Parinteala nepavloviana(4)

viviana spune:

Denizel,
Eu am fost intotdeauna impotriva pedepsei.
Da' stii cum se zice: niciodata sa nu spui niciodata.
Vine un moment cand dupa ce epuizezi toate celelalte solutii ramane numai asta. Dupa ce ani, saptamani in sir vorbesti, educi, explici consecintele, treci cu vederea tampeniile inerente varstei o iei de la cap cu explicatiile si vorba frumoasa si vezi ca rezultatul este departe de cel scontat singura solutie ramane pedeapsa.

Cand am pus ca-si va petrece vacanta de mana cu mine si ta-su m-am referit la faptul ca nu va mai avea libertatea de a merge singura mai departe de casa - ca acuma.
Si va avea un program bine stabilit de sport si alte activitati culturale.

Sunt o persoana foarte intuitiva, simt si cunosc foarte bine reactiile copilului si pot sa-mi dau seama ce o va marca si ce nu, ce o va indrepta si ce nu.
O pauza de 2 saptamani de calculator nu strica. O poate inlocui cu orice altceva.
O pauza de 2 saptamani de iesit afara la joaca, iarasi nu strica - in conditiile in care faptele ei s-au rasfrant si asupra prietenilor de joaca (nevinovati de altfel). Inlocuirea iesitului cu un sport de echipa este benefica.


Buli, nu este gresit ca un copil sa vrea sa-si castige proprii lui bani de buzunar. Si nici ca parintii sa-i ofere diversele oportunitati de a o face.
Uite, ce a zis Denizel "intelege de obicei cand ii demonstram ca isi doreste chestii fara nici un rost" e o explicatie foarte buna, o metoda de convingere OK, dar nu e valabila si nu tine la toti copiii.





Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

rrox3 spune:

Ma bucur pentru tine , eu ziceam de psihanalisti, nu de toti terapeutii.

rrox3 spune:

Mie personal nu-mi place cum suna ideea de salariu platit copilului. Salariul este clar plata muncii prestate pentru altcineva. Cum sa-mi pun copilul sa munceasca pentru mine, cu contract? Nu stiu, mi s-ar parea aiurea. Suntem familie, nu companie.

Desi inteleg si dorinta baietelului lui Buli, eu cred ca i-as mai explica ce si cum cu salariul asta si i-as explica si cate ceva despre voluntariat.

Fiica-mea cea mare primeste o suma de bani saptamanal cu care face ce doreste. Nu e mare. Daca mai are nevoie de alti bani pentru ceva, imi cere si de obicei primeste. Abia asteapta sa implineasca 16 ani sa poata munci ceva in timpul liber.

In rest, amandoua cer cand vor ceva, discutam (daca e ceva mai de discutat, nu la o carte...) si cumparam sau nu.

buli spune:

merci pentru idei, am sa ma mai gandesc

Adela99 spune:

si inca ceva. io consider ca e important si benefic sa si doneze din banii lor la o organizatie de caritate pe care sa si-o aleaga. io inca de cand l-am nascut am pus o suma mai mult simbolica din alocatia lui la www.caminulfelix.org/index.php?hl=ro&sm=7" target="_blank"> Erikshjälpen cu care el a continuat mai apoi. mai tarziu a schimbat-o cu unicef. inafara de "cotizatia" lunara mai punem la diverse organizatii in functie de ce intampla prin lume. nu uita nici acum campania Rwanda prin organizatia "Salvati copiii" de prin 94-95, avea patru - cinci ani.

buli spune:

ADela, da' de ce ai scris asa mic?
nu stiu daca organizatie sau nu, dar e de bine sa invete ca pot ajuta alti copii sau oameni necajiti.

Victoria_mami spune:

Buli, imi dau si eu cu parerea; eu zic ca e ok sa il recompensezi material ptr. ajutor, atata timp cat ii explici ca ptr. anumite 'munci' pe care el le depune in cadrul familiei, NU va fi recompensat. Ca in familie, toti muncim, fiecare cat si cum poate si ca daca tu esti de acord sa il recompensezi material, o faci ptr. ca il iubesti si ptr. ca vrei sa il ajuti sa castige bani, nicidecum ptr. ca asa ar fi 'normal'; normalul este ca in familie sa ajutam toti.

_
Mami si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

Victoria Isabella, Printesa Noastra Perfecta!

pisigri spune:

Monn, nu cred ca ai ce sa faci.
Si te inteleg perfect, nu pentru ca as avea si eu niste bani lasati garantie :) ci pentru ca am ajuns si eu intr-o faza de...sfirseala. Imi dau seama ca tip abia dupa ce am spart urechile cuiva. Nu mai am rabdare. Si cer foarte mult.
De fapt, asta facem, cerem prea mult de la astia mici; Cristi si Ilinca sint de-o seama si din cite inteleg eu amindoi sint vorbareti. Si plini de idei. Si inteleg o multime de chestii, asa ca noi GRESIM cind ne asteptam sa inteleaga si ce e important pentru noi, sa anticipeze consecintele gesturilor lor, sa tina minte ca aia nu, aia nu, ailalta nu, cealalta tot nu....

