Sarcinile copilului - ce fac copii vostri?

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 5

Lali spune:

Sarcinile astea de care vorbiti voi la diferite varste se refera la faptul ca acei copii fac cu regularitate lucrurile respective si parintii nu mai trebuie sa le faca sau doar ca pot face lucrurile respective ? Mie mi se pare o mare diferenta.
Al meu stie multe din lista aceea dar nu le face regulat, singur sau din initiativa proprie.

Nu mi se pare OK ca neindeplinirea acelor sarcini sa fie exclusiv "vina" parintilor care fac totul in locul copiilor. Trebuie tinut cont de fiecare copil in parte. Ca etape de dezvoltare lista mi se pare din seria: trebuie sa mearga singur la x luni, trebuie sa vorbeasca la varsta cutare, etc. Copii au ritmuri diferite de dezvoltare pana la maturitate, poate unii nu fac ceea ce scrie acolo dar fac multe altele.
Lista mi se pare usor desueta in anumite puncte, de exemplu asta cu mersul la scoala singur la 6 ani si cu autobuzul in clasa a treia era valabila poate pe vremea mea, la o scoala aproape de bloc dar acum, in Bucuresti, no way !

szivarvany spune:

Gaby, asa e, depinde de parinti.
Mie mama mea imi spunea mereu: observa ce fac eu, ca si tu va trebui sa faci la un moment dat. Niciodata nu m-a pus sa fac nush ce, ea considera ca de aia exista parintii.
Si zau ca m-am descurcat decent.
E altceva cand isi doreste un copil sa ajute
Dar caiet de sarcini nici noi nu avem in casa.
Si nu asta inseamna independenta ! Categoric nu ! Si nici increderea in sine nu-i va creste daca pune osu` la munca`n casa, d`aia ca asa trebuie, dimpotriva. Cred ca se va razvrati.

Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"

Androix spune:

Asta cu increderea si independenta vine din alta parte. Iar e interpretata pe dos putin. Din partea mea cred ca s-a inteles ca nu este vorba de sarcini obligatorii impotriva vointei copilului, mai putin adunatul jucariilor dar nu cred ca sunt prea multi copii, in special baieti care sa adune jucariile in urma lor cu prea mare tragere de inima. Incredere in el capata atunci cand este responsabilizat si cand i se acorda importanta cuvenita ca sa duca la bun sfarsit o sarcina, cand este laudat si cand este lasat sa faca lucrul respectiv fara intruziuni de genul "da la mine ca abia te misti". Mi se pare ca multi parinti, gandind ca nu si-au angajat menajere facand copii, uita sa incurajeze un copil de 8 ani de exemplu sa-si duca hainele murdare in cosul de rufe. Si mai cred ca de fapt sunt ei prea perfectionisti si nu au rabdare sa-si asiste copiii facand o activitate sau alta in ritmul si in maniera proprie, in cat timp si asa cum pot ei. Eu de exemplu ieri am fost intr-o situatie care aparuta dupa discutia de-aici m-a facut sa rad. La sala de sport unde Filip face aikido parintii nu intra dar Georgia intra si sta pe bancuta sa se uite. Ca sa aiba voie inauntru trebuie sa-si puna niste cipicei din plastic peste pantofi. Am lasat-o sa se incalte singura si cele cateva minute cat a durat efectiv mi-au plecat mainile ca s-o incalt eu de cateva ori, tremuram langa ea. Nu am grabeam nicaieri, ea nu se incalta prost, pana la urma a reusit si am laudat-o, si am reusit si eu sa ma abtin.
Si pe langa perfectionism mai este vorba si despre dependenta de parinti, in special de mama. De cele mai multe ori inconstient ne place sa hranim dependenta asta facand aproape totul in locul copilului nostru. Si apoi intram toti intr-un cerc vicios: uite-l nu se descurca, of lasa ca fac eu, ce te faci tu fara mine, au au au etc.

www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Obiective Realiste
Androix Bijoux

Niste copii si toti copiii!

filofteia spune:

Citat:

Si zau ca m-am descurcat decent.

Si eu.

N-am gatit niciodata acasa, iar acum ma descurc onorabil.

Gaby, pana la urma ce doresti din acest subiect... sa ti se confirme faptul ca alti copii fac mai mult decat al tau, ca sunt mai descurcareti?

Al meu are 10 ani si nu l-as lasa sa mearga singur cu autobuzul... in primul rand datorita oamenilor pe care ii intalneste... si din acelasi motiv nu-l voi lasa la 13 ani cu trenul. La varsta asta nu este inca destul de dezvoltat psihologic sa stie de ce oameni sa se fereasca.

