Ce stiu copiii vostri la 3 ani?

adra_bell spune:

Pot sa vin eu la meditatii, ca n-am habar despre ce vorbiti voi acolo?

Serios acum, fii-mea le are cu alde Boyle-Marriote, Gay-Lussac, astia.

Si mai serios, la doua fraze tot de impiedici pe forum de "nu mai comparati copiii intre ei", si acum se deschide subiect special? numara in engleza, viseaza in rusa, canta in spaniola, e exact sistemul romanesc de invatamant, ala de merge pe acumulare si de indesat cunostinte cu toptanul

blog

asteptandu-l pe Filip (august 2011)

The hand that rocks the cradle is the hand that rules the world

Roxxy80 spune:

Vad ca sunt persoane deranjate de subiectul deschis de mine. Nu am intentionat sa deranjez absolut deloc. Eu chiar eram putin nelinistita.
Din raspunsurile la subiect mi-am dat seama ca nu are rost sa fiu ingrijorata pentru ca am un copilas dezvoltat in limitele normalului. Ii multumesc lui Dzeu ca e sanatos.
Multumesc mult mamicilor care mi-au raspuns .
Rog moderatorii sa inchida subiectul ca sa nu apara si aici renumitele certuri, impunsaturi si ironii.

anca_a spune:

Repede, pana nu se-nchide, sa apuc sa-i dau o floricica Adrei-bell.

Tanti Zavaidoc spune:

Eu am inteles ca autoarea subiectului dorea sa stie care sunt in mare lucrurile pe care le face un copil in jurul varstei de 3 ani, un copil dezvoltat intelectual normal. Nu am perceput ca ar vrea sa se laude sau sa faca niste comparatii. In definitiv, de ce deranjeaza comparatiile? Asa se ajunge la concluzia ca un copil e dezvoltat fizic si intelectual normal: se compara cu media. De pilda, copilul meu are o intarziere de limbaj de care sunt constienta si pentru care exista explicatii. Ar fi absurd sa spun ca e normal sa fie asa, cand la varsta lui majoritatea copiilor (deci media) exprima un numar mai mare de notiuni, fac propozitii, etc. Comparatiile m-au ajutat sa inteleg ca are o problema si ca trebuie sa lucram mai mult cu el in directia dezvoltarii limbajului. Mi-a fost confirmat lucrul asta si la gradinita. Ce era mai bine sa fac, sa ma supar pe educatoare si pe oricine remarca o realitate, de parca ar fi vreo crima de lezmajestate? Nu mi se pare productiva o atitudine de genul: ìa lasati copilul in pace, se dezvolta in ritmul lui, nu e cazul sa ne ingrijoram si sa il stresam cu vorbitul, o sa fie bine...candva.

Roxxy80 spune:

Multumesc . Ai inteles exact ce doream. Departe de mine de a-mi lauda odrasla (de care sunt f mandra by the way) incercand sa pun in inferioritate alti copii. Pentru mine este important sa-si dezvolte si cunostintele, abilitatile. Nu-mi stresez copilul, il las sa se joace in voie cat vrea, dar am observat ca-i plac si exercitiile /lectiile (nu stiu cum sa le numesc altfel). Insa eu intreb, vorbesc cu celalalte mamici, vreau sa stiu la ce nivel sunt copilasii de varsta baietelului meu. De exemplu, sunt nemultumita de procesul educativ de la gradinita (tot de la alte mamici am aflat ce fac copilasii lor).

cllaudia spune:

Bine, daca majoritatea vrea sa scoata un intelectual dintr-un copil de 3 ani, eu ce sa mai zic. Pot doar sa sper ca mai sunt parinti care isi lasa copilul sa fie copil. Eu la 3 ani nu aveam habar de cifre, litere, culori, ce sa mai zic de ecuatii matematice. M-au lasat sa fiu copil. Si mi-a fost bine. Si ne mai miram si ne dam cu pumnii in cap cum de sunt generatiile asa diferite acum. Pai daca se poneste cu invatatul de la 2-3 ani. Normal ca la 7-8 ani copilul nu o sa mai fie copil.....

Ce chestie, dezvoltarea intelectualui, la 3 ani...

Tanti Zavaidoc spune:

Claudia, vorbesti despre dezvoltarea intelectului, sau a íntelectualului? Ca dezvoltare intelectuala exista si la 3 ani. Intelectuali cu varsta de 3 ani nu am intalnit nici eu, ce-i drept...