Nu-s lupul moralist, sint exact in acelasi impas ca si tine: lipsa de rabdare, asteptari prea mari, nervi, frustrare, vinovatie pentru nervi si tipete....




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

rrox3 spune:

Moonvas tot ce puteti face e sa paziti efectiv copilul. Sa nu-l lasati deloc nesupravegheat - chestie care oricum ar trebui sa se intample avand in vedere ca are doar doi ani.
Da, este pedeapsa sa ii iei jucariile. Si inca una nemeritata.
Nu e vina lui ca voi, parintii, nu-i puteti asigura un spatiu sigur pentru el, in care sa se poata juca si sa poata explora si experimenta mediul inconjurator.

Stai cu el si in moementul in care vrea sa faca ceva nepermis, ii deturnezi atentia si-l atragi la altceva. In mod normal, daca ati fi acasa, ar fi util sa-i explici de fiecare data ca nu e OK sa faca respectivul lucru, dai aici se pare ca ar trebui sa spui extrem de des "NU" si nu e de dorit. Asa ca tine-l ocupat.

claucia spune:

Buna dupa amiaza
Amuzant subiectul vostru, si mai si acum cu salariul, mi-a placut mult.
Sa va spun cum aveam eu, si cum intentionez cu fetele mele, desi sunt micute, au 2 si 4 ani.

Eu cand eram mica, nu chiar foarte mica, tin minte ca eram la scoala si am venit cu o idee acasa, de la o prietena auzita si anume sa mi se fixeze un salariu , fara explicatii, nu concepeam pe atunci exact ce este salariu, ca se da in schimbul unei munci, eu stiam pur si simplu ca "am nevoie" de un salariu. Nu cred ca se gandesc atat de departe copiii, sa intelega exact definitia salariului, mai degraba au "banii lor" si sunt si ei "mari" precum parintii.
Stiu ca am venit acasa si le-am spus parintilor: m-am gandit sa fie ori 100 lei pe luna ori 50 lei pe saptamana (nu era nici pe departe acelasi lucru dar mi se parea ca suna bine ).

La noi acasa mereu a fost un soi de democratie, mereu stiam ca avem drepturi :), niciodata de ex nu a fost vorba de 'stai la mine acasa, faci ce spun eu, dar niciodata, sa ne ameninte si cu ne-primitul in casa cum mai auzeam, no way! pai in primul rand parintii isi vroiau copiii acasa, cum sa ii ameninti?

In fine, sa revenim, au stat parintii, au discutat, si ne-au "anuntat" urmatoarele: si eu si sora mea urma sa primim "salariu" cand lua tata salariul, nu mai tin minte suma dar era fix in datele acelea.
Nu va spun cat eram de mandra, il dramuiam si faceam 'forecast-uri' cu ce primesc, ce cumpar, cum strang bani, cati bani o sa am peste 2, 3, 10 luni, ce pot cumpara etc. Si banii nu erau multi, dar spuneam serioasa cand ne doream ceva: stai sa iau salariul si o sa cumpar. Eram un om mare care gestionam bani!

Eu consider ca este benefic, se numeste salariu dar de fapt este o suma data copilului sa o gestioneze. Si atat. Nu inseamna ca daca le dau bani fetelor mele nu le mai cumpar nimic, nici ca le voi da foarte devreme, insa consider benefic pentru ele sa vada cum si in ce fel se duc banii.

Alessia mea de 4 ani are un portofel in forma de capsunica. Are in el niste banuti de la craciun, a primit de la bunici. Unii i-am mai luat eu , dar are cam 30 RON, mici si mari. Si stie ca cei verzi sunt mai mici, poti lua cu ei pufuleti si cei roz sunt mai mari.
Nu va spun ce fericire pe ea cand am mers in parc duminica, avea portofelul la ea (in geanta mea adica) si si-a cumparat o mingiuta de 6 RON de langa leagane si una surioarei ei, din banii ei! Si a mers mandra la sora ei si i-a spus: Uite Isa, ti-am cumparat o mingiuta

cand vor creste le voi da niste bani, alocatie/salariu/bonus dar nu contra unor servicii, pe acelea le facem cu totii in familie, ci pur si simplu, asa cum avem noi salariu asa vor avea si ele.


Clau, mami fericita de printese: Alessia Maria 13 iulie 2007 si Elisa Andreea 03 septembrie 2009