Singura sarcina (definita asa) a lui fiimiu este sa-si faca temele si sa invete.
In rest ca vrea sa dea cu aspiratorul, ca vrea sa stearga geamurile, ca ii place sa gateasca, sa-si ingrijeasca florile, la tara te poti baza pe el la carat lemne, vopsit pomii, cultivat in gradina... nu sunt sarcini... daca vrea participa, daca nu, nu... eu mizez mai mult pe exemplul propriu... si pana acum a functionat.
Al meu are dificultati privitoare la motricitatea fina, asa ca inca se leaga greu la sireturi...solutia a fost sa nu le mai dezlege, iar daca se dezleaga si nu are suficient timp sau n-are rabdare le baga in pantof...
Nu duce gunoiul, pentru ca nici eu nu-l duc, caci mi-e frica de caini.

Fiecare familie are cerintele ei si stilul ei... incearca sa nu-ti mai compari copilul cu altii.

szivarvany spune:

Asa e, fiecare are alte abilitati. Nu poti compara.
De ex. fi`mea se descurca foarte bine cu tenesii cu sireturi de 2 m, isi unge paine cu vinete la foame fara sa ceara asistenta, dar nu isi aduna jucariile, prefera sa doarma pe ele si eu o las.

Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"

michelle-usa spune:

Citat:

citat din mesajul lui anya

Ma uitam la lista lui Michelle si: nu matura pt ca n-avem balcoane si curte, nu uda florile ca n-am, nu strange in baie pe blaturi pt ca n-avem asa ceva (blaturi - ca baie avem

), cumparatuile le facem mare majoritate fara copii, cand iesim de la servici si fara liste, chitantele stau claie peste gramada intr-un sertar si cand nu mai incap le mai muta sotul meu in vre-o punga, inainte sa le incosarieze, liste de cheltuieli nu avem, asa ca nici exceluri (sunt satula de ele la job, sa nu le vad si acasa). Am senzatia ca viata mea e mai simpla fara toatea astea, asa ca nu am de ce sa-i incarc cu ce nu facem nici noi.
Cat despre prima lista cu mersul singur la scoala...cred ca mult si bine in Bucuresti ii vor mai duce adultii la scoala.

Anya

m-ai facut sa rid!
si viata noastra e simpla, mult mai simpla decat a americanilor in general.
treaba nu facem pe fiecare zi. curatenie facem o data pe saptamana, chitantele o data pe luna si e mai mult fun, ne ia 10 minute sa punem citeva numere si o facem sa invete un pic programul, cu udatul si maturatul iarna e mai rar ca ploua, spalat rufe e cam la 2 saptamani, cumparaturi o data la 2 saptamani...

eu am observat in viata, ca cu cit esti mai ordonat cu atit ai viata mai usoara. daca pui un lucru la loc, nu mai cauti ca nebunul 3 ore dupa el.

treburile care le face baietelul meu desigur ca eu le-as face mult mai repede si fara bataie de cap, ca apoi sa fac iar dupa el.nu ii fac observatie daca ii ia mai mult timp sau daca nu a facut bine, intentia conteaza si pt asta ii multumesc, il apreciez.

dar vreau sa-l invat de mic sa fie ordonat si sa nu devina un puturos.
daca incepem de mici, cand va fi mai mare nu i se va parea o corvoada, ci va fi ceva normal facand parte din viata.

trebuie un pic de tactica si din partea parintilor ca sa para totul si un pic in joaca sa nu parat totul prea serios.
la al meu ii place dupa ce terminam sa ne "cinstim " cu un cola sau un ceai si prajituri...sau film cu popcorn.

jucariile stie de cand era poate pe la 4-5 ani, stau doar la locul lor in camera lui sau in camera de joaca.
nu vreau jucarii raspindite in restul casei, asta dupa ce de cateva ori am calcat pe dinozauri,legos si masinute.
la asta am fost un pic mai stricta, daca gaseam o jucarie aiurea si calcam pe ia o confiscam vreo 2 zile.
de fapt nu le mai lasa el dupa ce am calcat pe un elicopter si praf l-am facut...nu mai spun ce plansete au fost ca i-am stricat jucaria ...dar a invatat lectia, iar eu am stat cu piciorul bandajat.
michelle

Gaby spune:

