Ratati din toate tarile, uniti-va!

larasarit spune:

Pana una alta cei care scriem la topicul asta ne asumam titlul de "ratat"

Lia spune:

da!...sau nu!...?,in functie de cate argumente posedam pe tema data
Nici nemo nu poseda argumente se pare(s-a ascuns:)) si o fi tras intre timp concluzia ca s-a grabit cu...concluzia?

Lia spune:

va rog sa continuati cu micile rautati pe mesaje private.merci pt intelegere.tot ce n-are legatura cu thread-ul-in speta conversatie cu tema sunteti/nu ratate/ratati, va fi sters fara explicatii.

My_Lady0091 spune:

lia,am sters eu ca sa te scutesc de o munca in plus.insa pe viitor te rog sa ai in vizor unele persoane care posteaza la un subiect pentru a crea disensiuni sau a ironiza(eu cam le stiu si de multe ori nu ma pot abtine sa le raspund pe masura, desi ar trebui sa pot.despre asta era vorba aici, nu despre "mici rautati")

---

Blackmoon Lady&lipishtocul

Lia spune:

in regula.gios palaria pentru intelegerea corecta si reactia rapida.o zi placuta si numai bine!

tanima_i2002 spune:

Iote ca au scris atatia si nici un ratat in afara de tine.
Dar, stai linistit. Mai sunt si eu. M-a anuntat sotul saptamana trecuta . Si eu habar nu aveam.
Mamaaaaa, ce ma fac?
Aveti cumva reteta sa depasesc starea in care ma aflu fara voia si stiinta mea?

My_Lady0091 spune:

esti haioasa

---

Blackmoon Lady&lipishtocul

Lia spune:

Mami de ingerasi,ce-a zis sotzul tau se keama abuz emotional...zi-i ca ti-ai gasit sprijin la... RA(ratatzii anonimi;P) si ca deja incepi lupta impotriva discriminarii,da pana si-aici tre sa vina cu argumente,ca nu stim daca sa te primim cu norma-ntreaga sau doar cu giuma de norma;))).o zi faina!

nemo spune:

Eu zic ca ratat e cineva care isi doreste ceva mult si nu are nici o speranta sa obtina lucrul respectiv, ceea ce este cazul meu. Imi doresc mult sa locuiesc in Romania, sa fiu aproape de parintii si de fratele meu si sa am o locuinta frumoasa. Daca as locui in Romania, le-as putea avea si pe celelalte. In Vancouver, insa, locuintele costa astronomic. Am un apartament, dar il detest, fiindca e mic, dar, mai ales, intunecos.

Ma simt ratat si fiindca am realizat mult, mult mai putin decit parintii mei. Ei la virsta mea aveau de mult o casa cu 7 camere (in afara de dependinte) aproape de centrul Ploiestiului. E drept, locuiau impreuna cu bunicii mei materni si pusesera banii impreuna. Multi poate ar considera un dezavantaj locuitul cu parintii, mie tare mi-ar placea. Parintii mei si-au permis o viata foarte agreabila fiindca au locuit cu bunicii: nu au avut niciodata grija mea si a fratelui meu (bunica mea era mereu acasa), iar mama mea nu trebuia sa se ocupe de treburi gospodaresti decit minimal. Atit mama cit si tatal meu puteau sa isi vada de propriile preocupari cind erau acasa.

Mama si tatal meu aveau si o viata sociala foarte activa: dadeau citeva petreceri splendide in fiecare an (zilele lor de nastere, onomasticile, aniversarea casatoriei, adeseori si Revelionul) si mergeau la rindul lor la petrecerile prietenilor lor (nu foarte multi, dar stabili). Eu stau infinit mai prost la capitolul asta. Aici rareori dam sau mergem la petreceri, iar adeseori acolo unde mergem ni se da sa mincam din farfurii de carton si cu tacimuri de plastic (de ce or fi adoptind romanii asa repede cele mai timpite obiceiuri nu pot sa pricep) si nici nu se sta la masa. Petrecerile date de ai mei erau infinit mai stilate si mai agreabile.

