs fly."
buflea spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui ocebine
Pai stau cu ochii pe ei normal...da' n-am bici!!! Ne incuscrim carevasazica??? Eu cred ca ne impacientam prea devreme si prea mult si din cauza trecutului nostru (trepte, saracie, posibilitati limitate, etc). Off topic - ai planuri de Memorial Day? |
Diferenta dintre noi este ca DA, eu dau bice ... nu stiu de ce, mi-e frica sa nu pierd startul si sa-mi fie mai greu mai incolo.
P.S. Mda, am planuri - suntem invitati
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Luna1 Acum citind ce a scris Anya ma intreb: ce facem cu copiii care sunt buni la toate si de fapt la nimic? Eu simt ca am fost un altfel de copil, de ex in toate joburile m-am adpatat bine, stiu sa fac cate putin din toate dar nimic in sine. Si sotul meu simte la fel (despre el). Ca talent? Poate ca am oaresice talent la limbi straine, am reusit o data (la 19 ani) sa invat limba germana in timp record de doua luni de ma intrebau nemtii cati ani de germana am studiat. (Intre timp am uitat-o ca asta era...acum multi ani ).Insa da, in rest n-am stralucit la absolut nimic. Si citind descrierea Anyei m-am gandit la fiu-miu, ca are mare sanse sa se imprastie in toate directiile si sa "achieve" nimic. La sport e bun, foarte bun dar nu un talent aparte sa zici ca il fac vreun mare fotbalist. Inoata bine, joaca fotbal bine, tenis bine, toate bine. La muzica e afon (parerea mea e ca e lipsit de ureche muzicala ca ma-sa). Talent? Cum ziceam e super tare la mate (si nu glumesc, imi face la 9 ani ecuatii, ariile formelor geometrice, calcule cu pi, cu numere la patrat, fractii adunari, scaderi, radacini din numere, inmultiri impartiri numere cu virgula, si multe alte chestii care nu imi aduc aminte sa le fi facut eu la 9 ani). Dar totusi asta nu-l consider talent, mai mult rezultatul muncii, stimularii, si da, are creier realist. Am momente in care imi doresc sa-mi fi spus mama "bai fetita tu te faci...asta!" si gata. Eu am bajbait o viata intreaga si tot n-am ajuns sa stiu ce vreau sa fiu cand voi fi mare. Am un job f bun, binisor platit, dar nu fac ce-mi place. Pentru ca nu stiu ce-mi place. Cum ajuti/coordonezi un astfel de copil? |
Apreciez sinceritatea ta - cam asa am fost si eu si de aceea chiar cred ca vantul parintilor in ceafa m-a ajutat.
Dupa mine asta inseamna un copil mediocru - adica le face bine pe toate, nu are neaparat talente iesite din comun, nu straluceste in nimic, nu ii place nimic special ... de aceea trebuie gasite lucrurile / materiile / profesiile care nu ii displac - indreptat in directia asta, o sa fie echilibrat.
mihaela_s spune:
Luna nici eu nu am stralucit la nimic si nu am avut talent la nimic...dar imi placeau materiile exacte, logice, imi placeau la nebunie chimia si fizica si desi matematica nu, am invatat-o ca era necesara pe langa restul. Nu m-a indrumat nimeni spre nimic, eu singura mi-am ales calea dar ai mei m-au sustinut. Nu ai ce face cu un copil din asta, doar sa il sustii spre ceea ce doreste el.
vorbe de copil...
Hobby
calator de profesie
mihaela_s spune:
Eu pe la 16 ani am stiut ce vreau sa fac...chit ca nu a fost sa fie, cum am scris mai devreme...dar am STIUT!
vorbe de copil...
Hobby
calator de profesie