Lipsa de ambitie?!

AgnesLuca spune:

Pisigri, parintii si cadrele didactice respective (la scoala alternativa nu li se zice profesori, ci indrumatori) tocmai ca vad lucrurile altfel, de aia au si ales sa infiinteze o scoala alternativa (asta de care vb eu este pe principiul "Freie Aktive Schule" bazata pe principiile pedagogice ale Mariei Monterssori si Rebeccai Wild). Mie una mi se pare o alternativa care imi da de gindit; nu stiu ce voi decide cind fiica-mea va merge la scoala, pina atunci mai e timp, dar in mod sigur voi lua in considerare si o astfel de alternativa. Stiu ca pentru majoritatea parintilor este de neconceput si nici nu urmaresc sa conving pe nimeni, de aceea nici nu voi continua pe tema asta la acest subiect. Poate cindva voi deschide un topic separat despre scolile alternative.

rrox3 spune:

Posibil sa gresesc. De obicei pentru sustinerea performantei sunt activate mai multe motivatii, nu una singura.

Inteleg foarte bine ce spui si despre "eureka", e o energie importanta, dar beneficiezi de ea si daca nu te mentii in clasa de elita, nefiind legata neaparat de recunoasterea performantei de catre altii.

In general vorbind, nu m-as baza pe necunoasterea copiilor asupra a ceea ce valorizeaza parintii cu adevarat. Au un simt aparte pentru asta.

rrox3 spune:

Pisigri despre ce vorbesti tu aici?

Didididi spune:

In ziua de astazi, e greu de crezut ca un copil la 10 ani nu vrea sa citeasca, macar ca sa poata sa caute pe net ceva. Si nu are legatura rapiditatea invatarii unui copil cu programa scolara, asa cum zicea cineva. Nu cred ca nu ati avut niciuna macar un moment de plictiseala cand ati invatat in clasa I litera a si m cu celebrele a-rici, a-vion,..Mie personal imi venea sa o intreb pe invatatoare de ce nu sare pagina, ca stie si musca lectiile astea. Dar planul lectiei trebuia respectat.

Didi si bb Mihail (22.08.2008)

sorana spune:

Ce nu imi explic eu nici cum este urmatorul paradox:
Din mai multe surse am auzit ca nivelul celor care intra in facultate este in continua scadere.
Pe de alta parte ce vad cu okii mei la generala plus ce aud de la parinti cu copii de generala (inclusiv aici, pe forum) este un nivel foarte ridicat in scolile generale.
Ce se intampla fratilor in licee??? De ce la final de a VIII-a sunt copii foarte bine pregatiti si la nivel de a XII-a e jale?
Si ma intreb daca nu cumva presiunea foarte mare pusa pe copii foarte mici (de generala) nu duce la minunatul efect ca la 15 ani, cand se razvratesc oricum si cand intra in liceu sa refuze cu totul idea de scoala / invatat. Poate doar asa s-ar putea explica ....

accept92 spune:

Foarte bine pusa problema. In liceu scade puterea de control a parintilor si cum elevii nu au invatat sa invete din impuls interior si dorinta de cunoastere...cei mai multi devin se arata (era complet gresit 'devin') complet dezinteresati de studiu. Pentru ca nu mai sunt la varsta formarii acestui interes, in adolescenta au cu totul alte inclinatii.

ocebine spune:

De la 10000m altitudine, eu as zice ca se pune mare accent pe intrarea la liceu intr-un moment din viata copiilor cind sint inca maleabil si ascultatori si atunci presiunea parintilor da rezultate.
Cind intra furia adolescentei pe fir, elevul se lasa pe tinjeala...realizeaza ca are un cuvint de spus in propria viata si atunci nu mai merg lucrurile tot atit de "snur".

Eu am fost intotdeauna adepta moderatiei...nu am vrut copiii mei sa fie in virf niciodata. Am vrut sa fie pregatiti, le-am oferit posibilitati, le-am deschis orizonturi dar nu am stat la buchisit seara de seara zeci de probleme in plus. Una pentru ca imi lipseste total talentul pedagogic si alta pentru ca nici eu nu muncesc in plus acasa.

Am un copil pe "honors roll" in clasa VIII (total pe meritul lui, prin vointa proprie si fara toceala in plus acasa) si un copil de A (dar fara "honors").

Stiu, mi se spune des ca daca i-as presa mai mult ar ajunge departe...dar prefer sa isi doreasca singuri sa ajunga mai departe decit sa ma stie pe mine cumva nemultumita de ei. Eu copil fiind am perceput ideea de: "poti mai mult" alimentata de parintii mei ca pe un permanent esec.

Anamaria

"With sufficient thrust, pigs fly."

buflea spune:

Foarte interesanta discutia asta. Observ din posturile voastre ca exista doua mentalitati de "parenting".

Una este aceea de a lasa selectia naturala sa isi spuna cuvantul si a doua este aceea de a forta putin , a ridica stacheta mai sus, atunci cand noi parintii avem control, adica in copilarie.
Fiecare metoda are explicatiile ei care, citite individual, par logice dar are si riscurile ei.

Riscul selectiei naturale este de a creste un adult "branza buna in burduf de caine" - pentru ca nu toti cei destepti sunt si constiinciosi, responsabili, ambitiosi si hotarati. Ce spuneti de cei carora le merge mintea brici dar sunt superficiali, repeziti, smecheri, cauta solutia scurta si comoda in ideea ca se descurca ei mai incolo ...etc. Riscul selectiei naturale este ca copilul sa ajunga exact acolo unde il influenteaza anturajul sau sa se trezeasca mai tarziu si sa o ia de la capat cu etape pe care le-a sarit la timpul lor - si nu este nimic neobisnuit in zilele noastre sa vedem adulti inscrisi la facultate, la diverse specializari ...etc.