Eu vroiam sa stiu cum procedeaza si cum gandesc si alti parinti. Atat. Asta pentru ca noi nu avem in reajma pe nimeni cu copii-(nici un cuplu de prieteni nu ar copii) Mi se pare ca sunt prea ingaduitoare si ca nu fac tot ce trebuie sa-l ajut sa se dezvolte, pentru ca uit, sunt cuprinsa de treburi si griji dar in mare parte pentru ca am fost un copil care a avut griji, un alt copil de crescut - fratele, si acum vreau sa dau copilului ce nu am avut eu - de toate, pana la parintii cei mai faini si libertate maxima. Dar nu e chiar asa, daca continui sa-l rasfat atat, ii va fi lui greu mai departe... este un copil minunat, face ce poate, dar mai uita ca trebuie sa se descurce si singur, asta e tot. Dar din cate vad trebuie sa lucrez la cateva: sa stea singur macar cateva ore in casa, singur, sa devina mai independent, cat despre plecat singur la scoala...nici eu nu voi putea sa-l las singur ceva vreme: locuim in dr. taberei si invata la o scoala de langa conservator...deci e ceva drum cu masina...

Eu sunt "fan" michelle, e adevart ce spune, as vrea mai multa implicare, dar mai ales o alta mentalitate a romanilor, in general...

arturicii spune:

Baietii au 7 ani si trebuie sa faca asa:
- sa stranga masa
- sa faca ordine in camera lor in fiecare seara
- sa-si spele dintii dim/seara
- sa-si faca singuri dus apoi sa se usuce si sa isi puna pijamalele
- sa-si pregateasca hainele si ghiozdanul ptr a doua zi (lectiile le fac la scoala, eu doar am de semnat in agenda zilnica)
- sa-si puna hainele in cosul de rufe/la loc imediat cum se schimba
- sa se imbrace ptr cursul de inot si sa se schimbe/usuce dupa
- sa se imbrace ptr hockey (aici inca mai intervenim si noi un pic ptr ca e complex echipamentul si nici legaturile la patine nu au cum sa le faca). Sa isi scoata echipamentul si sa il aseze corect la uscat.
- sa ma ajute la cumparaturi atat in magazin cat si din masina in casa (le caram cu un carucior)

Sigur ca multe din cele de mai sus ar fi mult mai rapid facute daca am interveni noi.
Insa mie mi se pare potrivita varsta sa le faca singuri si in timp sa le intre in reflex.

In plus, ca o confirmare, sunt responsabilitatile din scoala, cerute de invatatoare.
Fiecare copil din clasa are prin rotatie ceva de facut, zilnic. Fie ca duce cutia de reciclabile, fie ca sterge praful sau ii serveste pe colegi cu o cutie de lapte.

Eu nu sunt de acord cu
- mersul/venitul de la scoala singuri (nici nu cred ca e permis aici pana la 12 ani)
- dusul gunoiului (n-am de ce sa ii expun la toti microbii de la ghena)

Ce fac ei de buna voie si in functie de chef
- dau cu aspiratorul/mopul
- uda florile

Ioana & Arturicii 'S In limba ta ti-e dor de mama

michelle-usa spune:

eu pana la 10-12 ani nu l-as lasa singur in casa(de fapt aici nici nu-i legal).
iar cat de mers pe jos la scoala, nici atit.
si nici cu dusul gunoiului
Cand am fost in Romania de cateva ori era sa dea masina peste noi , plus o data sa calc intr-un canal descoperit...si sunt adult.
Ei sunt neatenti,se joaca, ii fura peisajul...si o fractiune de secunda de neatentie e suficient.
Nu mai sunt timpurile cand copii mergeau singuri la scoala mai ales in ROmania. Asta e parerea mea.
Stresul care ar fi pe mine sa-l astept daca mai vine acasa ...ar fi prea imens ca sa merite.
Aici noi stam in zona f. buna si unde nu prea se intimpla nimic, mai vad copii din zona scolii care merg singuri la scoala dar e altfel, se circula f usor , lumea civilizata e altfel.
Oricum eu nu-l las, stau prost cu inima...si nu-mi permit :).
Aici sunt busuri care duc-aduc copiii de la sccoala.
In urma cu cateva zile in alt oras s-a intimplat un accident in care copiii neatenti-cu gluga pe cap, au iesit pur si simplu in fatza masini sa traverseze o singura strada care ii despartea de statia de autobuz.
Pentru mine astea sunt 3 exemple care nu mi se pare ca dezvolta nimic la un copil. .

michelle