Cum ati devenit parinti?

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 9

natalia_nica spune:

Acum am citit si eu acest subiect, bineinteles ca mi-au dat lacrimile! Sa fiti fericite alaturi de copilasii vostri! iar celor care asteapta - va veni si copilasul vostru, sa fiti convinse de asta!

marumiha spune:

Erato-Felicitari ,ce frumos e sa simti aceasta fericire si sa ai norocul sa gasesti un copil bun ,vesel ,sanatos ,care te face sa uiti tot timpul in care ai asteptat momentul intinirii cu el.

Mult succes si voua celor care asteptati sa vi se implineasca visul de a deveni mamici.Rabdare ,cu siguranta copii vostri sint pe undeva pe aproape .

zerkalo spune:

Felicitari erato pt. curajul de a lupta impotriva prejudecatilor si ati adus in familia voastra un copilas mai mare! Te rog sa ne impartasesti primele luni traite impreuna, modul cum s-a acomodat la inceput, daca plangea dupa AM si, bineinteles, daca l-ati dus imediat la gradinita sau ati beneficiat de o perioada mai mare de stat impreuna. Sa fiti fericiti!

LIANA22 spune:

Erato , felicitari ! Foarte frumoasa relatarea ta , am citit de doua ori ceea ce ai scris , este ca o poveste frumoasa . Sunt sigura ca am sa mai recitesc . Si ne-ai dat o lectie , faptul ca ai mers cu inima deschisa , sa vezi asa cum zici tu un copil mai maricel , la acel DPC unde asteptau atatea familii . Norocul a fost de partea voastra dar si a copilului ca a primit o sansa .

SakiMir spune:

Felicitari, erato, mamica fericita si implinita de puiut mic.
Toate suntem mame, asa cum ai spus si tu, si Dumnezeu asa ne-a lasat, credinta si iubirea noastra neconditionata ne face sa fim puternice.
DD sa va ajute.
Iubire si fericire, din inima, va doresc.
Va pup.

dacris77 spune:

Felicitari! Ma bucur mult ptr tine, sa fiti fericiti toata viata!

malex spune:

ERATO.....acum ca actele au iesit......ceva poze pe mailul comun?????

erato spune:

Malex, am pus o pozase pare ca n-ai verificat mail-ul. Prima zi in casa noastra s-a trezit cu zambetul pe buze si m-am linistit. El era atat de vesel si de relaxat, parca ar fi fost plecat in vacanta la bunici si s-ar fi intors acasa. S-a creat intre noi o simbioza greu de descris, un amalgam de sentimente si afectiune care ne face sa fim intr-adevar o familie. Zici ca suntem de cand lumea impreuna. Ne-a ajutat mult si el, s-a apropiat de toata familai largita, e prietenos si sociabil. La inceput mai spunea ca vom merge in vizita la AM cand se va face vremea frumoasa, dar acum nici nu mai pomeneste de asa ceva. Fiind mai maricel, i-am expicat in linii mari despre adoptie, i-am facut chiar si o poveste, l-am intrebat daca vrea sa stea cu noi toata viata lui, iar raspunsul lui a fost DA. Am intrat din plin in toate atributiile unei mame, l-am inscris la gradinita si apoi la scoala (din pacate, cu certificatul vechi). L-am culcat singur din prima noapte, il mai luam sa doarma cu noi din cand in cand, dar doarme singur, in schimb eu inca mai fac "naveta" de cateva ori pe noapte sa-i veghez somnul. La inceput dormea mai agitat, a cazut si din pat, dar dupa vreo 2 saptamani deja somnul lui era linistit. Desi parintii nostri n-au fost de acord cu decizia de a adopta, acum toata familia il indrageste, i-a cucerit pe toti. Acest copil ne-a schimbat viata dar la modul cel mai frumos, mi-a umplut viata, e ratiunea mea de a trai. La inceput imi parea rau ca nu am luat acesta decizie mai devreme, acum imi dau seama ca a trebuit ca baiatul meu sa devina adoptabil ca sa poata veni in familia noastra. Indiferent ce zice sau crede lumea, eu ma simt si sunt mama pana in maduva oaselor, pana in strafundul sufletului meu.