Roxxy80 spune:

Ma intreb, vazand postarilor unor mamici, oare e rau daca ne ocupam si de dezvoltarea lor intelectuala la aceasta varsta? Asta neinsemnand ca pui copilul la un birou si ii spui hai la lectii, dar asa scurte momente pe zi printre zecile de minute de joaca.
Daca copilul meu ma intreaba ce litera e aceea, ce scrie acolo, ce cifra este aia mi se pare absolut normal sa-i raspund si daca el continua sa fie curios profit si ii ofer cat mai multe informatii. Daca el sta si face puzzle o ora in continuu si vad ca-i place, ii sustin acest hobby si ii cumpar alte si alte puzzeluri. Ca doar nu stau cu batul langa el si-l obliga sa faca ceva. daca el vine cu cartile din biblioteca si spune: Mami, hai sa facem exercitii, ar trebui sa-l refuz?
Despre intelectuali de 3 ani nici eu nu am auzit .

adelamaria spune:

Mai, acum serios vorbind, si eu am tendinta sa fac comparatii. Probabil ca mi se trage si din felul in care am fost crescuta. Desi imi repet mereu ca nu trebuie sa fac asta si ca nu conteaza, ca sunt lucruri mult mai importante, si chiar cred asta, nu-mi iese mereu.
Ilana are 3 ani si 5 luni. Cred ca stie sa numere pana la 10, dar nu vrea - le inverseaza in mod intentionat.
Stie multe denumiri de culori. A prins de la desene diverse fraze/cuvinte pe care le foloseste (culmea!) corect.
Intr-o zi am auzit-o ca zice "I love you", dar nu stiu de unde ca desenele sunt in romana si eu n-am invatat-o :)
Am incercat sa-i zic 2-3 cuvinte in engleza de curiozitate, s-o vad cum reactioneaza - n-a reactionat, asa ca am renuntat! :)
Stie sa se urce pe scaunel ca sa se spele la chiuveta; stie sa se spele pe maini si ochi - mai putin pe dinti...
Nu-i iese sa se imbrace/incalte, dar aici e vina noastra pentru ca nu e lasata (eu n-am rabdare, recunosc!)
Stie sa manance singura - tine lingura perfect, dar nu vrea :)
Stie pe la PC diverse chestii.
Nu deseneaza coerent sau inteligibil, in schimb vorbeste coerent si inteligibil :)
Stie o poezie-doua - le-a invatat cu buni si recunosc ca prima data cand am auzit-o mi-au dat lacrimile :) In schimb o sustin cat pot daca n-are chef sa recite si "publicul" insista. Adica o incurajez sa nu. :)
Eu recunosc ca vreau sa mearga la gradinita. Mi se pare ca e momentul si ca va invata multe acolo. N-or fi toate AP, dar asta e! Mi se pare ca pot atinge un echilibru daca eu o las mai libera, iar gradinita o invata ca exista si constrangeri. E posibil sa fie doar in capul meu, nu stiu.
Insa atata vreme cat traim in Romania in care traim, in lumea in care traim, in care in 80% din cazuri evaluarile se fac pe metoda clasica, eu n-am suficient curaj sa-mi scot complet copilul in afara acestui sistem. Ce sa fac, nu-s genul care sa creada ca poate schimba lumea sau mentalitatile - si asta nu e o ironie, chiar admir persoanele care pot mai mult decat pot eu...

anca_a spune:

Roxxy80, tu spui ca faceti exercitii pentru ca lui ii plac si el iti cere. Pana aici, totul ok.

Dar, presupunand ca baietelului tau nu i-ar placea, cu ce te-ar ajuta sa stii ca copilul lui X face 12 exercitii pe zi, copilul lui Y - 25 iar al Zetei , 100?

I-ai impune, de maine, sa faca si el la fel?

Sau te-ai gandi cat de diferiti sunt copiii si ce inclinatii/talente diferite au, si ca poate, baietelul tau deseneaza foarte frumos...sau proiecteaza avioane de jucarie...sau e foarte talentat la construit casute de pasari...samd.

Parerea mea e ca aceste comparatii pot sa faca mult rau pentru ca otravesc mintea parintilor care, din dorinta (fireasca) de a face ce e mai bine pentru copiii lor, ajung sa puna multa presiune pe cei mici.

Stiu cat de tentant e sa compari copilul, insa pretul platit poate fi foarte mare.