....alte intrebari, alte raspunsuri......

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns danaionela spune:

Cons eu sunt de acord cu tine. Una este femeia care le-a dat nastere si alta este ceea care i-a crescut. Cunosc multe cazuri,care pentru ei mama inseamna bunica, matusa, si nu mama naturala.
Zilele acestea am citit un articol care mi-a placut foarte mult. M-am regasit in el. Va dau un citat:
Mama
inseamna protectie iubire, daruire, sprijin, alint.
Ea reprezinta momentele in care ai plins, ai ris, te-ai bucurat de viata,
Ea da sens cuvintului devotament
Prin ochii ei lumea devie mai blinda la atingere
Ea da nastere universului din jurul tau
Si odata cu el ia nastere splendoarea naturii

Ea iti va oferi mereu ceva de care sa te agati
Un zimbet ca premiu, o mingaiere ca si consolare
Ea este singura care te iubeste mereu
Si iti daruieste o lacrima ca dovada de iubire
Si tot ce inseamna cuvintul mama
Sta in fiinta ei"
Si eu consider ca singura mama a fetitelor mele sunt eu, poate si pentru faptul ca ele asa ma considera.
Acuma daca vor sa plece sa-si caute parintii naturali este o decizie pe care o vor lua atunci si nici nu vreau sa ma gindesc la aceea clipa. Nu stiu daca se va intimpla sau nu... ma bucur de fiecare clipa, ma bucur ca sunt alaturi de mine si ma fac fericita.
Sunt fericita cind vin de la servici si ma albesc cu pupaturile lor sau cind imi spun ca eu sunt o mamica minunata si cit de mult ma iubesc ele. Sunt trista si disperata cind sunt bolnave sau le vad suferind, sunt trista cind le cert si uneori am plins pentru acest lucru.
Sunt mindra de fetitele mele si sunt si ma mindra ca sunt mamica lor.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns SoriLea spune:


Eu sunt de acord in totalitate cu ce spune Simo si ma numar printre putinele MAME care si-au cresut puiutul de la cateva zile si l-am vazut din primele ore de viata.
Dar pt ca eu sa simt aceasta implinire, o alta femeie cu suflet mare s-a gandit profund la ce-i mai bn pt copilasul ei si a ales sa-i ofere o viata mai buna si fara lipsuri, o familie unita in jurul lui, iar acea femeie care i-a dat sansa de-a veni pe lume si de-a ma face pe mine MAMA, e prima lui MAMA. Si-mi doresc din tot sufletul ca puiul meu sa afle la momentul potrivit adevarul si chiar s-o cunoasca. Are acest drept pt ca e femeia care i-a dat viata, iar aceasta nu se poate numi decat MAMA.
Eu nu o pot numi MAMA pe femeia ce-si omoara pruncul, care-l naste si-l abandoneaza pe te-miri unde, care-si chinuie copii, care profita de pe urma lor sa-i fie ei bn, dar pe cea care s-a gandit la binele lui si totodata m-a implinit pe mn ca femeie, nu o pot numi altfel decat MAMA.
Asta e parerea mea si sper sa nu deranjeze pe nimeni, iar pt mama naturala (a noastra) nu pot sa zic decat "jos palaria" si ca are un loc special in inimile noastre.



- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Sorina Mamica fericita a ingerasului RAZVAN - IONUT (11 MAI 2009)

http://lb3f.lilypie.com/rxDAp3.png


Lucrul important este acesta...sa fii capabil in orice moment sa sacrifici tot ce ai, pentru ce ai putea sa devii. Charles Dubois

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns diciu spune:

Da, e destul de dificil, sunt situatii si situatii. Nu cred ca se poate generaliza. Conteaza daca se cunosc parintii biologici, la ce varsta s-au adoptat copiii, ce traume au avut, etc.

Vorbind din punctul meu de vedere, eu vad lucrurile asa.
In prezent pot spune cu mana pe inima ca eu sunt MAMA fetitei mele si unica. De ce? Pentru ca asa simte ea in prezent. Si eu vreau sa ma refer la raspunsul acestei intrebari, prin prisma copilului, pentru ca asa este correct.
Eu cred ca ce conteaza este ce simte copilul. Daca maine imi va pune cineva aceasta intrebare, stiu ce ii voi raspunde cu mandrie: O singura mama, eu!”
Desigur, fetita mea e mica si la 3 ani jumatate nu a perceput realitatea adoptiei, desi i-am povestit despre asta, mereu. Nici nu as vrea sa o bulversez la aceasta varsta cu “pluralul de la MAMA”, cand siguranta ei ma intereseaza foarte mult. Pentru ea, acum eu sunt universul ei, mama ei, siguranta ei, linistea ei.
Mai tarziu, vom vedea ce va fi, dar mereu ma voi raporta la ce simte ea. Eu imi doresc ca ea sa simta mereu acest lucru, ca eu sunt MAMA, dar daca nu va fi asa, o voi ajuta sa se clarifice si va fi decizia ei daca are una sau doua mame in sufletul ei, pentru ca acolo conteaza. Ce ne dorim noi, e pe planul doi.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns erato spune:

