Paradisul familiei este distrus. Oare?

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Paradisul familiei este distrus. Oare? | Autor: Venetia

Am citit sute de pagini pe acest forum, zeci de subiecte, ani la rand, dar niciodata n-am avut curajul sa-mi exprim parerea, nu ca n-as fi avut nimic de comentat, dar pur si simplu sunt prea timida sa intru in gura unei comunitati asa de mare. Cu toate acestea, va simt aproape, mai ales pe acei membri activi care, consider eu, au un suflet foarte mare fiindca le pasa de semenii lor.

Mi-a trebuit mult timp sa deschid acest subiect, asta din cauza principiilor mele de a nu-ti spala rufele decat in familie, dar iata-ma aici. O fac spre avertizarea tuturor ce s-ar putea afla in situatie. Stiti cum se spune : "Paza buna trece primejdia rea."
Deci, dupa cum specifica titlul mesajului, paradisul familiei mele a fost distrus. Cum? Iata:

Dupa 14 ani de casatorie, cu bune si cu rele, cu un copil de 12 ani, lumina ochilor nostri, familiuta noastra este pe duca. De ce?
Pentru ca asta vara, cazand pe scarile de la locul de munca, m-am ales cu o frumoasa si dureroasa fractura care m-a imobilizat pentru 1,5 luni in ghips si m-a indisponibilizat de munca pentru inca 2 luni de recuperare. In tot acest timp, sotul meu care era plecat departe peste mari si tari, imi trimitea mailuri si telefoane de consolare si parere de rau ca nu poate fi langa mine sa ma ajute. Daca nu mi-a prins ghipsul sa-si poata lasa autograful pe el, mi-a prins in schimb perioada de recuperare. Miscandu-ma greu, dar avand timp disponibil, mintea odihnita si o stare de multumire ca s-a ivit aceasta ocazie sa stam atat de mult timp acasa, noi toti, familiuta noastra, observ ceva in atitudinea lui, in comportamentul lui, ceva ... si aveam momente cand il priveam lung, cercetandu-l cu privirea, privire pe care mi-o respingea si-l enerva si ma intreba de multe ori de ce ma uit asa lung la el, am sa-i spun ceva? "Nu, nu am ce sa-ti spun, dar parca tu ai ceva, ceva ce eu nu sesizez, poate tu trebuie sa-mi spui ceva." Si mai trece timpul, aproape o luna, in care eu observ multe in continuare din umbra, apeluri scurte primite, dar "neimportante" spune el, SMS-uri citite si sterse "de la Vodafone" sau "reclame neimportante", avut grija de logout din Messenger chiar si pentru un dush. Tot in acest timp aflu ca am ramas insarcinata si incerc sa-l conving sa facem o surioara sau un fratior pentru copilul nostru. Nici o sansa de induplecare! Viata in mine crestea, iar sufletul meu se chinuia. Intr-o seara, pe cand m-a rugat sa-l ajut cu un virus sacaitor de pe laptop-ul lui (eu fiind IT-ista familiei), pe cand lucram sa scot virusul si de prin registri, hop, apare un instant message de la un anumit ID, la care sotul meu, cu viteza vantului, inchide fereastra. N-am apucat sa citesc. Hop, inca unul, inchis imediat si inca unul care a avut aceeasi soarta. Am reusit totusi sa retin ID-ul. L-am intrebat: "Cine-i?","Un coleg, lasa lucreaza mai departe","Dar eu nu-l cunosc dupa nume!!!","Ei lasa, ca nu-i cunosti tu pe toti, ti-am spus, coleg nu prieten." In acel moment am avut un instinct, un al 6-lea simt si uitandu-ma in ochii lui, i-am spus: " Ma inseli !!!" Raspunsul a fost: "Nu, nu te insel. Ce ai? Ce ti-a venit asa deodata?" Dar ce-am vazut in ochii lui ............

De atunci a inceput cosmarul familiei noastre. Totul s-a complicat fiindca am dorit sa aflu adevarul. N-am suportat sa fac pe sotia care accepta si crede numai ce-i spune sotul. Si-am aflat ADEVARUL care a fost un soc pentru mine
De atunci din bucatile acelea mari de INCREDERE, RESPECT, IUBIRE, FERICIRE, IMPLINIRE, MULTUMIRE, au inceput sa cada rand pe rand, mici bucati ascutite, care ne-au sfasiat sufletul, inima, linistea si s-au imprastiat in neant.

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Pag. 2

Deus spune:

imi pare rau...

Venetia, paradisul nu poate sa fie distrus, paradisul este un vis...nu era paradis, era o relatie, cum spui tu cu bune si rele.

Tecky spune:

Ce poveste trista....

Tisina spune:

Venetia, imi pare tare rau pentru tine! E cumplit de trist cand se intampla asa ceva. Acum cum mai esti? Ai inceput sa-ti strangi cioburile sufletului si sa mergi mai departe? In ce relatie esti cu sotul tau?
Iti urez sa fii cat se poate de tare, indiferent de turnura pe care o vor lua lucrurile!

ancamak spune:

Am trecut si eu printr-o situatie similara. Totul tine de comunicare si de iertare. Daca voi ajungeti la concluzia ca relatia trebuie sa continue si tu il poti ierta, totul va fi foarte bine. Daca nu..

Mami Anca cu Andrei Ionut(22.09.2010)
Poze Andrei-Ionut

MElise spune:

E trist si doare. E nevoie de timp si de multa putere ca sa faci fata unei astfel de situatii. Nu exista retete. Depinde doar de tine, de voi si de cum simte fiecare... iti doresc sa gasesti forta de a lua decizia cea mai buna pentru tine.

MElise

lilib72 spune:

Venetia...te-ai ales un nicknames frumos, imi pare rau ca povestea ta este asa trista si ca treci prin astfel de momente.
Iti doresc sa poti trece cu bine acest hop, sa iei decizia pe care tu o consideri cea mai buna pentru tine si familia ta

hobby

saskia spune:

Fiecare isi cunoaste cel mai bine familia, din afara se poate vedea ceva, dar intre voi numai tu poti stii care e senzatia care ti-o da, ca vrei sa fugi, ca vrei sa ramai, ca poti sa ierti sau nu.

Orice ar fi, un lucru eu as face, ca femeie ma refer, ai spus ca esti insarcinata, pastreaza copilul. Copiii nu se compara nici cu cel mai bun barbat (scuze anticipate domnilor).

Mai departe, nu mai tu stii daca se merita sa ii mai dai o sansa/sa va dati o sansa sau sa mergi mai departe fara el.

Marina spune:

Partea cu inpinsul sa faci avort mi se pare cea mai trista in povestea asta. Ce magar!

Mult curaj si fruntea sus, viata nu se termina la el

dyanira spune:

Venetia imi pare tare rau!!!
Nu vreau sa rascolesc amintiri neplacute dar ce ai descoperit??E atat de grav sau inca se mai poate face ceva pt familia voastra??

Diana

mamica fericita de ANDREI TUDOR