Riscul motivatiei permanente din partea parintilor este acela de a nu intelege exact "de ce fac ai mei asta" si de a se razvrati optand pentru solutii total opuse celor cu care au fost sfatuiti.

Dupa mine ambele metode de parenting sunt bune si riscante - nu exista bine sau rau si banuiesc ca noi parintii optam pentru una sau alta in functie de personalitatea noastra, de cat de bine ne cunoastem copilul, de propriile noastre standarde, de modul in care ne-am dori ca ei sa traiasca.

Ilinca_M. spune:

Mai, nu ma faceti sa rad cu "copiii foarte bine pregatiti" intr-a VIII a carora li se intampla nu stiu ce la liceu...Eu predau la un liceu foarte bun si totusi abia cam 25% din copiii care intra in clasa a IX a stiu, spre exemplu, sa scrie corect cat de cat (restul sunt cu "v-a ploua", "ar fii bine sa...", "am ochi albastrii", "sal i-au" etc.). Sistemul de invatamant romanesc e o varza si asta in primul rand de cand s-au scos examenele de admitere in liceu si mai ales in facultate.
Li se cer sa memoreze tot felul de informatii inutile iar la sfarsitul liceului le vine foarte greu sa faca o argumentare, sa discute pe marginea unui text literar sau filosofic, sa inteleaga vreun citat din latina, sa recunoasca erori de rationament sau sa stie ca pinguinul e pasare! (cu pinguinul asta am avut eu un shoc, de-aia il pomenesc).

buflea spune:

Eu personal, ca si voi, doresc sa-mi conduc copiii spre o viata fericita si buna si definesc acest lucru dupa normele mele care, pot fi diferite mai tarziu de definitia lor despre fericire. Insa atat cat am control asupra lor si atat cat ei inca nu au o definitie clara despre asta, consider ca e datoria mea sa-i conduc spre "fericirea si traiul bun" pe care il am eu in cap.

Pentru mine, a trai bine, inseamna sa ai o familie echilibrata si posibilitati materiale. Atat si nimic mai mult.

In ceea ce priveste familia echilibrata, eu ca parinte nu pot decat sa ii spun ce ma echilibreaza pe mine si eventual sa ii ofer un asemenea model in casa. Mai departe chiar cred ca este o Loterie care pentru 50% din tineri este necastigatoare. De aceea eu personal sunt pregatita sufleteste ca ei sa piarda si ma gandesc daca oare nu ar trebui sa ii pregatesc si pe ei pentru asta.

Posibilitatile materiale insa se pot controla mai bine in viata, pentru ca este un proces indelungat care se pregateste din copilarie. Eu cred ca cu cat ai mai multa pregatire cu atat se castiga banii mai usor ... si eu imi doresc ca copilul meu sa munceasca usor, curat si putin si sa castige bani multi . De aceea incerc sa ii imprim mentalitatea ca este foarte important sa se pregateasca la toate materiile (acum cat e mic) si intr-o profesie cand va fi mai mare ...si fac asta stabilind obiective si ridicand stacheta periodic din ce in ce mai sus. Este mai putin important pentru mine daca el vrea asta, sunt foarte pregatita sa nu vrea, dar e bine sa invete sa faca si ce nu vrea.
Dupa mine scoala americana are o programa extrem de buna si da, cu cerinte extrem de mari - la K invata ceasul, invata monezile si operatii cu monezi (cati dimes sunt in 20c ?), invata planetele, invata adunari si scaderi pana la 10 si da, copiii stau la scoala 8 ore si eu cred ca e foarte bine asa ... pentru ca stau intr-un mediu organizat, socializeaza foarte mult, discuta foarte mult, invata fara sa realizeze asta, plus ca au ora de joaca, ora de sport, ora de masa ...deci nu stau ca noi, 8 ore pe un scaun cu creionul in mana. Cel putin in clasele mici scoala este o placere ... si exact aceasta impresie incearca sistemul american sa induca. Dupa scoala manaca, se mai joaca putin pe afara sau la TV si da, urmeaza temele - nimic rau dupa mine.

Se pune intrebarea daca ce face la scoala e suficient - si eu cred ca da si nu ...e suficient ca informatie noua dar insuficient ca practica. Si e normal sa fie asa - sunt 22 de copii, de nivele diferite - profesoara le explica la toti si trece mai departe - si informatiile se leaga intre ele si se acumuleaza in timp. P

Eu cred ca rolul meu de parinte este sa exersez cu el in jurul informatiilor de la scoala. Face 4 adunari pe degete in clasa, ii mai dau si eu 10 acasa ... si dupa a 5 cea de acasa o sa incepe sa memoreze 2+3 si nu o sa-i mai trebuiasca degetele. In clasa I cand o sa treaca la adunari de 2-3 cifre, copilul meu o sa le inteleaga mai repede (sa treaca peste unitate de ex si sa adune 3 cifre si nu 2) si o sa le faca mai repede.

In concluzie, eu sunt pentru lucratul suplimentar acasa - dupa scoala, dupa teme, nu exagerat ...si da, mai sunt si pentru stachete ridicate din ce in ce mai sus - cu moderatie dar intanzand putin limita.