Pe deasupra, parintii mei se intelegeau foarte bine (si se inteleg si in ziua de azi). Probabil de aceea au si realizat atitea. Si nu, nu erau nomenclaturisti, nu erau nici macar membri de partid. Dar erau, fiecare in meseria lui, de elita (fara exagerare). Eu sint programator la o firma celebra, dar sint un oarecare, nu fac nici pe departe parte din "aristocratia" firmei. Nu cistig chiar rau, dar nici senzational, iar in Vancouver, daca esti informatician si vrei o locuinta buna, trebuie sa fii foarte tare. Nefiind cazul meu, eu nu pot sa ofer copiilor mei ceea ce mi-au oferit mie parintii mei: o camera proprie luminoasa si frumoasa. Si nici pentru mine nu am o camera luminoasa si frumoasa in care sa pot sa stau si sa citesc (e principala mea pasiune). Daca nu o camera-biblioteca asa cum au ai mei, macar o sufragerie luminoasa asa cum am avut unde am stat cu chirie.

Am stat cu chirie intr-un apartament pe care l-am iubit foarte tare. Avea toti peretii exteriori numai din sticla si era la etajul 19 si era, de aceea, foarte luminos (e o calitate absolut necesara la o locuinta ca sa imi placa). Vazind ca exista si astfel de apartamente, am vrut sa cumparam unul la fel, doar cu 3 dormitoare in loc de 2. Am cautat vreo 3 ani in zadar, iar intre timp preturile au crescut enorm, asa ca am luat ce mai mai gasit, dar cel pe care il am acum numai luminos nu e. Nu mi-am dat seama cit de greu o sa imi fie sa suport bezna, daca stiam ce ma asteapta mai bine stateam cu chirie in continuare. Lipsa de spatiu pot sa o tolerez cit de cit, dar cea de lumina nu.

Pe deasupra, Vancouverul are o clima care nu e pe gustul meu. Nu indragesc ploaia, exceptind aversele de vara. Aici iarna uneori uiti cum arata cerul senin, iar vara e mult mai scurta decit in Romania la cimpie, iar in unii ani nu vine deloc (de ex. 2007).

La virsta mea tatal meu era suplu si avea un par superb si arata excelent si in ziua de azi, eu nu l-am mostenit la niciunul dintre capitolele astea.

De asemenea, am senzatia ca, atit la serviciu cit si acasa, parerea mea conteaza foarte putin (altfel eram de mult inapoi in tara).

Acestea fiind zise, am senzatia ca nu prea mai am pot astepta lucruri bune de la viata, cu exceptia afectiunii copiilor mei (intr-adevar o exceptie foarte importanta). Trebuie sa merg pina la capat pe "drumul drept care duce la cimitir", sa imi fac datoria fata de copiii mei, pe care ii iubesc din tot sufletul. Nu, nu m-a parasit sotia, asa cum presupunea cineva mai sus. Si eu, si ea consideram ca a te desparti de sot/sotie atunci cind ai copii inseamna sa ii pui pe copii sa plateasca pentru greselile tale, ceea ce mi se pare oribil. Sint de acord cu despartirea numai atunci cind copiii prefera varianta asta, ceea ce se intimpla doar in cazuri extreme, gen violenta. Nu e cazul nostru, nu o ducem in scandaluri, daca sint frustrat nu inseamna ca ma si manifest ca atare, stiu ca nu pot schimba nimic, asa ca prefer sa am pace in casa. "Mai mormaie, dar nu prea striga", ca ursul romanesc al lui Tudor Gheorghe.

"Iar acum am ajuns de batjocura pentru cei mai tineri decit mine si pe ai caror parinti ii pretuiam prea putin ca sa-i pun alaturi cu ciinii turmelor mele."

a_alinta spune:

nemo, nu mai face comparatii cu ce au realizat parintii tai si ceea ce ai realizat tu. incepe cu asta si apoi urmeaza sa faci o mutare.
muta-te in USA, cei ca tine sunt platiti foarte bine, acum depinde de cat vrei sa fi platit ca sa nu te consideri un ratat. ( dar sa sti ca si aici sunt petreceri cu plastic, mie una mi s-a parut super si nu ma deranjeaza absolut deloc dar poti avea o casa cu mult soare si poti sa iti faci petrecrerile cu ce tacamuri doresti).
sau muta-te in Romania unde la fel cei ca tine sunt platiti bine si poti trai cu parintii si bunicii la un loc.
indiferent de ce cale alegi, nu te mai gandi la tine ca la un ratat!
indiferent cat de greu este drumul, nimeni pe lumea asta nu e ratat!
trebuie numai sa iti intelegi drumul.




(