Parinteala nepavloviana(4)

rrox3 spune:

Si eu cred ca subestimati copiii
Povestile educative au rolul lor, dar sa reduci toate povestile la ele, sa fie toate aseptice si frumoase, nu e OK dupa parerea mea. Cum mi-ar fi daca as citi doar carti de how-to si nimic altceva...
Si eu am schimbat unele cuvinte la 2 ani, am sarit peste capetele ranjite la fereastra, am spus doar ca au fost mancati. Dar asta cred ca a fost limita mea, nu neaparat a copilului.

Pe la 3-4 ani am incetat sa mai schimb ceva. Si am avut surpriza ca fetele sa traga concluzii foarte sanatoase la final. S-a intamplat des ca Ioana sa-mi spuna chiar ca a fost o poveste urata, toate personajele au fost rele. Si avea dreptate.

Cred ca cel mai sanatos e sa dezbatem ce citim cu copilul, si sa lasam povestile asa cum sunt. Sunt pentru lecturi variate si povesti inventate, noi aveam chiar povesti episodice pe care le cream in echipa Dar nu l-as pagubi pe copil de povestile clasice, fiindca i-as fabrica un handicap fata de ceilalti copii si fata de lumea reala, la urma urmei.
Si fiindca mie personal mi-au placut intotdeauna extrem de mult povestile... inca imi mai plac

rrox3 spune:

Asta e valabil in cazul adultilor Denizel. Copiii trec prin etape de omnipotenta si e normal si sanatos sa fie asa.

Ca sa ajungi sa discerni nuante, ai nevoie mai intai sa fii sigur care sunt culorile de baza.

buli spune:

daaaa, asa
cred ca ce ar trebui sa faca adultii ar fi sa nu insiste, la modul "vaaaiiii, ai vazut cum le-a taiat capetele si a manjit peretii cu sange?", "vaaaaiiii, ai vazut ce a patit Scufita Rosie daca n-a fost cuminte" si alti "vaaaaiiiii"
umorul si spiritul ludic is numa bune sa insoteasca povestile. doar sunt pentru distractie, nu pentru educatie, nu?

AgnesLuca spune:

Cautind acum citeva luni intr-un anticariat cartile de psihologie a copilului recomandate de Roxana, mi-a cazut in mina Bruno Bettelheim "Copiii au nevoie de povesti", din care am citit citeva pasaje si am cumparat-o imediat; din pacate inca asteapta sa-i vina rindul...

Insa din pasajele citite, mi-a ramas in minte ideea ca basmele trebuie povestite asa cum sunt, pentru ca ele contin simboluri care il ajuta pe copil sa inteleaga lumea in care traieste si mai ales sa-si inteleaga spaimele inconstientului. Un copil va fi cu adevarat impresionat si preocupat de un anumit aspect din poveste doar in momentul in care se confrunta in viata reala cu problema respectiva; in momentul in care o rezolva, va fi captivat de o alta poveste.
Simbolul vinatorului de exemplu, care apare frecvent in poveste este cel al tatalui protector; daca eliminam de exemplu acest personaj din poveste, pe motiv ca nu mai e de actualitate sau ca un omoritor de animale nu poate fi un personaj pozitiv (din punctul de vedere al omului modern) privam copilul de un simbol care il ajuta sa depaseasca de exemplu fobia pentru animale, care exista in mai mare sau mai mica masura la orice copil.

Bettelheim este prezentat ca unul dintre cei mai cunoscuti psihologi pentru copii, iar cartea este pur si simplu fascinanta.

pisigri spune:

Agnes, foarte interesant. M-as bucura ca atunci cind ii vine rindul cartii, sa ne spicuiesti si noua citeva dintre ideile mai interesante. Acum ma gindesc de ce saptamina trecuta nu am citit decit Scufita Rosie si Aventurile lui Murdarici. Fara numar, fara numar....




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

chatonel spune:

Tot din aceeasi carte: citind povesti, copilul se construieste impreuna cu ele si crede ca binele invinge raul; stie ca pentru asta trebuie date "lupte" si sint dificultati de trecut, dar binele vine intr-un sfirsit si este rasplata trudei depuse inainte.

glimmer spune:

Si asta e interesanta, ca idee:
http://www.scribd.com/doc/48566404/Paola-Santagostino-CUM-SA-TE-VINDECI-CU-O-POVESTE

denizel spune:

Intr-adevar, sunt lupte de dus pentru a invinge, dar ma tem ca a taia burta unui lup care doarme sau a impinge in foc o baba canibala nu sunt tocmai un model de lupta care sa aduca satisfactii pe termen lung :D.
Parca tot mai sofisticata e Capra care bucatareste zile in sir, ba inca mai si bricoleaza un scaunel din ceara + un gratar fragil care sa fie asternut peste groapa in care arde un foc strasnic, focul ce va nimici raul si care va face ca binele sa invinga in final :)).

Repet, nu sunt impotriva povestilor (ohoo, dimpotriva!!!!), numai ca nu vad de ce selectia nu ar trebui sa functioneze si in dreptul lecturilor pentru copii.
Fiindca tot s-a adus in vorba subestimarea copiilor, nu cumva sunt subestimati atunci cand li se propun asemenea scenarii in care victoria binelui, pe langa ca e brutala, e jignitor de facila?

AgnesLuca spune:

Denizel, basmele se adreseaza subconstientului si, desi au in ele si o doza de morala buna de aplicat in viata de zi cu zi, mai important este mesajul "ascuns" in ele; alfel chiar nu ar fi necesare si ne-am putea limita sa citim intimplari cu tilc din viata de zi cu zi.

Am tras o privire in carte la "Haensel und Gretel"; in poveste este vorba despre invingerea fricii copilului fata de nesatisfacerea de catre parinti a dorintelor primitive orale, despre depasirea stadiului de dependenta fata de parinti. Vrajitoarea este intruparea fricii; ea trebuie sa arda in foc pentru ca, copilul sa poata sa creada ca este eliberat de ea.

Daca insisti, ma ocup si de burta lupului , da cred ca e destul de clar exemplul de fata.

AgnesLuca spune:

Si o completare din "putzul" gindirii mele

Vrajitoarea este personaj supranatural, deci este ok sa fie arsa in foc.
Copilul stie, asa cum zicea si Roxana, sa faca diferenta asta...