Greu subiect si f. dureros si pt noi, dar si pt micutii pe care noi ii crestem, dar fara a fi nascuti de noi. Eu nu mi-am cunoscut inca puiul, dar pot spune cu mana pe inima ca eu voi fi mama lui. Dar nu putem nega ca o alta femeie i-a nascut si candva, cand vor constientiza acest lucru, nu se vor gandi ca aceea e mama lor care i-a nascut. Nu stiu cum e mai bine sa-i spunem, fiecare caz e diferit, nu sunt adevaruri universal valabile, dar cred ca e bine si pt noi si pt ei sa constientizam ca o alta femeie i-a nascut si ca undeva, in sinea lor, copiii nostri se vor gandi ca aceea e mama lor si ca noi suntem mama lor adoptiva. E bine si pt noi si pt ei sa acceptam acest lucru, pt a evita probleme ulterioare.

Vreau sa fiu mama

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns erato spune:

Nu mai stiu pe unde am citit, dar o mamica adoptiva povestea cum spunea altor persoane in parc cum si-a alaptat puiul si ca a si uitat ca nu l-a nascut ea pt ca asa simte. Nu cred ca e corect. Asa simtim noi, ca suntem singura mama a copilului nostru, dar ce simte el?framantarile care vor fi in interiorul lui si pe care poate nu ni le va spune, ca sa nu ne supere.

Vreau sa fiu mama

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dacris77 spune:

asa cum spune in acele cursuri pe care le-am facut, faptul ca constientizam legatura invizibila cu femeia care l-a nascut inseamna o legatura mai profunda cu copilul nostru. Daca femeia care l-a nascut ma lasa sa ma implinesc cu acel copil, imi ramane sa ii multumesc enorm. Cat e mic, cat sta langa mine, eu sunt MAMA. Ma flateaza ideea de a fi o mama spirituala si deosebita decat sa fiu o mama naturala si nu prea grozava...Cate mame naturale nu am vazut care nu s-au implicat cu adv...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dacris77 spune:

erato, eu am inteles ce a vrut sa spuna aceea femeie. Voi iubi atat de mult copilul incat si eu o sa am momente cand o sa uit ca nu l-am nascut eu. Tu o sa fii constienta in permanenta ca nu l-ai facut tu? il vei lua in brate si vei spune...e al meu, nu conteaza cum a venit. Mi-a placut enorm o invatatura din biblie- o pilda de a judecatorului Solomon. La acesta au venit doua femei si un copil. Amandoua se plangeau ca este a lor. Solomon nu stia care era mama naturala. A zis ca va taia pruncul in doua si fiecare va lua cate o jumatate. La care mama naturala a zis- lasati-o ei, numai sa fie intreg! Solomon a zis ca aceea care i-a vrut binele copilului este mama adevarata. Deh, eu imi voi iubi atat de mult copilul incat daca ar veni femeia care l-a nascut si il va cere, pantru a nu il necaji pe copil, voi ceda. De la teorie pana la practica e o cale...sper sa nu sa se ajunga pana acolo

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns erato spune:

Si eu inteleg sentimentele pe care le-a avut acea femeie, dar ceea ce vreau sa subliniez este ca sa nu ne facem rau cu mana noastra si sa uitam ca totusi n-au fost nascuti de noi, si acest lucru e un adevar, oricat ar fi de dureros. Nici cea mai mica umbra de indoiala nu am ca acel copil va fi copilul meu, chiar daca e adoptat si, daca ar fi sa raman insarcinata, i-as iubi pe amandoi copiii la fel. Daca as ramane si maine insarcinata, n-as renunta la adoptie, aceasta e calea mea.

Vreau sa fiu mama

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns erato spune:

Din ce am citit in regulament, nu e specificat ca n-as avea voie sa pun un link. Sper sa nu gresesc.
http://www.kudika.ro/comunitate/forum/view_topic/32224/cum-sa-imi-gasesc-parintii.html


Vreau sa fiu mama

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simo_75 spune:

sunt pareri si pareri ,nici nu ar trebui sa ne suparam pentru ca fiecare gandeste in felul ei,fiecare are povestea ei.
Sunt mama copilasului meu fara doar si poate dar nu pot sa o desconsider pe cea care i-a dat viata!
Datorita ei acum am imlinirea de a fii mama!
Asta e parerea mea si multumesc sorilea ca esti in asentimentul meu.
Pana la urma cred ca tot ce conteaza este faptul ca suntem mame,ca traim aceasta implinire si suntem fericite!!
ce va fii? daca copilasul meu va dori vreodata sa-si caute parintii naturali desi nu este ce imi doresc dar.... dorinta lui o vom duce la indeplinire.E dreptul lui si nu putem sa-l oprim.
Ne iubim la nebunie,sunt fericita pentru fiecare zambet strengaresc care ii apare pe chip,facem tot ce ne sta in putinta sa-i asiguram deja un viitor,sa nu ii lipseasca nici partea afectiva dar nici cea financiara...mai departe??O sa vedem....

Mergi la inceput